2,506 matches
-
apa Sucevei, la graniță. Dădu drumul calului ca să se ducă unde o vrea, iar ea împreună cu Hodoroabă, râul fiind în acel timp scăzut, trecu granița cu învoirea grănicerilor, care nu le făcură nici o împotrivire. Calul, după ce a gonit cât a gonit, așa că din negru se făcuse alb de spume, s-a întors acasă singur și a început a necheza la poarta castelului, să-i dea drumul în grajd. Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, își închipui că a trântit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Unui' lumea i-acordează,/ Iar pe altul îl botează/ Cu-a lui rouă de plânsori 288. Atunci când în Mortua est! este plânsă iubirea pierdută, întrebările iau aspecte tragice, căci visele par și ele a se sfârși în mormânt: Văd vise-ntrupate gonind după vise,/ Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise 289; starea poetului devine un lamento pe marginea sorții omenirii: Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng:/ Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?290
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. Ești blestemat țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-ai oprit c-ai aflat dragostea Într-o zi ești gonit, și iar pleci fără ea. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc, În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. La 3 mai 2013 îi scria doamnei Dumitrescu : Am primit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-l batjocorească Să nu știe de mamă și să auzi vreodată C-ai făcut la copil o viață blestemată. Credința noastră spune, oprește-te române La Eva că-i femeie, cum a făcut Adam, Și Ei, pentru greșeală, au fost goniți din Rai. Dar este o problemă, le-a venit Judecata Și i-a împreunat, și le-a dat și legi scrise ; Legile cununiei, de soț și de soție. De-atunci avem cu toții o sfântă rugăciune, Cu care ne legăm, acum
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Iar moșul nu mai vrea nimic. Ce-mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic!. Dar Domnul se-ndură de babă Și-un pui de cerb i-a dăruit. Un pui de cerb cu steaua-n frunte Gonit din codri și rănit. Săgeata-i străpunse-se gâtul Din rană sângele-i curgea. Și lacrimi mari curgeau din ochii Rotunzi, frumoși ca o mărgea. L-a mângâiat pe frunte moșul Sărmana babă l-a spălat, L-a îngrijit cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Apoi, noi am plecat la gară. El s-a îndreptat spre locuința sa. Era ziua. În dricul zilei. Bițu traversa strada mare, pe locul marcat, pe zebră, cum se zice. Un elev grăbit, cu prietena, într-o mașină de lux, gonind zorit spre pădurea Ilișești, la un grătar cu alți colegi, a accelerat în loc să frâneze. L-a lovit din plin cu aripa mașinii în șold și cu oglinda retrovizoare din față, între coaste. Încât l-a trântit jos. Câțiva trecători aflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
m-am Întors acasă cu o femeie și noaptea m-am speriat trezindu-mă cu ea lângă mine, pe salteaua căzută din patul de plajă În care dormeam de obicei și-n care n-am fi avut loc amândoi. O gonisem la patru dimineața, nu-mi mai aminteam să fi procedat vreodată așa, dar criza aia de spaimă și furie fusese desigur un semn: nu mai era mult poate n-aș mai fi avut nici eu ce căuta acolo. Trecuse data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el și cotoroanța aia sunt cu ochi-n patru, și nu-ți mai spun că de-atunci au fost și mai și. S-a interesat moșu’ prin gară ce și cum, l-a gonit pe văr-tu, ăsta venea să doarmă prin hangar că n-avea unde să se ducă, mi-a spus să nu-l mai primesc și l-am tot ascuns și până la urmă n-a mai avut moșu’ Încotro fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
amărât tare de tot, dom’ major. Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se ridice și el puțin și l-au tot aruncat de la unul la altul și l-au gonit mai mult În lume și acuma muncește și el și face foamea pe unde apucă, pe unde se lipește și el. Dacă a greșit cu sacu’ ăla de ciment, trebuia să-i dați o bătaie bună, dom’ major, ca să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș pula În mămicile lor și-n tot neamu’ lor, Îl cheamă acolo la ei să se joace și se-ncaieră și-l gonesc și-și bat joc de el și-l bușesc. Mmmmmââââ... ca pe o marfă cu viciu ascuns Își Întoarce Steluța copilul pe toate părțile și-l fixează Într-un târziu cu capul În jos ca să ne arate o vânătaie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem răbdare și să vină ăsta repede cu mâncare. Mâinile ei dansau și viersuiau spre Andrei cm l-ar fi gonit, dar nu-l gonea, ci doar Îi spunea. Da, să se grăbească fără să se pripească, să aducă ceva pentru sufletele noastre amăgite cu fiertura asta de cartofi, mai ales pentru ea și Florinel, iar Andrei, că Pepino, da, Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem răbdare și să vină ăsta repede cu mâncare. Mâinile ei dansau și viersuiau spre Andrei cm l-ar fi gonit, dar nu-l gonea, ci doar Îi spunea. Da, să se grăbească fără să se pripească, să aducă ceva pentru sufletele noastre amăgite cu fiertura asta de cartofi, mai ales pentru ea și Florinel, iar Andrei, că Pepino, da, Îi arătă inelarul, În primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cândva prin halele tinereților mele, În timp ce eu și văr-miu aproape că ne Împăcasem cu viața noastră de-acum, cât de cât diferită de cea dintotdeauna. Scăpasem de tuburi de puț și de alte chestii asemănătoare și nu ne mai gonea foamea kilometri Întregi de nisip cu coșul de floricele În spinare, ca niște catâri, și nu te râde vere că la o adică nici fiertura asta nu ți-ar da-o nimeni pe râs, și țigările, da, și două jumătăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât de cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne pe toți cu priviri aburite de un reproș Îndurerat. De bună seamă că noi eram vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de splină și bojoc și-au turnat În ei nesimțiții la rachiu de drojdie cât ne-ar fi ajuns nouă o săptămână. În pofida speranțelor puse În el, Hansi se dovedea o mare pagubă acolo-n țarcul nostru. Nici să-l gonim nu ne venea, că poate cine știe, dar nici nu prea vedeam la ce ne-ar fi de folos. Tot ce i-a mai rămas lui Pepino din lichidare abia de ne-a ajuns ca să luăm câte o halbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su să-i ia gâtu’, În vreme ce mă-sa nu mai poate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o bestie. Amândoi eram niște bestii Într-un țarc cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În sfârșit, Cheferistul cu chipiu roșu apăru și, dădu semnalul. O ușurare ne umplu sufletele... Trenul cu refugiați din Iași, aproape de orele zece, avea drumul liber, prin Craiova, spre Timișoara. Și, abia ieșit din gară, ca scăpat dintr-o strânsoare... gonea pe șine cu un fel de disperare... un fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ... din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel, cerul se înroși de fulgere și flăcări. Cât prindea ochiul, vâlvătaia înroșea cerul. Părea că pământul se prăbușește... văzduhul fierbea ca în iad... Erau clipe de coșmar... ceva, greu de înfățișat în cuvinte. Trenul nostru se apropia de Videle. Gonea nebunește, îndepărtându-se, cât mai mult de moarte... Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură, la gândul că dintr-o clipă în alta, s-ar putea să... Gândul acela
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
niște grămezi de puf alb. Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru monarhie, în fața Palatului... vor fi împușcați !”, și, îi puse în față, textul abdicării gata pregătit, pentru semnat... zâmbindu-i larg... larg, biruitor, și cu pistolul în mână, cu jocuri de înțelesuri în priviri. În acelaș timp, demonstrativ, tancurile rusești goneau într-o parte și alta prin fața palatului, pentru intimidare. A venit și noaptea Anului Nou... În zadar românii au așteptat, ca de obicei, în noaptea de 31 decembrie, „Urările de Anul Nou, rostite la radio de M. S. Regele!” Nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de la poalele colinei. Azi am întâlnit patru pui de lup care se rătăciseră; m-au urmat - tot jucându-se fără grijă între ei - până acasă. Câinele meu, când i-a văzut, mai întâi i-a mirosit, pe urmă i-a gonit către pădure: cu siguranță avea intenția s-o găsească pe mama lor. Judecând după marea grijă pe care le-o purta, trebuie să fi fost tatăl lor: pe frunte aveau două pete negre, la fel ca el. Uneori mă-ntreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Pentru fie-care clase vor fi trei premie. Premiulu anteiu cu corona se va da scolariloru cari au unitu masimulu noteloru la tote lecțiunile clasii loru. Premiele se voru regulă de conferența profesoriloru clasii. Scolariulu care în cursulu anului s'a gonitu provisoriu sau a fostu pedepsitu cu doue censuri va perde dreptulu de premiu. 138. În tote orașele unde voru fi doue sau mai multe gimnasie, doue sau mai multe licee, ori gimnasie și licee, se va ține la finitulu fie-cărui
LEGE nr. 1.150 din 25 noiembrie 1864 asupra instrucţiunii a Principateloru-Unite-Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127380_a_128709]
-
bătăile cu zăpadă, la Frozen World : parc cu activități hollywoodiene, singurul din emisfera sudică, la Movie World; Casinoul Jupiters, din cadrul complexului Hotelului Internațional Conrad, din Surfers plin de miliardari și vipp-uri. Timpul trece repede și Începe să se Însereze. Mașina gonește pe șoseaua spre Brisbane unde revenim seara târziu când deja răsărise luna și cerul era Împestrițat de făclii diamantine, oră prielnică pentru o plimbare pe Esplanadă, după o zi deosebit de bogată În amintiri și distracții. 231 SINGULARUL SYDNEY A doua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ajutorul să-l scoatem de sub mașină pe micuțul „aventurier” care tremura și scotea sunete prelungi, nelăsându-se prins cu ușurință. După ce l am Încredințat gazdelor, am plecat spre Melbourne, zâmbind fericiți că pățania pinguinului a avut un „happy end”. Mașina gonește În noapte cu viteză crescută pentru a recupera Întârzierea produsă de năstrușnicul „vagabond”! Ne apucă o somnolență plăcută după o zi atât de plină În surprize și mici aventuri de la Phillip Island, din apropierea Mării Tasmaniei. Aproape de miezul nopții am revenit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]