3,503 matches
-
Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă, Rahela a țipat la Ada, care i-a tras o palmă și a trimis-o să-și verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul nupțial - râsete și gemete de plăcere. Rahela plânsese pe umărul Bilhei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a ținut secretul ca s-o protejeze pe Rahela în fericirea ei. Statutul ei de primă soție avea să fie confirmat de nașterea unui fiu și ea simțise de la început că avea în pântec un băiat. Rahela a fost foarte furioasă când a auzit că Lea era însărcinată. S-a gândit că sora ei ținuse secretul pentru că era vorba despre o conspirație împotriva ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A fost o lungă tăcere înainte să continue: - E o mare cinste. Mi-a luat bărbia între mâinile el și a mai spus, cu multă blândețe: - O să fim din nou împreună la recolta grâului. N-am plâns. Eram speriată și furioasă, dar eram hotărâtă să nu plâng, așa că mi-am ținut gura strânsă, am respirat pe nas și n-am clipit. Așa am supraviețuit în timp ce mama se făcea tot mai mică și apoi dispărea la orizont. Nu-mi închipuisem niciodată cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O verișoară, de-a lui Esau. N-o cunoști, am zis eu. Iartă-mă că a trebuit să alergi după mine. Mama e supărată? El a râs de prostia întrebării mele și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și a trebuit să stau cu fața la zid restul după-amiezii. Dar deja îmi pierdusem bucuria și m-am mulțumit doar să aud sunetele pieții și să rumeg amintiri despre prietena mea pierdută. După ce ne-am întors din acea excursie, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
presupun că a fost înainte să se ducă între zidurile acelui nenorocit de oraș. Iacob s-a făcut și mai aspru: - Acum e de-a Salemului, se vede treaba, iar mie nu-mi mai e de nici un folos. Lea era furioasă. - Cheam-o pe nevasta ta, pe sora mea, a zis ea. Rahela a dus-o acolo. Rahela e cea care are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care mi-o făcuse în piață. Deși vorbele și atingerea lui mă tulburaseră, nu mă puteam vedea trăind ca alte femei. În ciuda celor spuse de Werenro, eram sigură că Re-mose avea să fie ultimul capitol din viața mea. Meryt era furioasă pe mine pentru că îl refuzasem pe Benia. - Un asemenea bărbat? Așa de bine situat? Așa de drăguț? M-a amenințat chiar că nu mai vorbește cu mine, dar amândouă știam că asta nu se va întâmpla. Eu eram fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care zbura la răsărit, țipând „Salem” cu o voce familiară pe care nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luat fiii de mână și l-a urmat pe Iuda în cortul unde Iacob trăgea să moară. Eu am rămas cu restul servitorilor lui Zafenat Paneh-ah și i-am urmărit cum dispar în satul prăfuit. Eram înșurubată în pământ, tremuram, furioasă că nici unul nu mă recunoscuse. Dar eram și ușurată în același timp. Benia m-a condus spre locul unde servitorii ridicau corturile pentru noapte și am așteptat acolo. Nici n-am avut timp să-mi dau seama ce simt, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de cercetări, cu o misiune foarte urgentă, când și-a luat rămas-bun de la mine mi-a spus cât de rău îi pare că nu mă poate lua cu el, pentru că marea, toamna târziu, e o priveliște de neuitat: mult mai furioasă decât vara, valurile sunt uriașe, galbene, cât vezi cu ochii e numai spumă albă, dar n-are a face, promite că după ce se întoarce o să mă ducă și pe mine, nici nu înțelege cum se face că, până la zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut albă ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Mama a roșit puternic, fața i s-a împurpurat, am văzut cum s-a încordat și am crezut că se va repezi la ofițerul cărunt și-i va trage o palmă, cred că niciodată n-am văzut-o atât de furioasă, dar nu s-a îndreptat către ofițer, ci spre ușa de la intrare, deschizând-o larg și spunând, destul, afară din casa mea, imediat, altfel îl sun pe socrul meu care, după cum bine știți, a fost secretar de partid și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu seamă pentru familia lui, nu e așa? PM aruncă o privire spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă obstrucționezi ancheta, va trebui să dai socoteală... - Puțin