5,270 matches
-
Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de despărțire, ca să-i fie de veșnică pomenire, și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie scris așa: „Supt această piatră odihnește țărâna blagorodnicei Bălașii Cantacuzenii, una
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părțile care compun această fațadă? Avem "decorul", care cuprinde "mobilier", "decorațiuni", "dispunerea obiectelor" și alte "elemente din planul al doilea" care formează "fundalul și accesoriile" acțiunilor umane. Decorul fiind dificil de modificat sau de transportat, cu excepția cîtorva cazuri excepționale (cortegii funerare, defileuri), actorii trebuie să se deplaseze pînă la el pentru a putea ține cont de el în reprezentarea lor. Fațada implică și ea o diferențiere între "personajele eminente" sau sacre (monarhi, șefi) și "actorii complet profani" (vînzători ambulanți) care se
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
rudele în biserici sau în cimitirele mănăstirilor, în schimbul unei donații definitive sau al unor cadouri prețioase, precum paraclise sau ex-voto-uri lucrate în materiale scumpe. În brațele crucii ridicate pe fiecare mormânt e făcută o tăietură unde arde mereu o lumânare funerară. Mărturisim că am fost puternic impresionați când am asistat la astfel de funeralii; nu e nimic lugubru în aceste practici afectuoase care întrețin, ca să spunem așa, relații neîntrerupte între supraviețuitori și persoana pe care au iubit-o. Sărbătorirea morților n-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
egumeni. Aceștia, văzându-se sprijiniți, refuză să-și abandoneze titlurile, reînnoiesc contractele de închiriere fără autorizație, nu vor să cedeze nimic din arendă, delapidează bogățiile sacristiei, vând vasele sfinte, bijuteriile, până și obiectele prețioase provenite din donații pentru întreținerea monumentelor funerare. Vechea lege a țării ordonă ca slujba divină să fie oficiată în limba română. Ministrul cultelor îi amintește această obligație clerului și abrogă folosirea limbii grecești, introdusă de fanarioți în mai multe biserici în secolul trecut. Popii greci resping somația
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
s-a ajuns la interpretarea conform căreia colossos-ul făcea trecerea dintre lumea viilor și cea a morților, iar în plan spiritual, dintre viața lumească și cea cerească. Semnificațiile și importanța acestei dubluri nu se limitau însă la cele de natură funerară, această materializare în piatră sau ceară, putând avea și rolul de înlocuitor sau de reprezentant simbolic al participanților în cadrul unui jurământ, a cărui eventuală încălcare ar fi presupus aruncarea în foc a colossos-ului, în semn de pedepsire simbolică, și refacerea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
egipteni, greci, cât și la romani, o trăsătură comună pare să fi unit aceste culturi antice, cu privire la reprezentările vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
comună pare să fi unit aceste culturi antice, cu privire la reprezentările vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare"275. Régis Debray
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
regăsindu-se până târziu în credințele antice 326 și chiar mult timp după aceea, semnificația mistică a imaginii amintea de prezența concretă a subiectului respectivei reprezentări, confirmând încărcătura magică a acestor creații. Totodată, descoperirile arheologice oferă și dovada unor practici funerare care întăresc presupunerea că aceasta este perioada din care provine credința conform căreia, defuncții continuă să trăiască, într-o altă dimensiune, și dincolo de această viață. Stropirea cu ocru-roșu (culoare care simboliza sângele și viața) a unora dintre mormintele acelei perioade
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
20. Venus din Milo. Detaliu Cât privește iconografia și reprezentarea vizuală a sacrului, pot fi remarcate unele asemănări speciale cu arta greacă, explicitate prin imageria divinităților, prin arhitectura religioasă 359 și, nu în ultimul rând, printr-un anumit cult al funerarului 360. La rândul său, străvechiul cult al împăratului regăsit și la egipteni este încă prezent, istoricul de artă E. H. Gombrich arătând în acest sens că bustul cezarului era privit cu o anume teamă de natură religioasă, romanii având obligația
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
îngrijită de A. Châtelet și B.P. Groslier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p.16. 321 Vezi Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 23. Autoarea face referire la existența unor dovezi legate de practicarea unor ritualuri funerare. 322 Christian Peyre, op. cit., p. 18. 323 André Leroi-Gurhan, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1965-1995, p. 200. 324 Ibidem. 325 Nikolai Berdiaev, Dialectica existențială a divinului și umanului, Editura Paideia, București, 2010, p. 12. 326 A
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
204). 343 E. H. Gombrich, Istoria artei, Pro Editură și Tipografie, București, 2007, p. 55. 344 Facem referire la reforma religioasă și artistică instituită în timpul faraonului Amenofis al IV-lea (aprox. 1336 î.Hr.). 345 Considerate printre cele mai mărețe edificii funerare din câte au existat vreodată, piramidele egiptene erau decorate cu vechi scrieri religioase, a căror însemnătate oferă și astăzi un volum imens de informații privitoare la modul de reprezentare a sacrului în cadrul acestei culturi, punând laolaltă texte și formule magice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, pp. 89-90. 358 Ibidem. 359 ***, Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia Rao, București, 2007, p. 60. 360 Amintim aici și rolul deosebit jucat de măștile folosite în timpul procesiunilor funerare, care redau îndeaproape fizionomia defunctului, constituind prin aceasta un reper stabil al evoluției portretisticii romane. (Vezi în acest sens Jean-Paul Morel, Arta Romană, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B.P. Grosilier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p.
