2,545 matches
-
trebuia, mă scuzați..., să se murdărească pe câmp. Cât vedeai cu ochii era murdărie. Nu exista apă, doar un pârâiaș, spre care trebuia să cobori. Acolo era o cutie de la o conservă, o umpleam cu apă și turnam Într-o găleată a cuiva, și stăteam acolo ore Întregi, până se umplea căldarea. Apa a fost contaminată. Așa Încât, nu aveam nici mâncare, de ieșit nu puteam ieși și trebuia să mai bem și apa aia murdară. Și ne trimiteau, Într-un ciubăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ucraineni, iar În cealaltă jumătate erau evrei - care, tot așa, erau negustori, mici meseriași, și peste ei ne-au gonit pe noi... Cât timp ați mers până la Murafa? Nu era o distanță foarte mare, dar țin minte că ploua cu găleata... Cred că cu căruța am făcut În jur de 12 ore... Și am ajuns acolo și am intrat peste localnici - dar numai la evrei, că la ucraineni nu ne-au primit... Pe noi ne-a primit o familie alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
plită mică și de acum am supraviețuit În niște condiții puțin mai bune... — Cât ați stat În bucătărie? — Cred că un an de zile - primul an, care a fost cumplit. Știți că WC-uri nu existau, nevoile le făceam În găleată, care se ducea la pârău, apă se lua din fântână, care era În vale cumva - și aceste fântâni erau infectate, că de aia era și febră tifoidă... Nu aveam medicamente, nu aveam nimic... Cine nu putea să reziste prin rezistență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am reușit să plecăm cu cei din familia noastră... Ați plecat cu trenuri de marfă? Cu un tren de marfă... Țin minte că era o Înghesuială cumplită și vagoanele se deschideau doar ca să plece câte un delegat să ia vreo găleată cu apă - În rest nimic, nimic... În mintea mea a rămas ca un chin cumplit, care nu se mai termina... Și de la Rădăuți am ajuns la Mărculești, care era un ghetou de frontieră pe malul românesc al Nistrului, Împrejmuit cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zis că este un chiabur care Își face fântână și poate are el nevoie de ceva... Mă rog, s-a dus la el și ăla i-a spus: „Nu-ți dau nimic deocamdată, dar Îți dau să-mi faci o găleată”, dintr-o tablă foarte groasă, cred că era de tanc - și, dacă-i place, Îi plătește, dacă nu, nu... Țin minte că am lucrat toți și a făcut o găleată care l-a impresionat și, ca urmare a acestei realizări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dau nimic deocamdată, dar Îți dau să-mi faci o găleată”, dintr-o tablă foarte groasă, cred că era de tanc - și, dacă-i place, Îi plătește, dacă nu, nu... Țin minte că am lucrat toți și a făcut o găleată care l-a impresionat și, ca urmare a acestei realizări, a venit el personal (că noi nici unul nu puteam să ne mai mișcăm) cu un sac de cartofi, cu două puduri de cartofi. Când am văzut noi așa ceva, am zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am fost duși la gară și Îmbarcați În vagoane de marfă: cam 70-80 de persoane Într-un vagon; Într-un vagon unde nu era absolut nimic - deci fiecare a putut ocupa cam un loc de șezut. S-au băgat două găleți, una cu apă și una pentru necesități, și s-au Închis vagoanele. În aceste vagoane Închise am călătorit aproape trei zile. În prima seară, nu știu unde, la Oradea sau poate că eram deja după Oradea - nu puteam ști pe unde suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și oricum nu puteai vedea; cine stătea chiar lângă geam putea să se uite afară, dar era cam greu. Acolo am fost preluați de către SS-iști germani, În timp ce jandarmii unguri s-au retras. S-au deschis ușile, s-au scos gălețile, mă rog, s-a umplut una cu apă și cealaltă a fost golită - a, nu ei au făcut asta, cineva din vagon - s-au Închis ușile și am pornit mai departe. Încă o zi și o noapte, și se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În vagonul de marfă cu care ați fost duși de la Reghin? Era o atmosferă de groază. Vă dați seama, 70-80 de oameni Închiși Într-o Încăpere așa de mică, și obligat fiind să-ți faci necesitățile În fața tuturor, Într-o găleată - puneți-vă În situație, este groaznic. Deci, mă rog, eu am