2,190 matches
-
Un alt aspect evidențiat de lectura articolelor îl constituie apelul constant la figurile istorice pentru susținerea demersului jurnalistic: Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân alcătuiesc galeria personalităților istorice care trezesc admirația gazetarului, constituind tot atâtea exemple pentru contemporaneitate. Pe lângă figurile istorice, o serie de personalități ale vieții culturale românești sunt amintite în cadrul textelor: Gh. Asachi, A. Pann, V. Alecsandri, N. Bălcescu, C. Negruzzi completează galeria figurilor reprezentative din publicistica eminesciană. Definind modalitățile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vorbele, ci adevărul ce voim a-l spune e aspru"313. 4.3.5. Macro și micro-context Analiza semiozei politice eminesciene nu poate face abstracție de cercetarea condițiilor istorice, sociale, economice și politice în orizontul cărora au luat naștere articolele gazetarului, precum și a condițiilor spațio-temporale specifice situației de comunicare pe care o ilustrează publicistica eminesciană. "Proza publicistică masivă a lui Eminescu poartă pecetea unui moment istorico-literar anumit"314, iar acest lucru este oglindit atât de arhitectura tematică, cât și de particularitățile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unul din articolele sale. În presă, în parlament și mai ales în campaniile electorale, demagogia își găsește terenul prielnic de manifestare. "I-ați dat poporului formele goale ale unei civilizații străine, fără umbră din cuprinsul și bucuriile ei"330, reproșează gazetarul "păturii suprapuse". 4.3.6. Finalități ale demersului jurnalistic Finalitățile discursului politic eminescian circumscriu scopul și obiectivele urmărite de jurnalist în comunicarea mesajului jurnalistic. În cercetarea intențiilor emitentului, distingem între două niveluri ale analizei: * identificarea intențiilor propriu-zise ale emitentului, într-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se încadra cerințelor grupului de presiune care a fost Junimea?"331. Autorul articolului susține că nu afinitatea sau adeziunea la ideologia vreunei grupări politice l-a condus pe Eminescu spre jurnalistică, fapt confirmat de altfel și de polemica pe care gazetarul o poartă în paginile de ziar cu junimiștii și chiar cu liderii partidului conservator, care susțineau financiar editarea Timpului. Nu-l putem acuza pe Eminescu de părtinire, critica lui nefiind îngrădită de afinități politice și nici de rațiuni financiare. Afirmația
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nici față cu membrii partidului când se nimerea ca ei să cadă în vreun păcat, ba era în stare să laude faptele bune și dacă erau săvârșite de adversari politici"332. Considerăm că activitatea jurnalistică eminesciană are la bază interesul gazetarului față de schimbările timpului său, față de prefacerile prin care trece societatea românească în pragul epocii moderne, și nevoia de a exprima atitudinile, credințele, opțiunile personale. Articolul de ziar devine pentru Eminescu locul de manifestare a profundei nemulțumiri față de "vârtejul jucăriilor politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ocazională și subordonată intențiilor pragmatice de moment, articolele eminesciene se individualizează prin preocuparea jurnalistului privind informarea și educarea publicului cititor. Prevalarea intențiilor informative se remarcă încă din etapa colaborării la Curierul de Iași, când, în singura foaie rămasă la dispoziția gazetarului, celelalte trei fiind destinate comunicatelor oficiale, Eminescu îngrămădește cronici teatrale, programe ale teatrelor ieșene, articole politice, recenzii, rezumatele unor conferințe susținute la Iași, studii de istorie, economie și lingvistică, în dorința de a oferi cititorilor cât mai multe date. Asumându
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
chiar și într-un spațiu restrâns, atât literatura, cât și viața politică și mișcarea culturală"334. Perioada Timpul, cea mai intensă din activitatea jurnalistică a poetului, marchează deplasarea interesului de pe evenimentele de politică externă pe cele de politică internă, verbul gazetarului dovedindu-se necruțător cu oamenii politici, indiferent de ideologia pe care o împărtășesc. Echidistanța și libertatea de expresie a jurnalistului declanșează conflicte cu reprezentanții ziarului, culminând cu destituirea lui Eminescu din funcția de redactor-șef. Respectul pentru adevăr, informarea asiduă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu reprezentanții ziarului, culminând cu destituirea lui Eminescu din funcția de redactor-șef. Respectul pentru adevăr, informarea asiduă, apelul la surse documentare de referință, grija pentru mijloacele de exprimare utilizate devin constante ale scrisului jurnalistic eminescian, relevând obiectivele majore ale gazetarului. Lipsit de aspirații la funcții guvernamentale, Eminescu se angajează, prin natura meseriei pe care o practică, să prezinte și să comenteze evenimentele de pe scena politică internă și externă, oferind cititorilor informații documentate asupra realităților sociale, istorice, economice și politice ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
