12,993 matches
-
Cele de acolo s-au întâmplat cu o mie de ani înainte. Nu înțeleg nimic. Mă uit prin casă. Nimic. După stâlpi. Nimic. Mă duc la animale. Ele trăiesc. Le lovesc. Nici nu se mișcă. Le strălucesc doar ochii, ca gheața. Mă foiesc luni întregi în jurul lor. Insistent. Mă întorc zi de zi. Le duc la lumina ferestrei. Sub ele pânza, în dosul lor nu știu ce, iar ăsta e doar primul tablou, vai, Doamne. Intră Bódog Artúr, îmi aduce un ceai. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce-mi mai croiam drum prin ea. Uneori până la Igor, iar până la Iosif și Fratele său zi de zi, ca un animal polar. Iar când mă întorceam acasă, puteam s-o iau de la început. Simțeam că, din dosul florilor de gheață, mulți credeau că mi-am pierdut mințile. Se vorbea că parohul a predicat săptămâni întregi numai pentru cantor și c-au băgat morții în cămară, să păzească făina până la primăvară. Cum a început să se topească, m-am și îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
m-am dat jos din pat și taică-tu mai că m-a dărâmat în fugă, cum trecea prin camera mea. A ieșit prin fereastră pe acoperișul de la verandă, mi-a zis tanti Mae în timp ce îi schimba mamei punga cu gheață de pe obraz. Mama nu își revenise încă, dar mormăia ceva și ochii închiși îi tremurau. După aceea m-am întrebat ce se întâmplase cu tata. Nu voiam să-l mai văd niciodată, dar eram curios să aflu unde se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
celor ce le vedeam. M-am întors cu fața spre celălalt perete. Căutam avizierul lui Lee, o bucată de plută moale, unde își înfipsese o grămadă de vederi, invitații și facturi, aranjate simetric în jurul unei fotografii cu un cerc de gheață. Era singura pată de culoare pe fundalul plăcilor de gresie și a suprafețelor albe din bucătărie. îmi aduceam în mod special aminte de cercul de gheață; de când o știam, fotografia a fost în mijlocul panoului. Panoul se afla încă acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de vederi, invitații și facturi, aranjate simetric în jurul unei fotografii cu un cerc de gheață. Era singura pată de culoare pe fundalul plăcilor de gresie și a suprafețelor albe din bucătărie. îmi aduceam în mod special aminte de cercul de gheață; de când o știam, fotografia a fost în mijlocul panoului. Panoul se afla încă acolo, dar acum era doar o bucată goală de plută. Mi-am imaginat din nou aceeași persoană care a răscolit cutiile din dulap, mișcându-se repede, neavând timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dat pe gât. Am pus paharul jos și am izbucnit instantaneu în lacrimi. Tom m-a strâns în puloverul lui mare. M-am smiorcăit așa o vreme. Simțeam votca, siropoasă și densă, direct din frigider, arzându-mă cu ace de gheață pe gât până în stomac. Abia acolo se așeza confortabil și în timpul ăsta lacrimile mi se stingeau treptat. A fost profesoara mea la Colegiul de Arte, am spus. Era pur și simplu minunată... Mi-am turnat încă un pahar de votcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
corpului. Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge, dar părea cu totul deconectat de realitate. Apoi întreg corpul s-a aruncat în aer, direct de la etajul al treilea, bucăți de geam curgând în jurul lui ca niște bucăți de gheață spartă, strălucind când prindeau lumina lămpilor de pe stradă. A căzut în fața casei ca un manechin împăiat într-o acrobație pentru film. Timp de câteva secunde m-am îndoit că ar fi el. Părea să fie o glumă, mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vrut să le explici prezența mea aici. Clifford Hammond a deschis gura în formă de „A“. Fața lui se aprinsese. Nu, nu mai spune „afară“ încă o dată, am zis. M-am uitat la Catherine, care încă era o statuie de gheață. Avea nevoie de o găleată de apă fierbinte să o dezghețe de pe canapea. La revedere, doamnă Hammond. Sunt sigură că o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în timp ce tata înainta puțin aplecat de spate, supus ca un câine Saint Bernard. Când ne-am apropiat de masa rezervată nouă, tata s-a împiedicat de un scaun și i-am remarcat pantalonii uzați și părul alb ca florile de gheață. L-am prezentat pe Nunu părinților mei - el i-a sărutat mâna mamei, iar pe tata l-a îmbrățișat. Ne-am așezat la masă. Mama nu dorea să mănânce, nici să bea. Tata, dimpotrivă, comandase aceleași feluri ca Nunu, bucurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite. Se mai povestea că pe străzi, chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe străzi, chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau întâlni oameni înghețați în poziții ciudate. Păreau cu toții puși pe fugă de frica unui urmăritor nevăzut. În casele care nu fuseseră suficient încălzite zăceau corpuri lipite cu gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care reușiseră să supraviețuiască. Cu tot marele îngheț, oamenii nu-și pierduseră voioșia și capacitatea de invenție când era vorba să supraviețuiască, pregătindu-se cu încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu frigul, bine antrenată în nord, s-au auzit dis-de-dimineață răsunând tobele bubuitoare ale carnavalului. Lacul Lucerna era înghețat tun, lucind ca un diamant în lumina rece. În gheața transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se mai încălzeau ca altădată la simpla idee a culorilor de carnaval. Lacul era înghețat altfel decât anul trecut, când avuseseră o iarnă destul de grea. Dar tinerii erau deja pe gheață, încălziți de dansuri și îmbrățișări. Sângele lor tânăr avea puterea să clocotească, transformând frigul în căldură. Ca și cum frigul și căldura ar fi fost aceeași sursă de energie pentru ei. Pe treptele marii catedrale din oraș l-am întâlnit pe pianistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
