8,103 matches
-
afla încă la vârsta copilăriei 106. Marx a preluat-o însă, făcând din ea o promisiune a parousiei comuniste. Destinul omenirii o dată fixat, nu îi mai rămânea decât să stabilească etapele intermediare, programul viitoarelor uri de clasă. În acest scop frecventa asiduu bibliotecile din Albion. Dar nu se interesa de idei noi ci de ideile cu care se obișnuise. Nu căuta să își verifice teoria, ci doar să o confirme. Era cu totul străin de situația din fabrici și a ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a da o dimensiune epopeică monografiei satului tradițional, precum și în propensiunea pentru tipul eroului naționalist, de o fervoare aproape mistică în tendința sa revoluționară. Cel căruia, în virtutea acestui fapt, i se va spune mai târziu în mediul scriitoricesc Bădia, frecventează până în 1951, când va fi selecționat pentru Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, două școli cu profil tehnic: între 1942 și 1946 o școală de ucenici aparținând Uzinelor Astra din Brașov, și între 1948 și 1951, la Câmpina, Școala Medie Tehnică
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
, C. T. (pseudonim al lui Constantin Tutică; 1922- 1948, București), poet. Despre existența lui se știe foarte puțin. S-a născut în Oltenia și în 1946-1947 va fi student în agronomie la București. A frecventat cenaclul ziarului „Facla” și apoi Sburătorul postlovinescian. După debutul la revista școlară „Ion Maiorescu” din Craiova, în 1941, colaborează la „Ramuri”, „Kalende”, „Vremea” și „Scânteia tineretului”. În 1945 Ion Caraion îi tipărește poeme în „Lumea”, iar alte versuri îi apar
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
trinitariene din secolul al VI-lea, consecvente în a proteja hotărârile sinodului din Calcedon. Literatura română veche va cunoaște, desigur, unele dintre compunerile acestor scriitori străromâni, dar aceasta se va întâmpla mult mai târziu, scrierile lor venind pe „canale” îndeobște frecventate de literații români din Evul Mediu. Repere bibliografice: Dom Germain Morin, Le Témoignage perdu de Jean de Tomis sur les hérèsies de Nestorius et d’Eutiches, „Journal of Theological Studies”, 1905, 7; A. E. Burn, Niceta of Remesiana. His Life
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Liceul „Gh. Lazăr” din București, încheindu-le cu un „bacalaureat clasic” în 1947. Primește, în același timp, o bună educație muzicală din partea mamei, absolventă a Conservatorului. În 1947 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, frecventând secțiile de filologie franceză-italiană și engleză-germană; optează pentru ultima, plus filologie romanică și lingvistică generală. În vacanțe muncește ca brigadier pe șantierul Bumbești-Livezeni. În noiembrie 1950, aflat la Viena cu o delegație studențească, trece în zona liberă apuseană, ajutat de
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
un deget dezaprobator. Haideți mai bine să aflăm, nu vreți? Așa, acum o să am nevoie de orice informații Îmi puteți oferi. Despre toate femeile pe care le cunoaște - atît prietenele lui, cît și ale dumneavoastră. Toate locurile pe care le frecventează, toate obiceiurile lui. Îmi place să-mi fac treaba ca lumea, doamnă Brandon. Iar eu am să pun cap la cap un Întreg dosar despre viața soțului dumneavoastră, plus date despre orice femeie sau alte persoane relevante. La sfîrșitul investigației
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Cosinzeana” ș.a. A mai semnat Socol Banc, I.T. Mugur, Radu Roman. Debutul editorial îl reprezintă volumul Japonia (1905). G. este cel mai important prozator bănățean din prima jumătate a secolului al XX-lea. Admirator și adept al lui N. Iorga (frecventează ani în șir cursurile de vară de la Vălenii de Munte), el se plasează în perimetrul tematic, dar câteodată și stilistic al sămănătorismului. Direcțiile principale ale scrisului său, anunțate chiar de prima culegere de povestiri, În vraja trecutului (1908), sunt istoria
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Buzău - 1951, București), dramaturg, publicist și memorialist. A urmat școala primară la Buzău și Liceul „Matei Basarab” din București, pe care îl termină în anul 1878. După ce își trece licența în litere și filosofie la Universitatea din același oraș (1883), frecventează, până în 1887, cursurile Facultății de Filosofie a Universității din Berlin, având între profesori pe W. Dilthey și Fr. Paulsen. A obținut titlul de doctor cu o teză dedicată ideilor pedagogice ale lui John Locke (1887). Este numit din decembrie 1888
GAVANESCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287176_a_288505]
-
bucureștene, în cadrul căreia prezintă părți din lucrarea Literatura populară română (1883). De față se aflau, alături de amfitrion, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Petre Ispirescu, B.P. Hasdeu, prieteni ai lui G., despre care acesta va lăsa, la bătrânețe, prețioase amintiri. Frecventează de asemenea cercurile literare ale lui Take Ionescu, I. Haimann și I. I. Roșca și are propriul său cerc literar, la ședințele căruia participă Petre Ispirescu, Gr. Tocilescu, Lazăr Șăineanu, M. Brociner. Patronează, alături de Hasdeu, începuturile științifice ale lui Șăineanu
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
Theodorescu (Tudor Arghezi), N.D. Cocea și I.G. Duca. Avid de lectură, citește enorm, mai ales din literaturile română și franceză, fiind cucerit de precursorii simboliștilor și de proza artistă și mistică. Scoate, împreună cu alți colegi de liceu, revista poligrafiată „Zig-Zag”. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski. Debutează în 1896, cu schița Pe terasă, publicată în „Adevărul ilustrat”, colaborând și la „Liga ortodoxă”, iar cu versuri la „Aurora” din Roșiori de Vede. În 1898 devine student al Facultății de Filosofie și Litere, dar
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
ca a lui, generoasă prin definiție, includea și deschiderea spre lumea dezmoșteniților, receptivitatea față de suferințele semenilor. Preocuparea pentru condiția socială a celor mulți, a sărmanilor și năpăstuiților îl orientează spre socialism. Asemenea prietenilor săi Tudor Arghezi, N.D. Cocea, V. Demetrius, frecventează, ca licean, clubul socialist. În „Adevărul ilustrat”, publicație de orientare convergentă cu cea a periodicelor socialiste, îi apar două schițe, Pe terasă și Harpistul Dionisos, pătrunse de spiritul umanitar, în „Liga ortodoxă” poemul Tablou uitat, ce învederează, asemenea unor versuri
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
GHEORGHIU, Xenophon C. (14.X.1850, Iași - 2.I.1928, Iași), istoric literar. A fost trimis de timpuriu în străinătate, urmând studiile gimnaziale la Liceul „Louis le Grand” din Paris, după a cărui absolvire frecventează literele și dreptul în capitala Franței și la Bruxelles. În 1879 își ia licența în drept. Întors în țară în toamna aceluiași an, obține un post de profesor de limba latină la Liceul Național din Iași, unde a predat aproape
GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
de Rezervă din Timișoara. Respectând tradiția familiei, face studii la Facultatea de Drept din București (1922-1926) și este apoi funcționar la Banca Românească până în anii ‘50, în serviciul de relații cu străinătatea (cunoștea limbile germană, engleză, franceză și italiană și frecventase cursurile Institutului de Cultură Italian). În 1943 își susține un doctorat în specialitatea finanțe. Căsătorit cu Elena Cantuniari, G. îi dedică versurile de tinerețe, unele ocazionale, inspirate de călătoriile în Turcia, Grecia și Cehoslovacia. Cu aceste poezii, scrise în franceză
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
, Grișa (pseudonim al lui Herș Segal; 30.XI.1936, Galați), poet. Este fiul Suricăi (n. Moise), funcționară, și al lui Leon Segal, muncitor tipograf. A urmat școala elementară și Liceul „Vasile Alecsandri” în Galați (absolvit în 1955), frecventând apoi, tot în orașul natal, timp de trei ani Facultatea de Chimie Alimentară; în 1965 a absolvit aici Facultatea de Filologie, funcționând, în continuare, ca bibliotecar la Biblioteca „V.A. Urechia” din Galați. Debutează la revista „Pagini dunărene”, în 1959
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
masivă a acestora În populație urbană, muncitorească. Epoca dominației agriculturii Încheindu-se, intra și mămăliga În declin. Desigur, alimentul preparat din mălai caracterizează În egală măsură hrana mexicanilor, după cum o aflăm astăzi, când mulți dintre noi ajung În Occident să frecventeze restaurante cu specific mexican și când apar și la noi primele Tacos. Pe continentul american el are o vechime mai mare, datând Încă din vremurile când primii conchistadori și animalele nemaivăzute care erau caii lor nu ajunseseră Încă În lumea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gazeta „Renașterea Moldovei” (1920-1921) și a fost redactor la „Soarele” (1921-1922). Tot cu L. Marian alcătuiește crestomația Prozatorii noștri (I-II, 1921), tradusă concomitent și în rusește. Debutase, pe cât se pare, cu versuri în „Galații” lui Timoleon Nebunelli, înainte de 1900. Frecventând mediile artistice și cafenelele bucureștene, D. începe să colaboreze, cum făceau și partenerii săi de discuții, la gazetele și revistele epocii. Proza lui, oarecum neobișnuită, este influențată, probabil, de lecturi din opera unor scriitori ruși citiți, atunci, nu numai de
