KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...200 >

4,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

asumându-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit. Zis și făcut. Fiind obosit după o zi de muncă grea și amețit de băutură, brigadierul se culcă direct pe dușumea, punându-și geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
proțăpindu-se În fața lui. „Cum ne-a fost Învoiala?!“, spuse ea, aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cea de-a doua votcă, așa că Ippolit Își mai comandă una, pe care o bău stând În picioare, apoi plecă spre casă... A doua zi, scena din depozit se repetă: Subotin Învățase lecția, astfel că la apariția șobolăniței scoase din geantă bucata de salam și i-o Întinse, iar animalul Îi dădu la rândul său un număr de douăsprezece bancnote de câte douăzeci și cinci de grive noi. Scena aceasta se repeta, cu mici variațiuni, În fiecare zi. Ippolit se obișnuise acum atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți aminte ce mi-ați spus?! - Am glumit, se eschivă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Voi lua cu mine tot ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr o privire ce părea Încărcată de multă suferință și regrete. Nici o grijă, adăugă el cu tristețe. Și, scoțând din minuscula sa geantă de voiaj un fluier, intonă un cântec atât de jalnic, Încât tot ce era viu și mort se puse În mișcare. Chiar și frunzele, și iarba, și morții din morminte Îl urmară. - Uite, vezi ce ai făcut, Îi spuse Ippolit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444

