4,781 matches
-
punct, a fost votată de către Adunarea mumă din Moldova, numită Divan ad-hoc, și că acele puncte a devenit programa întregii dezvoltări ulterioare a statului român. Am dovedit asemenea, prin citarea numelor tuturor, că erau aproape toți privilegiați, iar susțiitorii prin grai și în scris a reformei constituționale erau toți... vornici, adecă, după vreme, boieri mari. La propunerile de reformă liberală găsim nedespărțit iscăliți pe vornicii: Lascar Catargiu, Manolaki Kostaki, Petru Mavrogheni, Anastasie Panu, Dimitrie Ralet, Vasile Sturdza, Constantin Hurmuzache. Aceste propuneri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu numărul, cam mare și, la dreptul vorbind, de puțină importanță, al dinastiilor faraonilor. Nu obiectul, propunerea lui interesează și cei mai buni învățători vor rămânea aceia cari vor ști să-și electrizeze auditoriul prin vox viva a lor, prin grai și intuițiune, oricât de aridă ar fi îndealtmintrelea tema ce o tratează. Ca formulă generală, care cuprinde toate viciile de metod, putem zice că "școala va fi rea daca va apela numai la memorie, bună daca va apela la pricepere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ascultau cu adâncă plăcere. Nu fraze mari și patetice, cum le obicinuiesc oratorii populari, ci argumente și un spirit de fermecătoare conversație: iată arta în care era maestru. Epureanu era un orator cu totul modern. Dar îndărătul acestui farmec al graiului se ascundea o inimă rănită de starea tristă a patriei lui, căci el a fost cel dintâi poate care nu s-a lăsat nicicând orbit de frazeologia goală a politicilor de industrie, nici de aparențele unui progres în forme, pe când
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Topicele - opt cărți și 5. Despre falsitatea sofismelor. Toate aceste lucrări răspundeau unei trebuințe de educație locală și, ca astfel de element, ele au fost păstrate până în suta XVI a erei noastre. Pe vremea lui Aristotel tiparul nu exista; viul grai păstra știința și tradiția, viul grai era agentul de comunicare al ideii. Astfel se înțelege cât de înaltă importanță avea pe atunci arta vorbirii, așa numita retorică. Retorica era, este, arta de a convinge auditoriul. Dar pentru a convinge sânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
falsitatea sofismelor. Toate aceste lucrări răspundeau unei trebuințe de educație locală și, ca astfel de element, ele au fost păstrate până în suta XVI a erei noastre. Pe vremea lui Aristotel tiparul nu exista; viul grai păstra știința și tradiția, viul grai era agentul de comunicare al ideii. Astfel se înțelege cât de înaltă importanță avea pe atunci arta vorbirii, așa numita retorică. Retorica era, este, arta de a convinge auditoriul. Dar pentru a convinge sânt multe mijloace, unele pericoloase pentru adevăr
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
n-ar fi avut altă țintă decât de-a face pe cititori să-nțeleagă cine are cuvânt, cine nu, nu i-am fi acordat proporțiile pe cari i le dăm. Cititorii știu bine că sîntem gura adevărului; iar daca avem graiul aspru, asprimea aceasta o considerăm ca un corectiv în contra vicierii spiritului public. Îndeosebi pentru justificarea noastră n-am avea nevoie decât de-a cita cazurile pe cari le-a enumerat în urmă "Gazeta generală" din Augsburg și de-a scrie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
său din 1882 aceaste rânduri ca o cunună de laur peste limba românească din ținutul sătmărean: "Încă în a suta a șaptesprezecea Miron Costin scria regelui Poloniei că cel mai frumos și mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbește în Sătmar, unde, cu toată emigrarea lui Dragoș, românii rămași acolo sub fratele lui, Voievodul Balc, sunt atât de numeroși ca și când n-ar fi ieșit nimeni din țară..." ("Memorialul" Comitetului..., în Timpul, 4 nov. 1882). A. Scriitori sătmăreni
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Aceste influențe și corelații sunt vizibile și normale între "geografiile culturale" din acea vreme. Un cercetător avizat precum D. Murărașu va nota: "În scrierile lui de tinerețe, Eminescu folosind un lexic obișnuit la poeții epocei, a reprezentat o sinteză de grai din toate provinciile românești, dînd atenție și vorbirii populare, și a făcut o experiență literară, fără să se fi fixat statornic pe poziția unui înaintaș ori contemporan." (în vol. M. Eminescu, Literatura populară, prefață, Eminescu și literatura populară, Ed. Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