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ioan, deținut și tratat cu venerație de un discipol al acestuia. 372 Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, Editura Anastasia, București, 1994, p. 38. 373 Printre imaginile simbolice regăsite cu predilecție pe pereții catacombelor, acolo unde creștinii practicau cultul funerar, se numărau: peștele, ancora, tridentul, cheia egipteană, pheonixul, porumbelul, păunul, vița de vie, mielul ș.a. (Cf. Frédérick Tristan, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București 2002, pp.15-131). Simbolul peștelui avea o semnificație cu totul aparte, scrierea greacă a acestuia reprezentând
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mari și încăpătoare, construite în stil baroc, deservite de doi preoți cu har și cu mare aflare într-u Iisus Hristos împăratul pământean și ceresc al tuturor ființelor. Lăcașul de veci situat la margine de sat, uimea prin măreția monumentelor funerare și feeria culorii florilor, arborilor și ai ierbei verzi, transforma macabrul, într-un paradis al vieții veșnice. Stăpân al acestor locuri mărețe, care transpuneau intrarea intr-o altă dimensiune, era prințul Alexandru, pământeanul cel mai iubit al acestui tărâm, om
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
spre Franța, unde s-a născut ca bărbat în ultima viață anterioară, și a trăit actuala ta soție. Nu termină de vorbit că am și ajuns la Marsilia-bijuteria Mediteranei. Ne-am oprit în cimitirul orașului. Eram în fața unui luxos monument funerar, care reprezenta un înger cu aripile desfășurate, de o frumusețe nepământeană. Pe uriața lespede de marmură neagră a cavoului scria: CONTELE MARIO BENVENUTI *1825+1921 MAGICIAN ȘI PREOT Născut într-o familie de vechi nobili, catolici fanatici și bigoți, nu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe, viață fără de moarte. Sculat din sicriu, coborî din dric, îndreptându-se spre casa prințului gelos. Materializare spontană. Penetrând zidul intră în casă, devastând totul. Mobile, tablouri, haine. Prințul muri de groază. Adoua zi carul funerar în care zăcea magicianul, a fost găsit lângă castelul prințului. Tragedie și răzbunare. Dincolo de acestea, începe eternitatea. PAȘAPORT PENTRU SATAN Domnitorul trăia în pace și armonie cu familia sa și câțiva boieri apropiați dregători ai principatului, care știau de tot
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că epidemia izbucnise cu vreo 12 zile mai înainte, autoritățile și familiile înstărite părăsind Capitala. Pe ulițele orașului se desfășurau procesiuni religioase cu icoane, iar clopotele bisericilor băteau într-una, în timp ce bolnavii erau duși pe tărgi la spitale și convoaiele funerare se succedau tot mai des. Mortalitatea nu era excesivă, dar cel mai adesea bolnavii sucombau după 2-3 ore. Evoluția epidemiei în București era înfățișată în următorul tabel statistic: După cum se poate constata, letalitatea era destul de scăzută în Capitală, dar în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt Închinate zeilor și eroilor din Pantheonul elen și din cel oriental (divinități persane, egiptene și siriene). Predomină Însă adorarea divinităților romane: Jupiter, Iunona, Minerva, Venus, Diana. Aceste divinități sunt atestate prin statuile de la Apulum și Ulpia Traiana, de monumentul funerar de la Carsium (Hârșova), de pietrele scrise identificate la Ulmetum (Pantelimon). Practicarea cultelor respective În limba latină și fenomenul interpretatio romana, respectiv adorarea sub nume latine a unor divinități dacice (Bendis, Zamolxis), reprezintă premise semnificative ale romanizării. Elementele locale În acest
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Munților Altai, cranii cu orbite bombate de hematită, 5000. Mastabele de la Memphis și hipogeele din Egiptul Superior, cu sarcofagele lor cu mari ochi pictați, cu bărcile lumii de dincolo și ofrandele de hrană, 2000. Mormintele regale de la Micene, cu măști funerare din aur, 1500. Frescele debordând de viață din necropolele etrusce, 800. Alaiurile bocitoarelor din prima ceramică grecească, în aceeași perioadă. Frescele cu Pluto și Persefona din mormântul regelui Filip al Macedoniei, 350. Basoreliefurile din mormintele romane. Catacombele creștine. Necropolele merovingiene
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
merovingiene din secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc în loc, imaginația plastică, mormintele mai-marilor au fost primele noastre muzee, iar defuncții înșiși primii noștri colecționari. Căci aceste tezaure de arme și veselă, vase, diademe, sipete de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
strămoșilor cerea ca aceștia să supraviețuiască prin imagine. Jus imaginum era dreptul rezervat nobililor să plimbe în public un dublu al strămoșului 2. Un homo multarum imaginum, la Sallustius, este un om care numără mulți strămoși nobili. Deci multe statui funerare afară, purtând foarte sus numele propriei gens. Figura? Mai întâi fantomă, apoi figură. Vrem poate să vedem aici o lugubră întunecare a vieții luminoase din Elada? Să ne întoarcem atunci către greci, această cultură a soarelui atât de îndrăgostită de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mediu, figură mulată și pictată care, la funeralii, îl reprezenta pe defunct". Avem aici una dintre primele accepții ale termenului. Iar arta aceasta de a ne folosi cât mai mult de morți în propriul interes ne introduce în politică. Riturile funerare ale regilor Franței, între moartea lui Carol al VI-lea și cea a lui Henric al IV-lea, ilustrează atât virtuțile simbolice cât și avantajele practice ale imaginii primitive ca substitut viu al celui mort. Trupul regelui trebuia să rămână
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]