KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

mod neinspirat de a fi solemn: ‹ ‹ ‹ „Blazonul ți l-ai pus pe frontispiciu, / esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor“, „eufemism“, „limfatic“, „condensat“, „fenomen“, „fizician“, „neurastenie“, „existențialism“ etc. etc. Dacă toate aceste cuvinte ar fi așezate într-o ordine alfabetică, volumul de versuri al

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
în reviste, ci după ce le-a citit în holul primăriei din Călărași sau în incintele altor instituții... Cititorii ar putea crede că este vorba de un excentric care, neavând acces la reviste, își declamă comentariile critice în spații publice. Mă grăbesc, de aceea, să precizez că Ilie Ștefan Rădulescu este în realitate un valoros și respectabil profesor de română din Călărași care, invitat la diverse lansări de cărți ale unor scriitori și publiciști din partea locului, se prezintă în fața publicului cu un

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și el - ca în secolul XIX. Dacă nu am ști anul în care a apărut cartea, am putea crede că aparține unui contemporan al lui Eminescu. Și ne-am grăbi, poate, să scriem un studiu despre „descoperirea“ noastră, făcându-ne de râs, ca regretatul George Munteanu, care, acum aproape patruzeci de ani, a crezut că un pliant fantezist, distribuit spectatorilor la O noapte furtunoasă, este Vocea patriotului naționale din timpul

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Întrebarea este: mai îndrăznește cineva, după ce citește această carte, să aștepte să moară de bătrânețe? Indescifrabil Fabulele lui Ioan Voaideș n-au putut fi publicate înainte de 1989 din cauză că reprezintă o „ripostă dată dictaturii“. Nici după 1989 autorul nu s-a grăbit să le publice. De ce? Pentru că „a așteptat să treacă moda cărților ușoare“. Acestea sunt explicațiile care ni se dau. În realitate... În realitate, fabulele lui Ioan Voaideș sunt scrise fără talent. Autorul se încurcă în propriile lui fraze și nu

