3,509 matches
-
o genă de porc care le conferea rezistență la boli). Apoi Dana a deschis o sticlă de Cabernet în cinstea veștii celei mari. Veselia ei îmi făcea bine, era plăcut să vezi că în jurul tău viața merge mai departe, în ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insignifiante. Începusem deja să mă simt mai împăcată, pasămite vinul începuse să-și facă și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum încep să-i înțeleg. M-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prima oară, dincolo de voalul subțire al realității, regatul maiestuos al Shambhalei. Ce înseamnă de fapt Shambhala ? spuse părintele. Faptul că putem fiecare dintre noi găsi un loc al păcii și al bucuriei pe acest pământ și în această viață cu frământările ei deșarte. Da, există acest loc în fiecare dintre noi, în care suntem aceeași copii sau adolescenți de odinioară, dintr-o vacanță de vară, pe o terasă îmbrăcată în viță-de- vie, foșnind în vânt, în care, sub soarele blând de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În care nu mai sîntem Îngroziți de ceea ce s-ar putea Întîmpla? Oare În această stare, nu uităm practic de problemele care ne frămîntă, deoarece sîntem convinși că problema se va rezolva, cu ajutorul pe care ne bazăm? Eliberîndu-ne de aceste frămîntări, acea energie care se irosea din cauza stresului care ne epuiza resursele, corpul nostru o poate folosi pentru a rezolva dezechilibrele care au apărut din cauza acelei situații grave care ne amenința și sănătatea organismului. Nu ți se pare că ar fi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ai putea risca să te considere invidios pe ceea ce vor ei să realizeze! Și atitudinea asta are vreo explicație logică? ─ Mai degrabă psihologică, dar sînt ceva mai multe de spus și nu știu cum e situația la tine, dar eu simt anumite frămîntări prin stomac și nu vreau să creadă că nu-l iau În seamă, așa că aș propune ca problema asta să o discutăm pe Îndelete altă dată. Vrei să știi de ce nu sîntem la fel? Probabil că Dragoș era foarte curios
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Era interesată sub aspect profesional, dar dorea, în aceeași măsură, să obțină date care să confirme ori să infirme ipoteza ei: era sau nu era vorba de Tinu. Nu-și permitea să pună anumite întrebări din care Eugen să înțeleagă frământările ei. Nu dorea să se descopere. Marian Malciu - Ei bine, cred că a sosit momentul să-l văd... Îți mulțumesc mult pentru toate detaliile oferite! Cred că fetele l-au adus deja. Dorești să asiști? - Dacă-mi este permis, cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cum trebuie să-ți alegi prietenii, ce să-ți alegi ca scop și cum trebuie să trăiești zi de zi, în loc să ți pui tu, deci, toate aceste probleme, acceptă soluțiile mele și în felul acesta economisești zile și zile de frămîntări, chiar luni și poate ani de incertitudini ; profită de mine, prin urmare, întreabă-mă pe mine ce și cum cînd ai o nedumerire și în felul acesta mergi la țintă fără să mai faci zeci de ocoluri, fără să riști
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la ureche, să știți că după dumneavoastră ușile clubului se vor închide. 27. Cred că aveam în jur de 16 ani cînd Victor își începu seria de călătorii în america. Plecarea lui Victor în america fu un moment de mare frămîntare în viața familiei noastre. Pentru majoritatea membrilor clanului această plecare ținea de traiectoria naturală a lui Victor. el era făcut să se îndrepte spre Centrul lumii. Iar america era o nouă etapă în vederea sublimării competențelor sale. „am nevoie de această
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vin în minte în mod automat decît trei nume (Cioran, Ionescu, eliade) cînd ne punem întrebarea dacă am dat ceva lumii ? Iată alte întrebări care fură formulate, disecate, analizate într-o atmosferă destul de tensionată, de mare amărăciune interioară. toate aceste frămîntări românești ar fi reușit poate să atragă atenția mediilor de informare occidentale, dacă europa însăși nu ar fi fost exact în acea perioadă confruntată cu cîteva teribile probleme. s-ar spune că românii au avut din nou un fel de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din catehezele episcopului Romei, Francisc. Auzim, adesea, spunându-se cum că tinerii din ziua de azi sunt fragili, însă probabil că în trecut s-a impus o atitudine destul de inumană: din dorința de a fi eficienți, se punea accent pe frământarea și pe fragilitatea celuilalt, fără a se lua în calcul propria slăbiciune, concentrând atenția în mod compensatoriu pe disciplina exterioară. Disciplina este, desigur, semnul fidelității și al perseverenței, cu toate acestea, însă, poate să adoarmă conștiința ori să accentueze prea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
stranii ale Otiliei, în care vede un amestec ciudat de copilărie și maturitate. Rămâne însă consternat când, fără a spune ceva, Otilia pleacă pentru câteva luni la Paris, însoțită de Pascalopol. Această perioadă este pentru Felix un lung moment de frământare pe care încearcă să-l traverseze vizitînd-o pe Georgeta, curtezana unui bătrân general. Revenirea acasă a Otiliei se face firesc, totul reintră în normal, iar declarațiile de dragoste sunt mai pronunțate, deși tot atât de pure și frumoase ca mai înainte. Idila
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimeni. Sub nici un fel de pretext. Iar după ce ucenica Pinocchio, cea cu nasul imens, îi rândui, în stânga dânsei, un pachet de cărți de joc, cu frunza lățită, neobișnuită, cornoasă, stăpâna case adăugă: - Atenția și receptivitatea mea la dispoziția dumneavoastră, domnilor! Frământările dumneavoastră pe fruntea mea... Străinul ședea în scoica stilizată a fotoliului, cu coatele aduse ușor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formă 119 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La orele 6,15 (începînd să-mi fărâmițez