compusese pentru Cosima Siegfried idyllen. Acolo unde îi primise pe tânărul Nietzsche, pe Liszt, Toscanini și pe Hans Richter. De la Triebschen, Oleg ne condusese cu mașina lui mai departe spre lacul Wierwaldstalteltsjon, la fel de înghețat ca toate apele din regiune. Pe gheață aștepta ca într-o viziune suprarealistă un pian negru strălucitor ca un cărăbuș enorm, un Steinway cu toată mândria și luxul lui, nepermis de insolent, în măreția iernii și a frigului. O lume pestriță bea din sticle mari. Erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vorba de concertele anterioare dirijate de Oleg, concerte care făcuseră să răsune tonurile iernii fierbinte și să aducă orașului turistic mulți turiști japonezi. Acum gerul adusese cu el posibilitatea unei alte fantezii, aceea de a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și cea albă, toate astea pentru a lărgi limitele realității pentru oameni și a face totul asemănător visului. După Oleg, arta și iubirea puteau nu numai să deplaseze munții, dar chiar să provoace năvăliri de ape în uscăciune, să topească gheața cu focul din inimi, grăbind astfel apropierea primăverii, înnoirea. Prin dans și cântec - născute din iubire -, lumea putea alunga frigul, topi gheața, plasându-se mereu în ciclul armonios al primenirii. Totul era cum trebuia să fie, pregătit minuțios pentru feerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
iubirea puteau nu numai să deplaseze munții, dar chiar să provoace năvăliri de ape în uscăciune, să topească gheața cu focul din inimi, grăbind astfel apropierea primăverii, înnoirea. Prin dans și cântec - născute din iubire -, lumea putea alunga frigul, topi gheața, plasându-se mereu în ciclul armonios al primenirii. Totul era cum trebuia să fie, pregătit minuțios pentru feerie. O mulțime gălăgioasă năvălea pe gheață cu sticle de kirsch în mână. Era neprevăzutul care avea și el un cuvânt de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
astfel apropierea primăverii, înnoirea. Prin dans și cântec - născute din iubire -, lumea putea alunga frigul, topi gheața, plasându-se mereu în ciclul armonios al primenirii. Totul era cum trebuia să fie, pregătit minuțios pentru feerie. O mulțime gălăgioasă năvălea pe gheață cu sticle de kirsch în mână. Era neprevăzutul care avea și el un cuvânt de spus. Părinți rătăciți strigau după copiii lor la fel de rătăciți în jocurile lor, copii ușori și plăcuți la vedere ca niște diavoli mici. Deodată Oleg observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
desfășurarea spectacolului. Sigur că fiecare putea la nevoie - chiar și dirijorul, Oleg - să cânte o arie, să joace mai mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aminte de mine: - „Cupidon“, numai săgețile tale sunt demne de „Eros“! Fața îmi era spălată într-o lumină roșie. Scântei noi apăruseră în ochii mei. Cântam. - Sunt pregătită să te urmez până la capătul muzicii! Oleg începuse să cânte aria geniului gheții: Atotputernică iubire, te recunosc din nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol! Poporul gheții intona acum imnul iubirii: Iată, iată, suntem din nou împreună pentru a mărturisi iubirea și bucuria, deși vom muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apăruseră în ochii mei. Cântam. - Sunt pregătită să te urmez până la capătul muzicii! Oleg începuse să cânte aria geniului gheții: Atotputernică iubire, te recunosc din nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol! Poporul gheții intona acum imnul iubirii: Iată, iată, suntem din nou împreună pentru a mărturisi iubirea și bucuria, deși vom muri în ger și dinții ne clănțăne în gură de frig! „Cupidon“ și „Eros“ răspundeau cu o voce dublă: Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Eros“ răspundeau cu o voce dublă: Eu am fost cel care v-am încălzit în toată era glacială. Eu v-am ținut mereu împreună! Iubirea a fost creată ca binecuvântare și nu ca durere! Iubirea v-a încălzit mereu topind gheața din jurul inimii! Deodată s-a auzit un zgomot ca un trăsnet - un car triumfal plin cu lume pestriță dăduse buzna pe gheață. Toți erau beți și uitaseră ce trebuiau să facă. Carul reprezenta cele două porți ale anului: Echinoxul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mereu împreună! Iubirea a fost creată ca binecuvântare și nu ca durere! Iubirea v-a încălzit mereu topind gheața din jurul inimii! Deodată s-a auzit un zgomot ca un trăsnet - un car triumfal plin cu lume pestriță dăduse buzna pe gheață. Toți erau beți și uitaseră ce trebuiau să facă. Carul reprezenta cele două porți ale anului: Echinoxul de vară și cel de toamnă, porți deschizând căile pentru inaugurarea misterului, pentru că cei doi magicieni, Merlin și Osmond, stăpâneau energiile ascunse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]