fost copil, mâncare pe drum n-am avut, nici apă, doar apa care era În găleată. Dar mama a adus două sticle de suc de roșii și ne dădea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de mică, și obligat fiind să-ți faci necesitățile În fața tuturor, Într-o găleată - puneți-vă În situație, este groaznic. Deci, mă rog, eu am fost copil, mâncare pe drum n-am avut, nici apă, doar apa care era În găleată. Dar mama a adus două sticle de suc de roșii și ne dădea câte o gură, două de suc de roșii, soră-mii și mie; și după aceea mi-am dat eu seama că nu se termina sucul de roșii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am lăsat În ghetou, că nu era voie să ducem toate lucrurile - spuneau să luăm numai cât putem duce. Am călătorit patru zile, dar nici n-am știut pe unde. Uneori au deschis vagonul și ne-au dat câte o găleată de apă, mâncare deloc, și, În sfârșit, a patra zi, a cincea zi dimineața am ajuns la Auschwitz. Atunci nu știam nimic de Auschwitz - nici nu știam că există vreo localitate cu numele ăsta. Câți ani aveați atunci? Aveam 17
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dai Înapoi haina, că asta am avut-o eu Înainte?”; zice: „Cu plăcere, numai să o găsim pe a mea”, și nu mi-a dat nimic, pentru că n-a putut. La apeluri ieșeam pe orice vreme: fie că ploua cu găleata, fie... La Auschwitz a explodat crematoriul, fiindcă cei care lucrau acolo erau schimbați mereu, fiind trimiși și ei acolo la moarte. Când a venit timpul să-i schimbe... Polonezii erau foarte isteți (și ăștia au fost toți polonezi), și când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu avea voie să se apropie. Mi-amintesc că am auzit vreo trei Împușcături: cineva, a ieșit la geam și a fost nimerit exact În frunte. Probabil că se vâna treaba asta. Când am ajuns la Cumar au aruncat niște găleți cu apă, adică apa din găleți. S-a deschis ușa vagonului. Toți eram la ușă și ne-au amenințat cu armele. N-aveam Însoțitor la vagon, dar unde se oprea Îi vedeam pe nemți; s-a vorbit nemțește și ungurește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Mi-amintesc că am auzit vreo trei Împușcături: cineva, a ieșit la geam și a fost nimerit exact În frunte. Probabil că se vâna treaba asta. Când am ajuns la Cumar au aruncat niște găleți cu apă, adică apa din găleți. S-a deschis ușa vagonului. Toți eram la ușă și ne-au amenințat cu armele. N-aveam Însoțitor la vagon, dar unde se oprea Îi vedeam pe nemți; s-a vorbit nemțește și ungurește, nimeni n-a vorbit românește nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am fost cu părinții. Am fost selectat Într-un grup de copii mai dezvoltați (eu aveam 13 ani), ne-au pus Într-o baracă, au aruncat pe noi niște lichid, au spus că e dezinfectant, au aruncat și cu niște găleți cu apă, apoi țiganii ne-au adus niște haine din astea vărgate și unii au luat haine civile. Mai mici, mai mari, depinde. Și eu am apucat haine civile, poate a fost un avantaj. Ați auzit de Lustig - el era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care am fost penultima dată era de selectare pentru experiențe. Și noi, copiii, eram predispuși pentru treaba asta. De pildă, cei care erau handicapați. Le amputau picioarele și făceau experiențe, le amputau mâinile... Am văzut cum se aduna sângele În găleată - Îi tăia mâna, așa, legat la cot, era Înclinat, așa, și sângele Îi curgea În găleată. Am avut ocazia să văd experiențe făcute de deținuți pe deținuți. Deci deținuții cu triunghi verde erau criminali aduși din penitenciare, pe care le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