hexadică. Fără a viza o analiză exhaustivă a relațiilor structurale din paradigma hexadică, dorim să evidențiem deschiderile pe care le operează un astfel de demers analitic, prin investigarea relevanței ipostazelor jurnalistului eminescian la nivelul ansamblului semnificativ al publicisticii. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, delimităm șase ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul și analistul politic. O reprezentare sub formă de hexagon
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciene apare în Figura 6. Fiecare dintre variabile își manifestă influența asupra celorlalte dimensiuni ale semiozei publicistice: mijloace de semnificare, direcții tematice, macro și micro-context, finalități și orizonturi ale receptării. În rândurile care urmează, prezentăm succint impactul fiecărei ipostaze a gazetarului asupra celorlalți parametri ai procesului de comunicare și, implicit, asupra întregului semnificativ al jurnalisticii eminesciene. Figura 6. Ipostaze ale jurnalistului 4.4.1. Analistul politic În calitate de jurnalist, Eminescu comentează evenimentele politicii interne și internaționale, analizează actele tinerei clase politice românești
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
viața politică românească, propune soluții la problemele societății, susține adoptarea unor măsuri de ameliorare a condițiilor de viață ale țărănimii ș.a. Ca redactor, Eminescu are sarcina consemnării evenimentelor zilei și a respectului față de adevăr în comunicarea informațiilor. În acest sens, gazetarul consacră un număr impresionant de studii și articole vieții politice interne: guvernele, partidele politice, instituțiile statului, ministerele și prefecturile, toate intră în câmpul de observație al analistului politic. Fără a se limita la relatarea stărilor de fapt, Eminescu realizează o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
realităților sociale și politice din țară, formulând acuze vehemente la adresa administrației românești în articole precum: "Icoane vechi și icoane nouă", din decembrie 1877, "Studii asupra situației", din februarie 1880, și "Patologia societății noastre", din ianuarie 1881. "A administra? se întreabă gazetarul într-unul din studiile sale. Dar întrebatu-s-au vrounul din geniile universale ale liberalismului ce va să zică a administra? Ce va să zică a privi bunăstarea populațiunii ca pe un lucru încredințat înțelepciunii și vegherii tale? Să gândești pentru cel ce nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țăran!"337. Îngrijorat de soarta țării în contextul politicii europene, jurnalistul privește cu ironie luptele liberalilor și conservatorilor pentru putere. Eminescu acuză guvernul liberal pentru pierderile teritoriale stipulate prin Congresul de la Berlin, consecință a relațiilor defectuoase cu Imperiul Țarist. Criticile gazetarului nu eludează nici politica conservatoare, atunci când aceasta este tributară intereselor de grup și nu urmărește interesele naționale. Viciile clasei politice românești devin ținta predilectă a verbului virulent al jurnalistului: "Oamenii politici nu trebuie să aibă virtuți, ci numai aparența lor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
departe de-a urmări răsturnarea lor, le-am apăra, din contra, împotriva acelor ce ar voi să se atingă de ele"341. 4.4.2. Specialistul Publicistica eminesciană se remarcă prin multitudinea datelor oferite și prin amploarea problematicii abordate de gazetar. Recurgând la surse dintre cele mai variate, de la cronici la tratate de economie, de la statistici demografice la studii de drept, jurnalistul se mișcă cu volubilitate între domenii de cunoaștere dintre cele mai diferite, tratând cu ușurință subiecte de economie, politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1872 au fost urmăriți pentru crime 664 inși, între cari 425 țărani și au fost condamnați 319. În anul 1874 au fost urmăriți 1493 inși pentru crime între cari 961 țărani și au fost condamnați 701"342. Pe lângă consultarea arhivelor, gazetarul recurge în argumentarea tezelor politice la exemple din opera unor autorități în materie: filosofi, istorici, economiști, matematicieni, naturaliști sunt citați în corpul articolelor, în funcție de problematica și ideile susținute: "Politica practică recomandată de Machiavelli pentru a parveni și a se susține
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apoi atacată brutal în picaje abrupte, fără nici un fel de ocolișuri preliminare"345. Redactor vreme de șase ani la Timpul, Eminescu se angajează într-o polemică de durată cu Românul, revista liberală condusă de C.A. Rosetti. Duelul celor doi gazetari depășește adversitatea politică dintre publicațiile la care colaborează, dobândind semnificația unei dispute între atitudini și concepții politice distincte, între modalități particulare de înțelegere a scrisului jurnalistic: "Românul în revista sa de alaltăieri dovedește lămurit că suntem niște trădători, niște oameni
