2,575 matches
-
observatorii fenomenului literar îi menționează ca potențiali pretendenți la premii pe Pierre Lemaître, al cărui roman Au revoir là-haut (La revedere, acolo sus) se bucură de o foarte bună primire, sau pe Hélène Grémillon, cu primul său roman (La Garçonnière / Garsoniera) care a beneficiat de o zvonistică binevoitoare și s-a vîndut ca pîinea caldă, sau pe misteriosul Raphaël Jérusalmy (La Confrérie des chasseurs de livres / Confreria vînătorilor de cărți) și, desigur, mulți alți autori talentați care pot oricînd țîșni în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Starck; o bibliotecă chinezească din bambus de la Pier Import, în care puteai găsi, printre altele, Fragments d'un discours amoureux de Barthes, Mémoires d'une jeune fille rangée; Quand la Chine s'éveillera... Ce mai, Esther transformase micuța noastră garsonieră într-un cuibușor de îndrăgostiți, modest și cochet! Luxos chiar, aș putea spune... Morgan Sportès, Le Souverain poncif, Balland, 1987 Astfel de enumerări prea puțin ordonate contrastează cu structura descriptivă, fie ea și elementară, a următoarei prezentări dintr-un articol
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
există între atribuirea unei teme-titlu unui obiect al discursului și modificarea temei-titlu dată prin operația de re-ancorare pe care o desemnăm cu termenul de reformulare 19. În (2), ancorarea oferă mai întâi tema-titlu: "acest apartament", reformulat la sfârșit prin forma "garsoniera noastră" și mai ales "un adevărat cuibușor de îndrăgostiți" căruia i se atribuie trei proprietăți ("modern", "luxos", "cochet"), proprietăți articulate și marcate din punct de vedere argumentativ prin conectorii DAR și CHIAR. În (3), trecerea de la "...amicul public nr. 1
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau la eloJiul înaintașilor (Mormântul lui Decebal). Cu verticalitatea-i binecunoscută, poetul adresează o ultimă rugă către Marele Demiurg: „Prea înălțate Stăpâne, / pentru puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o garsonieră / pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a nu mai vedea și auzi atâtea minciuni, ticăloșii...” din partea unor „Păcelari de suflete...” împlinirile și neîmplinirile acestui existențial, ne spune Poetul, sunt fin sugerate de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
realizări: căsătorit din anul 1979, cu Adina Focșăneanu, fosta Biceag, cu care am două fete, pe Bianca Denisa și Ana Maria, având vârste de 26 ani, respectiv 16 ani. În orașul de domiciliu dețin, împreună cu familia, trei imobile, adică: o garsonieră, un apartament, respectiv o casă la curte. Mai dețin ... multe amintiri frumoase despre Giurgioana. 23. Ionel GHIUGAN (satul Bouroș) Născut în 1941 în satul Bouroș, școala gimnazială și liceul la Podu Turcului, Facultatea de Matematică la Universitatea „Al. I. Cuza
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
camera îmi plăcea, proprietăreasa mă anunțase că vrea să mai aducă un chiriaș peste mine. I-am răspuns că voi plăti chiria spre dublu, numai să rămân singur. Era totuși cu mult mai puțin decât dacă aș fi închiriat o garsonieră centrală sau chiar semicentrală. Într-o zi i-am făcut o vizită lui Sergiu Filerot, la Tiparul universitar. Nu aveam încă un volum, dar vroiam să-l sondez: când voi avea (și asta putea fi curând, chiar prin toamnă), o să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe care îl recitea cu hohote de admirație și pe care mai târziu avea să-l imite. Petreceam lungi după-amiezi în frumoasa lui garsonieră de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, răvășindu-i biblioteca. Ar fi vrut să-mi placă ce-i plăcea lui, de pildă Lautreamont, care însă pe mine mă plictisea. A fost încîntat însă că mi-au plăcut Craii lui Mateiu Caragiale, deși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
germană supremă, rușii continuau să fie împinși înapoi. Miron mormăia, nu se înviora deloc și eleganții musafiri (căci erau foarte eleganți amîndoi) se retraseră cu promisiunea că îi vor trimite un medic. Erau evrei, îmi spuse Miron. Locuiau într-o garsonieră deasupra lui. Evrei? mă mirai eu și îi relatai experiența mea din Fierbinți. - Nu pe toți îi ia la muncă, zise Miron. Unii plătesc și își văd de treabă. Mai târziu aveam să-i întîlnesc (și încă cum!) pe cei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
