4,128 matches
-
Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului DEȘI DACĂ POATE... Privește, iar se termină-nceputul, Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri, Timp
DEȘI DACĂ POATE... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374339_a_375668]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FLORI DE GÂND Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului FLORI DE GÂND La mine-n tâmple-s flori, dar le-a prins gerul, Sărmane, gândurile călătoare, Învălmășite-n valuri de ninsoare, Se tem să nu transforme-n așchii cerul. Să nu pătrundă acele de gheață În sufletul, și-așa, în agonie Că nu găsește-o cale, nu mai știe Să-noate prin troiene
FLORI DE GÂND de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374340_a_375669]
-
de supuși nu vor să plătească dările! Se împotrivesc, se ascund, își bat joc de noi. Din păduri, Nămețilă a adus putregaiuri și frunze uscate. Din ținuturile de câmpie, Viscorilă ne-a adus doar mărăcini și ierburi putrezite. Numai vrăjitorul Ger Sticlos a împuținat tarabele din piețe. Oamenii și-au pus la adăpost bucatele... S-au ascuns și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
colții, prinde-l de barbă și aruncă-l în Temnița Troienelor Uriașe! Pune-l pe Colț Fioros să rupă toți copacii, să prindă jivinele pădurii și să mi le aducă la palat, să-mi satur toți slujitorii cu ele! Tu, Ger Sticlos, aleargă prin toate satele și orașele, fură de la supuși toate bucatele de prin piețe, beciuri și depozite, din case și hambare! Scotocește toate adăposturile, toate ascunzișurile! Dacă ți s-o împotrivi careva, să le faci capul țăndări și picioarele
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
egal îngerului când cântă. Potirul din care soarbe îngerul nu e mai scump decât ulciorul din care bea olteanul însetat, nici cântările psaltice n-au mai mult duh decât doinele oltenești! La ce-ar folosi olteanului o mantie groasă contra gerului, dacă mantia inimii nu i-ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima până la cea din urmă bătaie. Fără cântec, lui chiar de i-ar fi cald sub mantie, i-ar fi frig în inimă. Pentru tot olteanul însetat
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
ajunge-n fugă. Se zămislește iarăși de-acuma câte-un plan, La masa-mpovărată, într-un abur de rugă. Ruptă, tocmai de sus, floarea imaculată Străluminează,-n joc de artificii, un final... Gătită de bal vremea, din nou, se răsfață În ger cu ochi de-argint și blănuri de opal. Un val de amintiri trece pe cumpăna-nnoptată! Zăpada înșiră ace de gheață pe geam Și-n astă puritate clipa îngreunată Naște la miezul nopții ``miraculosul An``... .................................................................... Într-o mare lumină de vis
AN NOU de LIA RUSE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374387_a_375716]
-
Lac 2 (de pe malul lacului Floreasca). Unde repari și unde... seacă ! (sursa: lelea Safta) • Am ajuns de râsul curcilor! Nu poate Sf. Ilie să tragă un pârț și, gata, cod galben, portocaliu, roșu de viscol, de vânt, de ghețuș sau ger. Auzi ger la -1, -10 grade C? Și la -30 ce o mai fi? Se anunță sfârșitul lumii? • Cade o tont cu mașina în șanț, de vină e nu știu cine, că nu a făcut nu știu ce! Operatorii filmează roți, volane, parbrize sparte
TABLETA DE WEEKEND (96): A FOST ANUL LUMINII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374400_a_375729]
-
de pe malul lacului Floreasca). Unde repari și unde... seacă ! (sursa: lelea Safta) • Am ajuns de râsul curcilor! Nu poate Sf. Ilie să tragă un pârț și, gata, cod galben, portocaliu, roșu de viscol, de vânt, de ghețuș sau ger. Auzi ger la -1, -10 grade C? Și la -30 ce o mai fi? Se anunță sfârșitul lumii? • Cade o tont cu mașina în șanț, de vină e nu știu cine, că nu a făcut nu știu ce! Operatorii filmează roți, volane, parbrize sparte, se amestecă
TABLETA DE WEEKEND (96): A FOST ANUL LUMINII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374400_a_375729]
-
un paliativ pentru lumea dezlănțuită de afară era toamnă acalmie ți-am oferit trei mere oneste mirosea opulent a iubire mâna ta boemă de salvator refulat mi-a creat o rochie origami din frunze roase de omizi obeze ningea și gerul îmi povestea despre tine fulg cu fulg albul orbise lupii din mine am pieptănat spre sud cu infatuare părul meu mut să-ți audă râsul orgasmic gura ți s-a umplut de senzualitatea cuvintelor debusolate primăveri bolnave de cecitate își
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374446_a_375775]
-
Stau găinile grămadă, Fiindcă bruma făinoasă, Zgrunțuroasă, albicioasă Ce s-a așezat din plin, Că a fost cerul senin Din seară până în zori, Cum se-ntâmplă deseori, Ține rece la picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
poate mai mici, dar luminând prin cosmos ca și tine... PLANETE Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Pluto - opt trepte din scara chemătoare spre cer pe care mereu cu vise-am umplut-o... Trepte de foc, trepte de ger: călcate vor fi de tălpile noastre, ambiții umane crescând din mister - prime escale în drumul spre astre! Vrednic sădi-vom în câmpul de stele cuvinte și cântece dulci pământene; vrednic e omul că poartă spre ele zâmbete, lacrimi și vise