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și plină, atunci se rupea lanțul, sau butucul, sau arcada lui Mitică. Candidatul Zamfir, care bătea coclaurile satului Zărceni, a văzut "om la fîntînă" și a grăbit pasul. Bună ziua, om bun, se adresează lipicios. ' Na zîua. Ce mai faceți? Scot apă. Pot bea puțină apă? Îhî. Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a adus aminte că trebuia să nu lase găleata pe margine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mă îmbolnăvesc, dar dușmanii mei sînt convinși că am făcut un pact cu Satana. Cum-necum, n-am răcit deloc și am petrecut o seară sofisticată, unică. Iranienii sînt gazde desăvîrșite și dacă te uiți mai atent la un obiect, se grăbesc să ți-l ofere. Eu, neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
unică. Iranienii sînt gazde desăvîrșite și dacă te uiți mai atent la un obiect, se grăbesc să ți-l ofere. Eu, neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool, pentru noi se afla orice ne poftea inima. O prietenie atît de sinceră, atît de plăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și mîine reveniți să analizăm și celelalte rezultate. Gabi se uită la rețetă. Era același medicament prescris de doctorul Balan de la Sfîntul Spiridon. Ia uite, măi frate! Merita să-l verific și pe dom' profesor Balan dacă știe meserie. Pleacă grăbit la amicul său, doarme buștean și a doua zi erau amîndoi la "locul special". Era o atmosferă plăcută, vinul curgea susurînd în locurile care aveau probleme cu jegul și buturelele aveau rolul de unguent. Se făcuseră orele 21 cînd un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea cînd aude povestea. O să-l cresc eu. Am lapte de vacă. Și eu. Adică o să-l creștem ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
relaxați ca după o întîlnire furată. Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc pasul, neîncetînd să privească înspre "bețiv". Își dau seama că nu procedează ca niște adevărați creștini, și-și motivează aitudinea prin argumente ipotetice. Dacă te apropii de ăștia, te poți trezi cu un cuțit în burtă. Mai bine este să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în maiou și chiloți și frunzele, mai tăioase decît niște pînze de bomfaier, tăiau pielea femeii și sîngele curgea de peste tot. De-aș ajunge mai repede la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a devenit mai blînd și nici așa de înalt nu mai era. O gîscă cu un picior rupt se chinuia să fugă înspre iaz. Nu mi-ar strica așa o pleașcă în oala mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de asfalt. Eu zic că a fost un semn ceresc... A apărut soarele, ceea ce înseamnă... Tacă-ți fleoanca, se rățoiește EL. Dispute electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
nasul și urechile profesorului sînt iarăși sub protecție. Dar, între noi fie vorba, ești și ai fost un mediocru, mai precis un submediocru. Din nou lapovița tăbărăște pe ochelarist și batista, udă bine, nu mai are nici un efect reparatoriu. Rodion grăbește pasul și, fără a spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
plusa? Cum adică? Să dau mai mult decît tine. Dar ar fi fost o acțiune perdantă de la început. Șeful dă să plece, apoi se întoarce spre Ionel: Și s-ar putea s-o sfeclești și mai și. Cum? Să te grăbești cu șpăgile, ca să recuperezi și să te alegi cu niște cătușe. Îți spun astea ca să nu crezi că am ceva cu tine. Mulțumesc, șefu'! Peste trei luni Ionel trece șpaga dată la capitolul "pierderi". Doar Y este în căutare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
stăpînul nu-i acasă. Dacă ești un om norocos și femeia te simte, sau te vede pe aleea puternic iluminată, atunci poți lua, preventiv, un distonocalm, ca să nu te apuce damblaua. În situația existenței unui spectator, tînăra nu se mai grăbește și introduce în program figuri noi, care de care mai agreabilă vederii unui mascul. Dacă dai în mintea prostului și îndesești vizitele pe aleea, proprietate privată, atunci te poți trezi doar după ce ai primit un par în moalele capului. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și tace. Ei, ce zici? O facem? Ziaristul nu răspunde imediat. Gîndește matur, pe frunte îi apar mai multe riduri și geme ostentativ. Din cînd în cînd pufnește, ca un taur cînd vede roșu. Patronul așteaptă nervos, dar nu-l grăbește pe ziarist. De altfel, vede și simte cum furia crește vizibil și pune stăpînire pe acesta. Într-un tîrziu, sigur pe el, Mircea întreabă, fără a aștepta un răspuns: Deci, să-l fac zob? Da. Zi și noapte te ții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
întreabă nervos: Unchiule, dar n-ai putea să îmi dai colierul de pe acum? Ba s-ar putea, dacă ne înțelegem. Ne înțelegem, unchiule. Sigur? Sigur, sare femeia de gîtul lui. Moș Cazacioc știe să nu bruscheze lucrurile, dar femeia era grăbită: Hai, unchiule, mai repede, că acuși vine... Dacă o să ajungă mîine dimineață o să fie bine. Dar... Nimeni nu știe de bordeiul meu, așa că n-are cum întreba pe cineva. Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
întîi s-au atins cu umerii absolut întîmplător, apoi s-au luat de mînă, pentru că era un ghețus infernal și într-un moment de neatenție Raul și-a lipit gura de gura Dianei. Aceasta n-a zis nimic și a grăbit despărțirea ca să poată scuipa în voie. Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
întreabă sec: A fost în ordine? Am fost corectă cu tine, nu? Cred că da, confirmă mirele. Cum adică "crezi"? Ai cumva dubii? A fost așa de... repede că nu mai știu cum a fost. Din vina mea? Te-am grăbit eu? Nu, dar de emoții... Și eu crezi că n-am avut? Raul o îmbrățișează și era gata să analizeze situația mai în amănunt. Fii cuminte, spune ferm mireasa. Cîteva zile trebuie să se repare și nu-i voie. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
el. S-au vîndut ca pîinea caldă, am mai păstrat cîteva pentru prieteni. În casă dezamăgirea fetei a crescut și mai mult. Camerele erau în semiîntuneric, un miros greu de mucegai și o proastă aerisire au determinat fata să se grăbească de plecare. Nu este ce ai crezut, dar o mînă de gospodină ar face din casa asta minuni. De cînd stai singur? De zece ani. Mai venea cîte o femeie, dar pleca repede. De ce mi-ai îndrugat atîtea minciuni? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage concluzii. Nu și-a dat seama. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se impunea tăcerea. Părea că nu se sinchisește deloc de moveul cu care se prezentase într-o lume în care, de regulă, se mai și bîrfește. Colegii fetei, știind că aceasta nu ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Mitică se întoarce spre fată și continuă: Ne-am cunoscut la aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat. Nu reușesc și femeia mă strigă: Costel, ce naiba, nu ne vezi? Ba da. V-am văzut așa... porumbei și... Da, ne era dor unul de altul. Mitică a stat zece zile la Paris. Știu, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da, foarte bine. Este firesc. Între confrați... Plec fără a mai saluta. Harpagon stă cu sapa în mînă. La început, cam nedumerit, dar... grăbesc pasul, mai știi? Bădăranii Infinite sînt modurile de manifestare a bădărăniei. Am întîlnit bădărani oameni politici, oameni bogați, oameni săraci, oameni de cultură, analfabeți, handicapați și putem continua. Trăsătura comună tuturor este că se manifestă la fel, fără nuanțe. Bădăranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]