birocratismului. Verificarea legilor existente, sesizând forurile superioare asupra acelor legi care mai păstrează încă rămășițe fasciste sau anti-democratice, propunând înlocuirea lor, dând în același timp sugestii concrete. 46.Organizarea arhivei presei: „Scânteia” până în celula de partid, iar la organizații: „Scânteia”, „Graiul Nou”, „Contemporanul”, „Rampa”. 47. Vom porni din nou o acțiune hotărâtă pentru strângerea materialului ilegal ce se mai găsește încă, în special la Siguranță, Militari și Direcția Penitenciarelor. VI. Comisia de Difuzare În acțiunea de ridicare a nivelului politic, o
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
sunt animale, plante, lucruri, cărora li se atribuie însușiri omenești, cu un conținut alegoric. Morala, de obicei, este plasată la sfârșitul textului sau poate fi presupusă după lectura fabulei. „Într-o fabulă dibace, adevărul din belșug, E țesut în frumusețea graiului cu meșteșug...” (Tudor Arghezi) Povestire alegorică, fabula vizează trăsături negative specifice omului sau societății în care trăiește scriitorul, având o puternică valoare educativă. În literatura românească cei mai cunoscuți fabuliști sunt: Grigore Alexandrescu, Alecu Donici și Tudor Arghezi. 6. Snoava
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
apoi câțiva elevi au îmbrăcat haina personajelor din secvența Pupăza din tei. Toți s-au amuzat de elevul care a jucat rolul lui Nică, acesta încercând să redea cât mai bine atitudinea îndrăzneață și zglobie a personajului, exprimându-se în graiul moldovenesc. 5. Textul Lumină și culoare de Nicolae Iorga prezintă o parte din viața marelui „pictor al florilor”, Ștefan Luchian, născut pe meleaguri moldovene. El a iubit mult natura, despre care spunea: „Natura, prin nimic n-o sperii, trebuie să
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
celui chirilic (odată cu invazia limbii ruse prin căile și mijloacele cunoscute, după război, și dincoace de Prut, respectiv: cântece, poezii, gazete de perete etc.), un întreg an școlar a fost repetat de toți copiii. Ulterior, momentele dramatice ale obligativității schimbării graiului aveau să prilejuiască, printre localnicii mai hâtri, creații sau piese folclorice degajând sentimente de graniță între ironie și suferință. În astfel de împrejurări vitrege și-a încheiat ciclul primar Leonid Boicu, în școala din satul natal Dondoșani, sub atenta îndrumare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a xenofobiei, a rasimului, a antisemitismului sau a naționalismului în lumina logicii terțului exclus. Astăzi trăim în plină deșănțare pornografică a gîndirii binare. Logica binară a adevărului absolut și a falsității absolute acționează cu o impudoare ce te lasă fără grai. "Lupta Binelui împotriva Răului", "Dumnezeu este cu noi!" tot atîtea sloganuri ce fac să freamăte de aprobare mulțimile și culminează cu această incredibilă afirmație ce reia, fără s-o știe, un slogan leninist bine cunoscut: "Cine nu este cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înainte de apariția sa27. Într-o scrisoare datată din 26 noiembrie 1983, Abellio, deși își exprima întreaga apreciere față de mine, formula o obiecție majoră în ce privește aspectul ternar al Realității. Această obiecție avea să inaugureze un lung schimb epistolar și prin viu grai, punctat de cîteva perioade de tensiune, și al cărui dezno-dămînt s-a produs abia în mai 1986, cu ocazia unui colocviu la Sainte-Baume. Iată un fragment din această scrisoare: "Prefer să evit orice referire la triadă considerată ca "structură" bazică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să fac? zise micul prinț. Trebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea. La început, te vei așeza ceva mai departe de mine, uite-așa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînțelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te așezi din ce în ce mai aproape de mine... A doua zi, micul prinț veni din nou. Ar fi fost mai bine dacă veneai și astăzi la aceeași oră, zise vulpea. Dacă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de condiții favorabile"166. Cauzalitatea și finalitatea, așadar, nu dimensionează realități diferite, ci aceeași realitate, dar în chipuri diferite. Cum susține și Bergson, "cele două principii (principiul cauzalității mecanice și principiul finalității n. C.) spun același lucru în cele două graiuri ale lor, pentru că ele răspund aceleiași nevoi"167. Dar acesta este un gând secund. Căci întâi luăm finalitatea ca ordine a faptelor din spațiul personalizării energiei, iar cauzalitatea ca ordine a fenomenelor mecanice. Și în aceste împrejurări, finalitatea devine o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
marchiz Rabindranath d'An i-ar fi strigat (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec: "Locul tău este cel mult în salonul gri, laolaltă cu valeții și birjarii!". Și astea toate în fața atâtor distinși martori! Când i-a revenit, în sfârșit, graiul, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nici n-a avut nevoie să și-l folosească: și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) "și-a scos mănușa de pe mână și l-