treaba asta. De pildă, cei care erau handicapați. Le amputau picioarele și făceau experiențe, le amputau mâinile... Am văzut cum se aduna sângele În găleată - Îi tăia mâna, așa, legat la cot, era Înclinat, așa, și sângele Îi curgea În găleată. Am avut ocazia să văd experiențe făcute de deținuți pe deținuți. Deci deținuții cu triunghi verde erau criminali aduși din penitenciare, pe care le era frică să-i țină În libertate și Îi puneau să săvârșească crime În lagăre sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noastră, am fost În ghetou peste 700 - vă dați seama cum puteai să cumperi! Nu mai vorbesc de celelalte zone. Când ne-au ținut trei zile În vagoane aveam morți În vagoane, dar nu a interesat pe nimeni - au aruncat găleți cu apă, ne-au udat... Transportul a fost extraordinar de greu. Și acolo, când ne-au debarcat, unii au fost Împușcați, plus câinii care pe câțiva i-au spintecat, i-au mușcat de față, de corp... Am văzut copii spintecați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deschisă - erau mai multe uși, dar asta era deschisă. Aici era intrarea, aici un spațiu liber și aici rândurile de prizonieri, vreo zece rânduri; erau prizonierii care stăteau cu fața Încolo și aveau un pătuț, adică niște paie; aici erau gălețile pentru nevoile fiziologice pe care, din oră În oră, trebuia să le duci. Și atunci plutonierul, care era șeful, ne bătea tot timpul și dădea În noi - nu bătea nu știu cum, dar Îți dădea În cap, lua domnișoarele, doamnele, fetele... - Erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care erau și În conducerea partidului, erau „niște descreierați care s-au lăsat influențați de evrei”. - Ce relație ați avut cu garda, În tren? - Nu am avut relații În tren. Nu au intrat În tren - deschideau ușile și dădeam jos găleata cu urină și morții. - De ce mureau majoritatea oamenilor? - De epuizare, cardiaci... Unii erau și În vârstă... - În vagon majoritatea erau politici? - Politici. Adică din Cluj, vorbesc de vagonul de la Komarom la Dachau, eram vreo patru... Mai erau câțiva ardeleni, deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Era Îngrozitor. Plus că erau și oameni mai bătrâni care scăpaseră de selecție, care sufereau de prostată și noaptea se cam scăpau pe ei. Nu mai apucau să ajungă la alea mari, unde Îți făceai nevoile noaptea, un fel de găleți mari. Și făceau pe ei. Și cum erai etajat, dacă nu erai la etajul de sus te trezeai cu urina venind peste tine. Dar, mă rog... Deci astea au fost marile șocuri. A mai fost un eveniment pe care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scuză la neimplicare, asemenea multora, că așa a vrut lumea asta să trăiască, așa a vrut să fie condusă, sub domnia majorității, majoritate care, însă, poate fi cumpărată cu o litră de ulei, un kg de zahăr, un pix, o găleată vopsită politic etc. M-am întrebat mereu: oare chiar asta au vrut românii de la răscoluția din dembrie 1989? S-a vorbit și se vorbește de unii nemulțumiți, de ce-au câștigat ei, ca persoană, că s-au expus în zilele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
coate și cu un buzunar mare în față, cusut strâmb. Aduci douăzeci de deținuți din „secție” și cari cu ei baloții de păr în beciul atelierului de perii. Le dai la ăștia (arătând spre noi) cinci kilograme de gaz, două găleți cu var și două bidinele, două mături și cârpe de spălat pe jos și-i lași să ia apă din curte. Până la ora 12 să fie lună aici. Ai înțeles? Apoi ni se adresă nouă, liniștitor: Bă, să știți că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eram înghesuiți câte 8-10 într-o celulă de 4/2 metri, cu regim dur, mâncare detestabilă, dormit pe dușumele, fără pături, doar cu îmbrăcămintea zdrențuită. Gardienii, unguri sau români, erau instigați de maiorul Munteanu împotriva noastră. Pe coridor se aruncau găleți cu apă, care îngheța, iar temperatura era polară, foarte mulți îmbolnăvindu-se de piept sau stomac. În aceste suferințe doar câțiva au cedat. Crezând că prezența lui Trifan, Marian, Ilie Nicolescu, Mircea Nicolau și a altor câțiva exponenți ai atitudinii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
știu după cât timp. M-au dus doi inși, de subțiori, în camera wc-ului. Dezbrăcându-mă cu mare greutate, mi-am văzut tot corpul tumefiat și plin de răni. M-au așezat pe scaunul wc-ului și cu o mătură dintr-o găleată cu apă, m-au pus să mă spăl. Mâinile executau mișcări anapoda și din când în când, mă prăbușeam de pe scaun, picioarele neajutându-mă să-mi țin echilibrul. Mai mult am înțeles decât am văzut că și ceilalți erau supuși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]