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
, M. Ion (26.IX.1947, Brătești, j. Argeș), poet, prozator, traducător și editor. Este fiul Corneliei (n. Gheorghiu) și al lui Mihai Dumitru, preot. Frecventează o școală de meserii la Șuici și Curtea de Argeș, apoi, din 1962 până în 1967, este elev al Liceului „Negru Vodă” din același oraș; în 1966 și 1967, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, iar din 1967, pe cele
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
cărora li se atribuie psihologii moderne, deduse din operă, ca și din informațiile de „petite histoire”. Așa cum romanele existențialiste scrise de D. erau polemice latent față de bovarism, romanul ei istoric este polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în ambele principate a acestui obscur personaj, care nici măcar nu figurase pe lista posibililor candidați
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
împreună cu grupul de la „Albatros”, la care se adaugă Ion Caraion, un număr din seria nouă a revistei, sub titlul „Gândul nostru”. Din același an până în 1944, este redactor la „Timpul”, din 1944 până în 1946, redactor la „Victoria”, colaborează la „Vremea”, frecventează cenaclul Sburătorul și publică pasager în „Kalende” și „Fapta”. După august 1944, este numit inspector în Direcția Generală a Teatrelor, unde rămâne până în 1950. În 1946, publică volumul Libertatea de a trage cu pușca, premiat de Editura Fundațiilor Regale, după ce
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
că versuri ale poetei de numai zece-unsprezece ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase” a copiilor într-un articol din „Cuvântul” (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti”,unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
asiduu la revista „unu”. Legătura este ruptă, fiindcă tânărul își tipărește, fără să-și consulte mentorul, placheta Bust. Totuși, grupul de la „unu” îl va sprijini pe fostul său colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment apare, în 1935, în „Viața românească”. Până la sfârșitul războiului, în condițiile persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
A. I. Odobescu. Viitorul filosof Constantin Floru este fratele său. A crescut într-o atmosferă de emulație culturală. Scria încă din cursul secundar. Studentă a Facultății de Litere și Filosofie din București (a absolvit în 1915 secția de limbi moderne), va frecventa Institutul de Literatură al lui Mihail Dragomirescu, debutând în volumul omagial dedicat acestuia, în 1919, cu nuvela Pe linie. Publică rar - proză în „Viața românească”, „Sburătorul”, „Revista română”, note de călătorie, cronică artistică, traduceri, schița dramatică Sub lespezi în „Adevărul
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
Mariana (10.II.1956, București - 31.III.2003, București), poetă. Este fiica Ioanei (n. Iscru) și a lui Anghel Marin, tehnician. Urmează la București Liceul „Ion Neculce” (1971-1975) și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză (1976-1980). În timpul facultății frecventează Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Este profesoară în diverse localități din județul Călărași, apoi în București (1983-1988) și bibliotecară la Biblioteca Centrală Universitară din capitală (1986-1988). După 1989 beneficiază de o bursă la Paris, unde va reveni în
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
, Constantin (31.I.1929, Râmnicu Vâlcea), prozator și eseist. Este fiul Olimpiei (n. Georgescu) și al lui Iulian Mateescu, ofițer. În orașul natal frecventează Școala „Take Ionescu” și Liceul „Alexandru Lahovary” (1939-1947). Din 1947 este student la Facultatea de Medicină din București, dar după un an, restanțier la anatomie, este transferat din oficiu la Cluj. În 1949, din motive legate de sănătate, renunță la
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]