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
întârziere acel material cu maximă conștiinciozitate! Fără întârziere! 7 Chiar și însuși Vasili Ivanovici O'Glup a contribuit cu multă dărnicie. 8 Ceea ce atât eminentul procuror Rognavaldur Sicl, cât și încercatul comisar de poliție Abraham Puiu Snupf au considerat un grai specific locului, a fost fără îndoială, cum imediat veți constata, mult mai mult decât atât. 9 Adică toată lumea! 10 Procesele unde pleda maestrul Ludovic L. au fost întotdeauna pline de învățăminte, așa că în sala mare a tribunalului erau aduse în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Absolvent al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet și al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, A. debutează în „Crizantema” (1929) și colaborează cu poezie, proză, articole și cronici la ziare și reviste transilvănene („Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Brașovul literar”, „Graiul Maramureșului”, „Claviaturi” ș.a.), la unele fiind membru fondator („Symposion”) sau, temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938, „Tribuna”, 1938-1944). A semnat, în mare parte, cu inițiale (C.S.A.) sau cu pseudonime (Gh. Barciu, Ciocio, Sergiu, Emilian, Leviatan), contribuind, cu un condei
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
societatea studențească „Dacia”, pentru luminarea țărănimii: „În această gazetă veți găsi știri [...] de la societățile culturale și de la arcașii din întreaga țară, despre întâlnirile sărbătorești ale sătenilor de munte cu cei de la țară, despre hotărârile și faptele lor și despre portul, graiul și obiceiurile lor.” Scopurile inițial inocent-culturale se manifestă cu vremea tot mai estompat și apare o tot mai acută implicare politică. În numărul 14/1925 se publică primul articol amplu, nesemnat, despre A. C. Cuza și C. Stere, în perioada următoare
ARCASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285422_a_286751]
-
muzicalitatea rostirii. Își împărtășește mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a cărui lirică a și încercat unele echivalențe în aromână (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, El Zorab, Noi vrem pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu stângăcii și asperități, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
anumite înclinări a naturii omului, care nu are în vedere o astfel de largă utilitate; anume înclinarea de a face troc, de a trafica, de a schimba un lucru pentru altul"232, ea este "... consecința inevitabilă a facultăților rațiunii și graiului..."233. Costin Kirițescu 234 asociază prima diviziune a muncii sociale cu schimbul de mărfuri regulat. Ceea ce până atunci avea un caracter întâmplător, acum are un caracter permanent și obișnuit, acesta este schimbul marfă contra marfă sau trocul 235. Trecerea la
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
două diviziuni sociale ale muncii; a apărut și s-a dezvoltat civilizația vechilor imperii. Omul s-a echipat. Apare și se dezvoltă ceea ce V. Gordon Childe 285 numește "dotarea, echipamentul", ca expresie a construcției sociale. Omul își dezvoltă și fundamentează graiul 286, își dezvoltă creierul, limbajul devenind "vehiculul care transmite moștenirea socială a experienței"287. Apare raționamentul 288, devenim o ființă socială deplină. Apariția ulterioară a monedei, adică a unei mărfi care se detașează, în timp, din rândul tuturor celorlalte și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mituri care ne-au parvenit pe suport scris (miturile din Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt altceva decât transcrieri ale unor narative care circulau prin viu grai. Oralitatea presupune, așa cum o arată numeroase cercetări asupra culturilor folclorice: a) caracterul tradițional al conținuturilor: mesajul transmis este considerat ca având autoritate datorită faptului că provine de la generațiile anterioare. Prin aceasta, el reprezintă un patrimoniu al colectivității, care trebuie apărat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și reactualiza bagajul de motive epice, de personaje și semnificații considerate de acea comunitate drept efigii ale identității ei, repere simbolice. Ea este, deci, o sursă de conservatorism. Mitul nu este Însă unicul tip de povestire tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată de numeroase controverse referitoare la specificitatea conținutului povestit. Conținutul Cea mai mare parte a savanților consideră că mitul este o povestire care se individualizează prin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]