foarte frumoasă și blândă, cu credința În Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an În urmă, după Sfintele Paști, În Săptămâna Luminată. Unchiul și mătușa locuiau Într-o garsonieră confort unu, la etajul patru, Într-un bloc de paisprezece nivele pentru că Își vânduseră apartamentul de trei camere, să-i ofere verișoarei mele bani, să se stabilească În străinătate. Eu Îi admiram de fiecare dată când mergeam la ei, fiind
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În cimitirul Pantelimon II) să facă În așa fel Încât să sape groapa mai adânc, să pună o placă după ce mă Îngroapă ca să ai și tu loc lângă mine când Îți vei da sfârșitul - să fie ca un fel de garsonieră cu subsol și demisol - spuse cu un pic de amărăciune, Însă cu același zâmbet care Îi lumina ochii a bunătate și duioșie...si, după un timp de la plecarea mea, să tai mocheta În două (aveau o mocheta tip covor, În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și părinții. Victorița chiar se mutase la el și Îmi spusese la telefon În convorbirile noastre rare pe care le aveam, că au intenții de căsătorie. În toamnă așteptam să joc la nunta ei. Mă mutasem de curând Într-o garsonieră, repartizată de la serviciu, când primesc de la ea un telefon: - Știi, am fost „măritată” și m- am „dezmăritat”! Avea o voce la telefon de autoironie, Îmi imaginam zâmbetul ei de dincolo de telefon... Am rămas fără grai. După ce mi-am revenit, am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În secret? - Nu a fost nimic legitim, a fost doar o perioadă de acomodare! Nu pot să-ți spun acum la telefon, este o poveste Întreagă! - Atunci, vino la mine duminică la prânz, să vorbim, te invit În noua mea garsonieră, cu această ocazie o și inaugurez, tu, fiind prima care Îi calcă pragul! Duminică aproape de prânz am așteptat-o pe Victorița În stația de tramvai și am venit Împreună În garsoniera mea cochet mobilată și primitoare. A fost plăcut impresionată
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la prânz, să vorbim, te invit În noua mea garsonieră, cu această ocazie o și inaugurez, tu, fiind prima care Îi calcă pragul! Duminică aproape de prânz am așteptat-o pe Victorița În stația de tramvai și am venit Împreună În garsoniera mea cochet mobilată și primitoare. A fost plăcut impresionată de noua mea locație și de gusturile mele În a o decora.Mă uitam la ea și nu Îmi venea să cred că Victorița se schimbase În felul ei de a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În halat de casă, sau costum cu cravată ? Nici vorbă ! În chiloți de baie... Întinde mâna, face semn să mă așez. Pun țigările și siropul pe un colț de masă. Mă așez, privesc. Tablouri. Mobile. Cam înghesuit. Un fel de garsonieră. Am vorbit câte vrei. Poezie, curaj, revoluție, boală. Mai priveam în jur. Pictură modernă. Mobilă veche. Scaune înalte. Birou greoi. Ne tot întrerupea telefonul. Prieteni, cucoane, tot felul de viitori debutanți... Pot continua, în locul tânărului. Aș găsi glasul său terorizat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Scaune înalte. Birou greoi. Ne tot întrerupea telefonul. Prieteni, cucoane, tot felul de viitori debutanți... Pot continua, în locul tânărului. Aș găsi glasul său terorizat de nerăbdare, rupt în fiece moment și reîn nodat... pot povesti ce a urmat convorbirii din garsonieră, drumul pe străzi, cum privea poetul minijupele și orice amănunt în stare să-i trezească disponibilități. Dar partenera mea se află tocmai în celălalt capăt al compartimentului. Ne așezaserăm față în față, la fereastră. Veniserăm devreme, trenul era aproape gol
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar Gore Îndeplinește oficiile de chelner și umple paharele. Pe măsură ce toarnă, Își permite și să dialogheze, pentru a demonstra tuturor că are atenție distributivă. Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul! La tine e simplu, Gore, Îți Încape neamul Într o garsonieră confort doi, problema e ce te faci cu alții? Câtă frunză, câtă iarbă, greu și pentru Dumnezeu... Gicu e Îmbrăcat la patru ace, tocmai s-a Întors de la o Înmormântare. Și-a lărgit nodul de la cravată, a agățat haina pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