Își reconsiderase Întreaga chestiune a anglofiliei, gândindu-se sceptic la Salvador de Madariaga, Mario Praz, André Maurois și colonelul Bramble. Cunoștea fenomenul. Și totuși, pus față În față cu bruta elegantă din autobuz pe care o văzuse furând dintr-o geantă de damă - geanta Încă atârna deschisă - adoptă un ton englezesc. Seacă, ordonată, fața dichisită declara ca nu i s-a Încălcat nimănui nici o limită; fiecare se mulțumea să-și vadă de propria treabă. Dar subsuorile domnul Sammler și le simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
chestiune a anglofiliei, gândindu-se sceptic la Salvador de Madariaga, Mario Praz, André Maurois și colonelul Bramble. Cunoștea fenomenul. Și totuși, pus față În față cu bruta elegantă din autobuz pe care o văzuse furând dintr-o geantă de damă - geanta Încă atârna deschisă - adoptă un ton englezesc. Seacă, ordonată, fața dichisită declara ca nu i s-a Încălcat nimănui nici o limită; fiecare se mulțumea să-și vadă de propria treabă. Dar subsuorile domnul Sammler și le simțea extrem de fierbinți, ude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de a merge, hotărât, orbește. Cu hoțul de buzunare ne aflam Într-o zonă mărginașă nesăbuinței. Știa că omul lucrează pe linia Riverside. Îl văzuse furând din genți și raportase la poliție. Raportul nu păruse a fi de mare interes pentru poliție. Sammler se simțise ca un nătărău pentru că se dusese imediat la o cabină telefonică pe Riverside Drive. Normal că telefonul era făcut praf. Majoritatea telefoanelor de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de simț al New Yorkului. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
multe, Art, și nu-s destui oameni. Avem de păzit o mulțime de convenții, banchete și așa mai departe, Art. VIP-uri și oficialități. Sunt destule doamne care fac cumpărături la Lord and Taylor, Bonwit și Saks care-și lasă gențile pe scaune cînd se duc să pipăie marfa. — Înțeleg. Nu dispuneți de personal și sunt alte priorități, presiuni politice. Dar v-aș putea arăta omul. — Poate altă dată. — Nu vreți să vi-l arăt? — Sigur, dar avem o listă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Mae West Îl avea. Senatorul Dirksen Îl avea. Puteai surprinde sclipiri de stranie răzbunare a minții Împotriva lucrului-În-sine la Angela. Se punea picior peste picior pe un scaun prea fragil să găzduiască asemenea coapse, prea drept pentru șoldurile ei. Deschidea geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea bunele maniere. Fumul Îi ieșea pe nări și ea Îl privea, când era În formă, veselă cu o notă de viclenie. Fecioara cea frumoasă. El era bătrânul sihastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
noapte la vechea casă. — Brevetul tău de pilot e Încă valabil? — Normal, evident că e valabil. — Ei, trebuie să fie un sentiment foarte plăcut, nerăbdarea asta de a porni o afacere cu prietenii și rudele. Ce ai acolo, Eisen? O geantă grea de postav verde atârna de niște mânere răsucite În jurul Încheieturii lui Eisen. Aici? Am adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse Eisen. Trânti cu zgomot greutatea pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
rudele. Ce ai acolo, Eisen? O geantă grea de postav verde atârna de niște mânere răsucite În jurul Încheieturii lui Eisen. Aici? Am adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse Eisen. Trânti cu zgomot greutatea pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri. Le poți folosi și așa, tată-socrule, dar sunt medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
necesare și Își agită corespunzător mâinile, dar apoi spuse din nou că Elya este foarte bolnav. Aceste medalioane Îl puteau obosi. Nu sunt de aceeași părere, spuse Eisen. Dimpotrivă. Cum poate face rău arta? Începu să Încarce bucățile clinchetitoare În geanta de postav. Wallace se adresă atunci cuiva În spatele lui Sammler: Da, dânsul este. Asistenta particulară tocmai intrase În Încăpere. — Cine este? — Dumneata, unchiule. Dânsul este domnul Sammler. — Elya Întreabă de mine? — Sunteți chemat la telefon. Dumneavoastră sunteți unchiul Sammler? — Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
iau pe femeia care face curățenie la unșpe... Cred că a sunat telefonul. — Femeia care face curat? E Shula În casă. O să răspundă ea. — Nu e În casă. Când am venit cu mașina am văzut-o pe stradă, mergea cu geanta În mână. — Unde se ducea? — N-am de unde să știu. Poate la magazin. Răspund eu. Apelul era pentru Sammler. Era Margotte. — Bună, Margotte. Ei bine...? — Am deschis dulapurile. Ce ați găsit, ce a zis ea? — Nu tocmai, unchiule. În primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
ducea? — N-am de unde să știu. Poate la magazin. Răspund eu. Apelul era pentru Sammler. Era Margotte. — Bună, Margotte. Ei bine...? — Am deschis dulapurile. Ce ați găsit, ce a zis ea? — Nu tocmai, unchiule. În primul dulap era una din gențile Shulei și nu conținea decât lucrurile obișnuite. Niște numere mai vechi din Christian Science Monitor, niște tăieturi din ziare și niște numere vechi din Life. Plus o grămadă de literatură de revoltă studențească. SDS1. Doctorul Lal a fost șocat. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Emil să conducă mai departe, dar făcu un gest, totuși, din mână. Îi făcu semn lui Emil să meargă Înainte. Nu, cred că ați vrea să oprim, domnule Sammler. Îl văd pe ginerele dumneavoastră acolo. Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Ce faci aici? spuse Sammler În rusește. — Și tu, tată socrule - tu ce faci aici? — Eu? Mă grăbesc la spital să Îl văd pe Elya. — Da. Iar eu eram cu tânărul meu prieten În autobuz când a făcut poza. Unei genți În timp ce era deschisă. Am văzut cu ochii mei. — Ce tâmpenie! Eisen Își ținea În mână geanta de postav verde. În ea erau sculpturile sau medalioanele lui. Acele exemplare de la Marea Moartă - pirita de fier sau ce-o fi fost. — Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Mă grăbesc la spital să Îl văd pe Elya. — Da. Iar eu eram cu tânărul meu prieten În autobuz când a făcut poza. Unei genți În timp ce era deschisă. Am văzut cu ochii mei. — Ce tâmpenie! Eisen Își ținea În mână geanta de postav verde. În ea erau sculpturile sau medalioanele lui. Acele exemplare de la Marea Moartă - pirita de fier sau ce-o fi fost. — Să-i dea aparatul. De ce nu Îi dă aparatul? spuse Sammler. — Dar cum Îl dovedim? făcu Eisen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
pantaloni brun-roșcați! Cu o curea care se asorta cu cravata - o curea purpurie! Cât de biciuită era conștiința de o asemenea imagine! — Eisen! spuse Sammler, furios. Da, tată socrule. Își cer să faci ceva. — Să facă ei ceva. Arătă cu geanta de postav spre spectatori. Eu n-am ajuns decât de patruzeci și opt de ore. Din nou domnul Sammler se Întoarse către mulțime, privind-o intens. Nu voia nimeni să sară În ajutor? Deci chiar și acum - acum, În continuare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
umerii și eliberându-i din strânsoarea hainei de doc, se depărtă de Sammler ca și cum făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din scurt mânerele genții de postav, o roti În aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Eisen zornăi greutățile din Încheietură, se Înfipse mai bine cu picioarele În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-am zis nici o clipă asta. Ți-am zis nu!, spuse Sammler. Dar geanta cu greutăți deja pornise cu viteză din partea cealaltă, Într-un arc de cerc larg, dar precis. Lovi și mai tare decât Înainte și Îl doborî pe om la pământ. Acesta nu căzu ca un bolovan. Se lăsă ușor la pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
ce ai de spus acum? — L-am prins În flagrant. Vă rog, așteptați puțin, mă doare rău gîtul. — Prostii, nu fă pe Îndureratul cu mine. Acesta e omul de care vorbim. El e rănit serios. — Vă jur că fura din geantă și i-am făcut două poze. — Nu mai spune! — Păreți supărat, domnule. De ce sunteți așa de supărat pe mine? Sammler văzu acum mașina poliției, lumina intermitentă de pe acoperiș și polițiștii care se apropiau agale, croindu-și drum prin mulțime. Emil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Rolls-ul intră În trafic. — Ce s-a Întâmplat acolo? Aș vrea și eu să știu, spuse Sammler. — Cine era tipul ăla negru? — Săracul om, habar n-am cine e. — A Încasat două lovituri strașnice. — Eisen e brutal. — Ce avea În geantă? — Bucăți de metal. Mă simt vinovat, Emil, pentru că am cerut ajutorul lui Eisen, pentru că Îmi doream așa de tare să ajung la doctorul Gruner. — Ei, poate că tipul are o căpățână tare. Bănuiesc că nu ați văzut niciodată pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Împotriva lui Sammler. Iar el Însuși era departe de starea lui obișnuită. Departe! Negrul rănit. Sângele. Iar acum, confruntat cu toată această superfeminitate, senzualitate, vedea totul cu exagerată claritate. Așa cum văzuse și Riverside Drive, luminată malefic, după ce urmărise furtul din geantă În autobuz. Așa vedea și acum. Să vezi era o desfătare. O, desigur! O plăcere supremă! Soarele poate străluci și poate fi o binecuvântare, dar uneori arată furia lumii. Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată Îl Înspăimântau. Limpezimea moale a chipului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]