Îmi pasă mie de amenințările dumitale! N-am să părăsesc insula pînă ce nu-l descopăr pe asasinul fratelui meu! - Ai să-ți pui În joc toată cariera! Cu un gest furios, Marie Își scoase atunci plăcuța de polițist, arma din dotare și i le puse În brațe. - Demisionez. Așa Îți convine? Deschise ușa, Îi azvîrli din prag cheile muzeului și se făcu nevăzută În vijelia de afară. El ridică de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai rămas. Unde e mașina dumitale? Marie, surprinsă, Îngăimă ceva ce aducea a protest, dar Lucas, fără măcar s-o asculte, Întinse mîna. - Cheile. Ordin de rechiziție. După glas, ea pricepu furioasă că n-avea Încotro, făcu stînga-mprejur spre mașină declarînd pe un ton decisiv, că În cazul acela, ea va conduce, iar el n-avea de ales. - Încetinește. Îți ordon să Încetinești! TÎnăra femeie care știa pe de rost toate drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi arunca urlînd insulte lui Chantal care, ghemuită Într-un colț al Încăperii, se proteja de bine, de rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cer văzînd-o pe Marie. - Nu, domnul de Kersaint s-a Înșelat, era doar un interogatoriu de rutină... Avansăm, da, dar sîntem pe o insulă, altfel spus la capătul lumii... Desigur, nu e o scuză... Respectele mele, domnule procuror. Închise telefonul furios. - Șacalul de Kersaint n-a stat cu mîinile-n sîn, mîrÎi el. Marie Îi adresă o privire plină de lehamite: gările, aeroporturile, punctele de taxă pe autostrăzi, totul era sub supraveghere, Îi sunaseră pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privește nicidecum poliția. - Dar nu tăgăduiți legătura. Așadar e un răspuns. Fersen se Îndepărtă, lăsînd-o pe fosta brutăreasă să-și Închipuie cum Îi Înfige pe tăcute un cuțit În spate. Gwen, ajungînd lîngă maică-sa, văzu limpede că aceasta era furioasă. - Ce voia de la tine? - Nimic. Mă Întorc pe jos. Am nevoie de aer. Yvonne se Îndepărtă cu pași mari, simțind În urmă privirea albastră și fermă a fiicei ei. Stéphane Își băgă prudent capul prin ușa Întredeschisă a biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost așezată alături de rezervoare. - Ceea ce explică mingea de foc pe care ai văzut-o tu, Marie. Vreau să știu de unde provine acest explozibil și cum a fost adus la Lands’en, adăugă Lucas adresîndu-se lui Franck. Acesta Își reținu o furioasă poftă să-l ia la bătaie. - SÎntem deja În cercetări, am un amic la DNAT, culege informații, răspunse locotenentul, deloc nemulțumit să plaseze știrea că are relații la Direcția națională antiteroristă. - Trimite niște polițiști cu cîini să cerceteze la fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cred. Și nu trebuie să te justifici. - Nici tu nu crezi ce spui. - Am treabă. Și se urcă În mașina de teren. În clipa În care demara, Marie deschise portiera și urcă dintr-un salt. El Îi aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urca un abur subțire, străbătut de razele lunii pline. Bruno se apropie În tăcere. Bazinul avea trei metri În diametru. Lângă marginea opusă, era un cuplu Înlănțuit; femeia părea să fie călare pe bărbat. „E dreptul meu...”, se gândi Bruno furios. Își scoase repede hainele, intră În jacuzzi. Aerul nocturn era răcoros, iar apa, prin contrast, delicios de caldă. Deasupra bazinului, prin rețeaua ramurilor de pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac În freza ei! Bruno era din nou furios. — Natură de căcat... Îmi bag picioru-n ea de natură!..., mormăi el furios timp de vreo câteva minute. În timpul Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată, pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lași puțin singură ? Privirea îi e străbătută de un fulger de suspiciune. — Ia stai o clipă ! Se uită din nou. Să nu-mi spui că ai și un telefon acolo ! Ți-ai adus pe șest și mobilul ? O, Doamne. Pare furioasă. — Lasă-mă să-ți explic, zic încercând să-mi iau un ton de scuză, știu că ai regulile tale și tot restul, și le respect, dar ideea e că am nevoie de mobil. Bag mâna sub prosop după telefon. — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
terminat interviul ! Interviul ? Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei Trish. N-am discutat nimic concret ! — Păi discută, ce mă aia la cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]