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
să afle dintr-o dungă Distanța pân' la care nicicând nu pot s-ajungă.... EU SUNT BOLIDUL Eu sunt bolid în flăcări peste zboruri, Jar simultan etern și pieritor, Eu sunt străluminarea-n meteoruri - Pot și în foc, ș-n ger să vă-nfășor... Cu suflet grav, detest umila slavă, Mulți nu vor ști vreodată cine sânt, Forțat, băui din cupa cu otravă, Dar iată-mă: calc zdravăn pe pământ! ----------------------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 29 mai 2017 Referință
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VISCOL... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text scris de Teodora Ivan: • A fost atunci cândva că în străvechi povești Cu fulgi învârtiți de crivatul turbat Și erai prințul meu atunci și nu mai ești acum Ești doar o lacrima în ger sub cerul înstelat • Cu inima curată ți-am zâmbit prin fulgi Peste noieni zăpadă am crezut c-ai s-o topești Și trebuia să-mi spui că nu mă vrei și să nu fugi Pe toate le înfrângi în viață
SUFLETE PIERDUTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373364_a_374693]
-
curată ți-am zâmbit prin fulgi Peste noieni zăpadă am crezut c-ai s-o topești Și trebuia să-mi spui că nu mă vrei și să nu fugi Pe toate le înfrângi în viață când iubești • Mai rău ca gerul aspru este singurătatea mea Trădarea o tot spăl în lacrimi care dor Iubirea pentru mine rămâne o rană grea Dar niciodată pentru dragoste nu am să mor • Și vine primăvară însorită, dar eu rămân în iarna Și lupt în inima
SUFLETE PIERDUTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373364_a_374693]
-
fete mărțișoare În astă zi de sărbătoare, Când sparg bobocii și dau floare! Nu va mai fi nicio ninsoare Și nici nevoie de fulare, Pe cer zâmbește mândrul soare Și vesele se-ntrec izvoare. Natura este în schimbare, Nu este ger, dar e răcoare, Iar ghiocei și tămâioare Vestesc adâncă transformare. Amenții-și mișcă aripioare Pe crengi de-arbuști și sălcioare, Iar apa scursă prin ponoare Tresaltă-n vesele izvoare. Căldura binefăcătoare Trezește-albinele să zboare Pe viorele zâmbitoare Și pe brândușe
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să cadă zăpadă!Să potopească ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de om,Isi deapănă nefericirileIn șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Obosit de nepăsarea ce-l ținea captiv, cândva, Pictează cu verde-albastru geana orizontului.. Nu am multe-n lumea asta, din ce am nu vă pot da Lacrima ce-a ars obrazul, când în suflet a fost toamnă. Aripa franța de geruri, cănd plângea din cer zăpadă, Si suspinul istovit, ce l-am pus de-acum, să doarmă. Referință Bibliografica: Nu am multe... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
al amintirii apogeu Plutește peste toate . Apare-un stol rătăcitor De păsări călătoare Și-ntr-un oftat de căprior Se depărtă spre soare . Plecat-ai fost de lângă noi Să rătăcești oriunde, Te-ai transformat în vânt și ploi Și-n ger ce ne pătrunde . Ne-ai părăsit când eu credeam Că totul va începe ; Tu fulgerai, iar eu ceream Ca focul să mă-nnece ! S-a rupt atunci ca într-un vis, Marama fericirii Și regăsindu-mă am plâns De focul pustiirii
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
Să cresca lângă ea să o sărute cerbii... Setea și-o potolește când cerul se deschide Iar din fântâna lui se scurg ușor firide Îmbrățișează ploaia, adeseori furtuna, Și-n clipele de taină o vede însăși luna. În toiul iernii gerul îi mai lovește tâmpla Se crapă uneori de frig până și stânca! Un râu grăbit i-aduce în primăvară... șoapte, Părerile de rău le-a îngropat în noapte. Răbdarea a șlefuit în ea atâtea fețe, Cu liniștea-i știută ne
PIATRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373648_a_374977]
-
Acasa > Versuri > Visare > HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
01.04.2017 Și de- ar fi să pice Luna Și cu stelele din cer, Dragă, tot te voi iubi întruna Iar, apoi cu ele pier... Și de- ar fi să pice cerul Peste ape pe Pământ Să revină cumplit gerul, Prin ninsoare și prin vânt, Voi sufla albastre clipe Peste toate câte sunt; La simțiri le pun aripe Și, spre tine le avânt... Și, de- ar fi să dor de dor De al tău chip, de- a ta icoană, Dintr-
ȘI DE- AR FI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371329_a_372658]
-
dăruiesc o toamnă ( ciob de viață... ), Cu dragoste, vetust, te înconjor. Arome de gutuie, must sau frunze, Amestecate-n ține prisosesc, Mă-mbăt și gust din primăveri de buze, Ne înălțam, dual, spre dor celest. Pe coapsă ta se-ncolăcesc ger, jaruri, Corăbii mii se-ntorc dinspre zenit, E vară luda pe-ale tale maluri, Tril, luturi adumbrind a infinit . E doar un vis? E timpul... Nu ne iartă! Simt...Tu, frumoasa, știu, mereu vei fi, Iubirea noastră, tandru punct pe
DIMINEAŢĂ AUTUMNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371358_a_372687]
-
cum doarme " Orașul de pe deal " Iar focul din cămin, încet, se stinge... Un ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]