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fi dormit sau zgâit la planșele colorate și cu schelete înfricoșătoare. Oricând elevul de la Mircea era dispus și mai ales tentat în timpul orelor când vremea prielnică îl îndemna să privească peisajul marin nesfârșit, zguduitor de monoton însă în permanentă frământare și mai ales că rămăseseră numai câteva zile până la sfârșitul anului școlar. Căldura începuse de mai bine de-o lună, deja plaja cu nisipul ei îmbietor avea numeroși admiratori și nu puteau face această escapadă fără a fi însoțiți și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din jurul lui. El cunoscându-și posibilitățile nu făcea mare caz însă pe undeva îi părea rău că nu poate lua cu chirie o cameră. Ar fi scăpat de agitația din cămin și ar fi învățat mai conștiincios dar îl distrau frământările colegilor. Era o stare la care participa cu entuziasm, fiind alături de ei. Astfel au găsit tot felul de locuințe: cu WC-ul și chiuveta comune sau a depistat o cameră cu preț avantajos, care avea chiuvetă, dar fără WC! În
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să-i atenueze frământările. I-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admiră sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri personale
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bun. Îți doresc succes! Mergi acum să faci formele de angajare și după aceea trebuie să treci pe la cabinetul de protecția muncii. - La revedere, dom director! - Succes, tinere! I-a plăcut acest om blând și undeva aerian părea departe de frământările celor din jur. Cu un alt individ a făcut protecția muncii, destul de mult timp în care i s-a dat să citească normative și legi plictisitoare. În final i s-a completat o fișă tip. Urma a doua zi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
solar nisipul este încă fierbinte. Întind prosopul, puloverul și se așază; o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină în orele fără de sfârșit ale nopții. Marea nu știe și nici nu-i pasă că pe lângă ea, poate cineva a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Didina s-a speriat și-a strigat scurt. El i-a pus palma pe buze și a îmbrățișat-o. Avea un trup fierbinte și drept. S-a zbătut puțin, dar n-a spus nimic. Dincolo se trezise starostele. A auzit frământarea înăbușită și-a dat să se ridice. Atunci a prins cuvintele gagicii cu urechea lui ascuțită. - Ești nebun? Nu acum. Se scoală Bozoncea și dăm de dracu, n-auzi, Paraschive? Hoțul o ținea lângă el, amețit de mirosul părului. - Da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
respirație și de putrefacție, te-ntorci spre ei ca să le sorbi secretul, să te îneci în el și ei să nu știe, să nu știe ce grei sânt de vremelnicie, ce mări poartă și la câte naufragii nu ne invită frământarea inconștientă și incurabilă a zâmbetului lor, la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încît
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, să nu fie un gust de plictiseală infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Depănarea lăuntrică a morții este ceață ridicată la principiu metafizic. O catedrală e maximum de sensibil al ceții. Negură solidificată. Există în om o dorință tainică de remușcare, ce precede Răul, ce-l creează. Fărădelegea, viciul sau crima izvorăsc din frământarea ei ascunsă. Odată actul consumat, ea apare în conștiință clar și definit, pierzîndu-și din dulceața virtualității. Aroma remușcării ne mână spre rău, ca un dor de alte făgașuri. Un suflet care are spațiu pentru Dumnezeu trebuie să aibă pentru orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre a nu se prăbuși. Dar acela care nu mai poate lăuda nici viața și nici spiritul? EU ȘI LUMEA Faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om infinit dramatic și nefericit, pentru care totul se reduce în ultimă instanță la neant și pentru care legea acestei lumi este suferința? Dacă lumea a permis un exemplar uman de tipul meu, aceasta nu poate dovedi decât că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În fond, agonia înseamnă frământare între viață și moarte. Întrucât moartea este imanentă vieții, aproape întreaga viață este o agonie. Decât, eu nu numesc agonice decât momentele dramatice ale acestei lupte între viață și moarte, când fenomenul prezenței morții este trăit conștient și dureros. Agonia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârșelii te consumă iremediabil și când moartea învinge. În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești. Unde este lupta din fantezie în această frămîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asemănătoare unei boli de care nu ne mai putem scăpa, dar care ne torturează cu intermitențe? Momentele agonice indică o înaintare a morții în viață, o dramă în conștiință, rezultată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare în negativitate. Și nu este o pornire nebună înspre negativitate în acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în definitivatul vieții și în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vieții în moarte. Revelațiile de ordin metafizic încep de-abia atunci când echilibrul superficial al omului începe să se clatine și când spontaneității naive i se substituie o dureroasă și încordată frământare a vitalului. Transcendența morții apare în viziunea acelora care din incertitudinile vieții nu desprind un substrat organic sau o agonie lăuntrică, ci o cauză exterioară, dezvoltând la paroxism acel sentiment că ești înghițit de moarte într-un mod rapid și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]