neam de neamul nostru a supraviețuit hoardelor năvălitoare în căutare de pășune. Fenomenul migrației de la sat la oraș este prezentat corect, cu toate înlesnirile ,,fugiților" din ceape (cum scrie autorul), cărora li se dădea la oraș un apartament sau o garsonieră, făceau un C.A.R., își cumpărau mobila, unii câștigau bine și se îmbătau. Migrația a golit satele, a umplut orașele cu o populație ce și-a pierdut deprinderile generațiilor trecute și îngroașă astăzi rândurile șomerilor. Care societate este mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
urmăream cu privirea. A zâmbit. Atunci am știut că se va întîmpla. Am sunat-o a doua zi, am mâncat împreună și am convins-o să vină la mine. Mi-era puțin jenă de faptul că locuiam doar într-o garsonieră. Mi-ar fi plăcut să-i arăt că am reușit mai bine decât se vedea, dar am uitat imediat după ce ne-am dezbrăcat! Și ea ar fi vrut să arate mai bine decât arăta, pentru că totuși era puțin plinuță. Cunoști
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
până dimineața, nu aș fi avut atât de mult timp să mă gândesc la ea. Așa că, de la 3, nu pot să mi-o mai scot din cap și fac strategii cum să-i găsesc numărul de telefon. Ma învîrt în garsoniera mea, care-i prea mică pentru cât de grav e învîrtitul. Trebuie să o sun măcar să-mi cer scuze. Dar dacă o să creadă că am sunat-o doar ca să-mi recuperez hainele? Trec în revistă numerele de telefon pe care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să intru după ce începea filmul și să o tai cu câteva secunde înainte de a se aprinde lumina, de preferat înainte de genericul de final, și să mă preling pe scări, într-o seară, vin, ca de obicei, după începerea filmului, din garsoniera mea de unu pe doi, pe care o împărțeam cu o mătură și niște cârpe umede și puturoase, și mă postez strategic lângă ușă ca să fiu primul la ieșire. Nu trec bine cinci minute și un grup de studenți, de la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am trăncănit, în care am băut și în care ne-am spus cuvinte îngrozitoare, corespund punct cu punct cu alunițele de pe pielea ei. Romanul-sonet era departe, și nebunia insuportabilă a pierderii dragostei mă făcuse deodată apt pentru poezie. închiriasem o garsonieră la mansardă, cu o masă, un scaun și un pat, pe Domnița Bălașa. Pe cât de auster era interiorul, pe atât de gongoric balconul de fier forjat, cu inflorescențe Jugendstil, cu hâde mascaroane împletite-ntre ele. În amurgul roșu ca flacăra
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și asta o opțiune. Deși, cum spuneam, în prezent, totul în Irlanda e foarte scump. Când eram înstăriți și puteam să cumpăr tot ce doream, nu era o problemă; dar în situația noastră de acum, nu ne putem permite nici o garsonieră în oraș! — Dar ai fi acasă, stărui Aidan. Poate că ne-ar merge mai bine așa. —Dacă ții neapărat să ne întoarcem în Irlanda, așa o să facem, spuse ea cu jumătate de gură. Eu sunt de acord să facem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe vremea aceea amândoi pensionari, iar eu ca student locuiam la ei în gazdă, în strada Antim Ivireanul, Aida era profesoară de vioară tot la Liceul de muzică, avea probabil vreo treizeci de ani, și firește locuia singură într-o garsonieră, Mă îndrăgostisem de ea fără nădejde, Cum să ți-o descriu?! Dar ce știi tu, Daniel, despre sufletul feminin, Nimic! Și e mai bine așa, adică să nu știu nimic? Spațiu sinusoidal e sufletul feminin, aștept să mă lămurească, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el discret n-a pomenit nimic de ea, în casa Voinea n-aș mai fi putut rămâne, Aida intenționa să revină acasă, a trecut în cele din urmă prin toate formalitățile de adopție a micului Paganini, mi-a oferit Aida garsoniera ei, oricum avea intenția s-o închirieze, eram pe punctul de a accepta, când a venit oferta lui Thomas, nici că puteam spera o soluție mai bună, cu atât mai mult cu cât nu voi mai avea nici o scuză ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei dezamăgire, el nu a ridicat un deget, iar achiziția a mers înainte. Pentru moment, a fost ca o recunoaștere a eșecului. Dar nu și acum. Apartamentul acesta era paradisul ei, cuibul ei și primul său cămin adevărat. Locuise în garsoniere închiriate de la vârsta de șaptesprezece ani, dormise în paturile altor oameni, pe saltele noduroase pe care proprietarii le luaseră pentru că erau ieftine, nu și confortabile. Nu avusese nici un fel de mobilă când s-a mutat. În afară de strictul necesar, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]