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistul recurge el însuși în focul polemicii la expresii injurioase la adresa adversarilor. Fie că este vorba despre învățământ, teatru, presă, limbă, politica internă și externă sau de situația demografică a țării, fie că tratează problemele naționale sau relațiile politice externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament retoric, salvând textele de ariditatea expunerii monotone a informațiilor și impunând un stil original, care individualizează jurnalistica eminesciană în tabloul publicistic al veacului al XIX-lea. Inserțiile pamfletare, paragrafele ironice amintesc de lirica satirică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de mijloace pamfletare"348. În ce privește prima categorie, pamfletul își trage sevele din parodie, din scenariul aluziv, construit în jocul lingvistic al subtilizărilor onomastice și toponimice. Parodia limbajului adversarului estompează din gratuitatea unui sarcasm accentuat violent, iar ironia, cultivată intens de gazetar, conferă savoare textelor: "Uitând vechiul și nestrămutatul adevăr pedagogic non multa sed multum, d. Chițu a presupus că copiii români sunt toți excepționali prin memorie și judecată și i-a încărcat cu materii atât de multe și atât de diverse
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în tradiția gândirii conservatoare, Eminescu face să renască în scrierile sale trecutul ca un paradis, un trecut în fața căruia prezentul intră într-o epocă a umilinței naționale, a fatalității și a dezumanizării"350 apreciază Joachim-Peter Storfa, cu privire la evaziunea imaginară a gazetarului în spațiul compensatoriu al trecutului istoric. Reflecție a concepțiilor social-politice ale gazetarului, publicistica eminesciană este ancorată în prezentul referențial, pe care îl zugrăvește prin relatarea principalelor evenimente de pe scena politicii interne și internaționale. Regăsim prezentate în articolele poetului lupta pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ca un paradis, un trecut în fața căruia prezentul intră într-o epocă a umilinței naționale, a fatalității și a dezumanizării"350 apreciază Joachim-Peter Storfa, cu privire la evaziunea imaginară a gazetarului în spațiul compensatoriu al trecutului istoric. Reflecție a concepțiilor social-politice ale gazetarului, publicistica eminesciană este ancorată în prezentul referențial, pe care îl zugrăvește prin relatarea principalelor evenimente de pe scena politicii interne și internaționale. Regăsim prezentate în articolele poetului lupta pentru independență a poporului român, condițiile impuse României ca preț al câștigării independenței
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
coloratură familiară realităților prezentate. Adept declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic, jurnalistul recurge la o " Logică a exemplului care se bizuie pe Auctoritas și a cărei armă redutabilă este Citatul"351. Autoritatea modelelor prezentate susține campania persuasivă a gazetarului, conferind greutate și prestigiu verbului jurnalistic. Într-o suită de adevărate articole-lecție, Eminescu explicitează termeni de economie, aspecte de legislație, ideologii și atitudini politice, teorii matematice și concepții filosofice. În acest sens, remarcăm spațiul extins dedicat gloselor în corpul publicisticii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dovedind stăpânirea tehnicii maioresciene a supralicitării detaliului, jurnalistul își exersează rolul profesoral în deplină complicitate cu publicul cititor. O serie de istorisiri, de evocări livrești sau istorice, constituie resortul care declanșează discursul publicistic eminescian, oferind totodată arhitectura argumentativă a limbajului gazetarului: "Ca pasărea Phoenix din antichitate care, prefăcută în cenușă prin flăcări, reapărea mai radioasă pentru a duce o viață cu atât mai trainică cu cât era lămurită prin foc, cestiunea căilor noastre ferate reapare, precum au apărut odinioară sub forma
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nici mălaiul trebuincios hranei lor de toate zilele, crezi că acea sarcină e singura care li se va impune?"355. De la catedra publicațiilor la care colaborează, Eminescu susține adevărate prelecțiuni de filosofie, istorie, matematică, economie, statistică, iar orizontul cultural al gazetarului favorizează deschideri enciclopedice ample și infuzii impresionante de date pozitiviste. 4.4.6. Artistul Caracterul complementar al operei artistice și al publicisticii eminesciene determină contaminări reciproce între cele două domenii ale creației. În acest sens, materia densă a publicisticii încorporează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]