2,203 matches
-
Kikil. Spre seară, s-a făcut frumos deși dinspre Miazăzi Încă mai bătea un vânticel rece. Eram frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăncănit verzi și uscate jumătate de oră, m-a întrebat unde era toaleta. Afară. S-a ridicat și, din doi pași, a traversat camera. La intrarea în bucătărie, cărămizile din picioare i s-au pocnit de pragul înalt. Corpul de funie al Adelinei s-a prăvălit înainte. În picaj spre masa încărcată cu oale și crătiți a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două peroane mai În față. Zare se ridică brusc În picioare și face câteva mișcări de gimnastică. Respiră, sare pe loc, se freacă la ochi și privește din nou. Capra e acolo. Un țăran cu pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică. Iluzia optică este exclusă și, În general, Zare știe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după ce m-a prins, a vrut să-mi administreze o lecție, înainte de a mă ierta, ca să mă lecuiască de porniri asemănătoare în viitor. Pentru a da acelei lecții o formă cât mai convingătoare, s-a dus în șură, a luat funia cu care se lega, vara, fânul în car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că mă va spânzura. Locul execuției era părul din fața grajdului, al cărui trunchi se despica în două la înălțimea unui om. Mama mi-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că mă va spânzura. Locul execuției era părul din fața grajdului, al cărui trunchi se despica în două la înălțimea unui om. Mama mi-a pus zbilțul în jurul gâtului, apoi a trecut funia prin despicătura părului și a tras ușor, cu grijă, chestionîndu-mă: "Mai faci?" Aștepta de la mine un "nu", slab și convențional, ca să aibă un motiv să mă ierte. Dar încăpățînarea mea era mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pierdem timp prețios. Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de oră: trebuie să încercăm s-o găsim. — Bine, spuse Thomas, ridicându-se. Dar aceștia doi nu vin cu noi. Draperiile din sufragerie nu se puteau dechide decât cu ajutorul unei funii groase de bumbac. Thomas tăie două bucăți din ea și îi legă pe Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
explica totul. În clipa când Hilary înaintă și deschise ușa până la capăt, auzi brusc un zbârnâit deasupra capului. Uitându-se în sus și scoțând un țipăt scurt, zări pentru o fracțiune de secunde un pachet voluminos agățat la capătul unei funii căzând spre ea: un pachet compus - deși nu va ști niciodată - din toare ziarele la care avusese rubrică permanentă în ultimii șase ani. Dar înainte de a bănui ce o lovise, Hilary era moartă: strivită de greutatea propriilor opinii, zăcând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se întâmplă în realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul Iuliei, fiică de veterinar din Posești, localități aflate pe traseul aceluiași autobuz care în fiecare duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui Ghițișor. Și a promis că-i sapă mormântul. Catrina s-a dus devreme în pământ din cauza bătăilor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
împărat grație curajului său nu mai are părinți: toți se gîndesc la puterea lui, iar nu la extracția socială. Pupian era fiul unui conducător de obște sătească, Probius, al unui grădinar, Dioclețian avea părinte un sclav, Valentinian, un fabricant de funii: toți au fost respectați. Sforza, cuceritorul Milanului, era un țăran; Cromwell, cel care a supus Anglia și a făcut să tremure Europa, era fiu de negustor. Marele Mahomed, fondatorul religiei celei mai puternice din lume era un ucenic de negustor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mari, platforma mobilă care ducea buștenii În fierăstraiele circulare și toți cilindrii, roțile, curelele de transmisie și toate fiarele, aruncate peste Încărcătura de cherestea depozitată În pântecele vasului. Magaziile deschise ale calei fură acoperite cu o prelată legată strâns cu funia, și vasul o porni În larg cu pânzele umflate, ducând cu el tot ce făcuse din fabrica aia o fabrică și din Hortons Bay un oraș. Barăcile cu etaj, cantina, magazinul companiei, birourile și fabrica Însăși rămaseră părăsite În mijlocul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
valurile de pământ. Nimeriră însă în castrapila. Urlară din nou, de data asta de durere, cu gleznele și pulpele rănite de vârfurile ascuțite. Cei ce reușeau să pășească printre vârfurile lăncilor erau loviți de scuturile soldaților și se împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să vezi. Marcus veni lângă el. — Privește. Pe marginea arenei fuseseră înfipți pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea în poziție verticală dacă slăbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lângă el. — Privește. Pe marginea arenei fuseseră înfipți pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea în poziție verticală dacă slăbeai frânghia. Un începător se apropie de par, ținând scutul lipit de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea în poziție verticală dacă slăbeai frânghia. Un începător se apropie de par, ținând scutul lipit de umăr și de șold. Instructorul trase de frânghie și scutul de antrenament înaintă repede spre luptător, care nu avu timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de cânepă acopereau găurile coifului. Încercă de mai multe ori să facă un pas înainte ca să atace, dar de fiecare dată ajungea prea târziu, fiindcă plasa era prea grea, iar el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
m-a luat, mi-a zis Niță, dragul meu, să cumperi lumânărele și să le împarți pe la biserici. A tâta știu și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i trebuia mai nimic, ci pentru alții. Dacă la un schit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
coroane - căci flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
câ nd a vea vreo 20 de ani, el a plecat din sat, fără să spună cuiva și s-a deprins să dea lumânări pe la bisericile târgurilor. Îmbrăcat cu un suman, cu o cămașă de cânepă, înci ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un snop de lumânărele de ceară în mâni, mic de stat, oac heș, blând la față, cu barba mică, cu părul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ținutul Tutovei. Un imitator al lui Lumânărică. Era Titinaș. Numele lui era tot Ion. Când trăia Lumânărică îi fusese de ajutor. Acum, întocmai ca și cel mort la 1843 , Ti tinaș umbla și el îmbrăcat în suman, încins cu o funie, cu capul descoperit, cu căciula subsuoară, în picioare cu imenei, mij loci u la stat, smolit, cu părul des și cu barba deasă, cărunt, bătea satele, orașele și cânta și el: „Lumânărele, dragele mele!”... Calimah mărturisește că pe Titinaș nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
permiți, cinci mine Teller pregătite pe marginea drumului. Stau acolo, mai mari ca un platou de supă, stau ca niște broscoi ghemuiți confortabil În propria stagnare. SÎnt așezate-n semicerc, acoperite cu iarbă și sînt conectate Între ele cu o funie bine gudronată pe care o poți găsi la orice furnizor. Un capăt al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau de orice alt obiect bine Înfipt În pămÎnt, iar restul este lăsat să atîrne peste drum și este acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
platou de supă, stau ca niște broscoi ghemuiți confortabil În propria stagnare. SÎnt așezate-n semicerc, acoperite cu iarbă și sînt conectate Între ele cu o funie bine gudronată pe care o poți găsi la orice furnizor. Un capăt al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau de orice alt obiect bine Înfipt În pămÎnt, iar restul este lăsat să atîrne peste drum și este acoperit. Autoblindatul supraîncărcat era de tipul În care șoferul se uită prin niște crăpĂturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uită prin niște crăpĂturi și mitralierele de calibru mare sînt poziționate În sus, ca la antiaeriene. Îl urmăream atent, cum se apropia, atît de aglomerat. Era plin de tipi din S.S. - acum puteam să vedem limpede gulerele și chipurile. Trageți funia, strigai către al doilea echipaj și, cînd coarda Începu să se Întindă, minele ieșiră din semicerc și se Întinseră pe toată lățimea drumului arătÎnd, mă gîndeam, ca nimic altceva decît ca minele Teller acoperite cu iarbă verde. Și acum șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]