22,374 matches
-
a regăsit la Fiume. Pe la hanurile cunoscute a aflat de destrămarea Împărățiilor și de noile stăpîniri. Au sfătuit-o să ia peste munte drumul Zagrebului, iar de acolo, prin Novi Sad și Kikinda, să intre În Banatul românesc pe la noua graniță. CÎnd a ajuns acasă, pe la Începutul verii, bărbatul tot nu și l-a găsit. Omul s-a Întors peste un an, În SÎmbăta de Rusalii din 1921. Îl eliberaseră gărzile roșii. Ajunseseră cu mitralierele suite pe spinarea cailor În satul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-au lăsat ademeniți de tertipurile lor. După cum vedem, structura temporală e cât se poate de arbitrară. Enoh a trăit înaintea lui Noe, dar autorul nostru scrie din perspectiva unui Enoh postdiluvian. Nimic mai firesc pentru un asemenea gen literar. Granițele temporale și spațiale se frâng, iar noi am dovedi o mare naivitate căutând o coerență logic-argumentativă într-un „discurs” de tip metonimic și paratactit. Apocalipsele nu sunt altceva decât poeme, am zice astăzi, „științifico-fantastice” cu încărcătură psihic-teologică profundă. În viziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de fapt instituțională. Pentru a da o cât mai mare pondere și credibilitate revelațiilor lor, autorii apocalipselor se folosesc de numele unor personalități consacrate: Daniel, Isaia, Ezdra, Enoh etc. În felul acesta, ei încearcă să desființeze, măcar la nivel formal, granița dintre scrierile canonice și cele necanonice. Pseudonimia despre care vorbesc aici are însă și o justificare logică, oferită de autorii înșiși: apocalipsele respective nu au fost făcute publice, din varii motive, în timpul vieții protagonistului, ci au așteptat condiții favorabile. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a zis : "Domnul meu și Dumnezeul meu..." Mama : Așa s-a făcut că a venit tocmai până aici, să spună tuturor ce a văzut. Adică, atunci când Fiul Lui Dumnezeu moare pentru oameni, roata timpului se oprește. Tânărul : Da, se șterge granița dintre viață și moarte, fiindcă totul se adună în ființa Lui. Roata timpului se oprește. Nu mai există reîncarnarea, fiindcă omul nu mai este pedepsit. Toată pedeapsa pentru păcatele noastre a luat-o El, în trupul Lui. Nouă ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fapt ce l-au Învățat de la conducătorii lor: Burebista, Deceneu, Comosicus, Coryllus, Dorpaneus și Decebal... ― Cât de mult Îi iubiți pe acești oameni fără asemănare! Dacii!... Popor căruia Roma a trebuit să-i plătească oarece bir pentru a le apăra granița de nord. ― Istoria este una din pasiunile mele... ― Și totuși ați făcut medicina. ― Profesorul de matematică și dirigintele meu În același timp, din liceu, m-a determinat să urmez această cale. ― Pare foarte interesant cum un matematician a văzut În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să le parvină tot mai multe zvonuri în legătură cu evenimentele din Ungaria, încetul cu încetul confirmate, cu zgârcenie și trunchiate de cenzură, chiar de radio-ul și de presa din RPR, dar mai ales de acei colegi care aveau rude la granița de vest a țării, ca și de posturile de radio occidentale, ascultate de mulți. Discuțiile studenților de la matematică pe această temă erau, însă, destul de potolite și, în general, fără nimic sentimental în ele. Mai erau și unii care ridicau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Iată deci încă o pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu febrilitate Atlasul lumii. Da, iată la pagina 64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere de orașul Rădăuți. Degeaba insistă să găsească și o localitate care începe cu "X", acolo unde fuseseră fotografiate femeia cu fetița. O caută și de partea cealaltă a graniței bine trasată cu roșu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere de orașul Rădăuți. Degeaba insistă să găsească și o localitate care începe cu "X", acolo unde fuseseră fotografiate femeia cu fetița. O caută și de partea cealaltă a graniței bine trasată cu roșu pe hartă. Dezamăgirea ei este mare constatând că partea de Nord a "Țării de Sus" a devenit o pată albă pe harta lumii. În afara orașului "Tchernivtsi", probabil actualul nume a fostei capitale a Bucovinei de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
literei X ? În părțile locului nu există nici o localitate care să înceapă cu litera X . Trebuia să precizez că numele acestei localități este scris probabil cu litere rusești. În cazul ăsta, s-ar putea să fie de partea cealaltă a graniței cu Ucraina, în fosta Bucovină de Nord. Au fost rusificate multe denumiri de localități și eu nu știu prea multe despre asta. Dar acum ce așteptăm oare ? Vom petrece noaptea aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu poate fi alta decât una și aceeași localitate cu Hliboca de altă dată. Uitați-vă, doamna Dora, asta este localitatea pe care o căutați, la mai puțin de douăzeci de kilometri la sud de Cernăuți și aproape tot atât de actuala graniță cu România. Iar catastiful meu spune clar că nu există nici o altă localitate al cărei nume să înceapă cu "Hli"... Ia să mă uit și în hârțoaga de prezentare a localităților din Bucovina de Nord, în fine a localităților despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care mă chinuie. Poate la întoarcere... Atunci... Dacă sunteți atât de determinată... Atanasie a confirmat că momentul cel mai bine ales pentru trecere este într-adevăr duminică seara și că nepotul lui, Petrică, din Frătăuții Vechi, este la post pe graniță în noaptea asta. Am pregătit cu Ciprian câteva "plocoane" pentru a le avea la îndemână pentru apărătorii granițelor Ucrainei. Atanasie și atelajul lui vor fi pregătite. Plecarea ar trebui să fie pe la miezul nopții, sunt vreo 20 de kilometri până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai bine ales pentru trecere este într-adevăr duminică seara și că nepotul lui, Petrică, din Frătăuții Vechi, este la post pe graniță în noaptea asta. Am pregătit cu Ciprian câteva "plocoane" pentru a le avea la îndemână pentru apărătorii granițelor Ucrainei. Atanasie și atelajul lui vor fi pregătite. Plecarea ar trebui să fie pe la miezul nopții, sunt vreo 20 de kilometri până acolo, zăpada e mare și va trebui să luăm drumuri ferite. Să "luăm drumuri ?" Mai pleacă cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu-s de pe aici... Până la urmă am venit să ținem sfat, poate vii cu mine până la neamurile din Frătăuți și vedem cu ei cum se poate face. Plătesc cât o fi să fie." Și atunci, ca și acum, trecerea graniței, noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar de localnici, se petrecuse ușor. Calea fusese liberă ca și acum. Unchiul Vasile, tatăl lui Petrică, se împotrivise cu strășnicie ca domnul Simion să îl însoțească pentru că, zicea dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu peste mult timp vor fi "dincolo" "Trebuie să mă grăbesc ca să pot trece la întoarcere pe la omul meu să iau câteva cutii de icre negre dac-o avea. Cu astea sunt cel mai câștigat. Numai că trebuie să trec granița înainte de ora opt când se schimbă tura de noapte cu care a aranjat Petrică. Cum să fac oare ? Da, casa o știu bine, o las pe doamna Dora, ea a spus că odată acolo, se descurcă. M-a asigurat Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat de pușcă în moalele capului și duhoarea șliboviței curgând din sticlele sparte. Atât și-a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul cu țăcălie și mustață de la Poșta din Arbore care vorbea bine rusește și a reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai ia razna câteodată și ceea ce urmează de acum încolo s-ar putea să te tulbure. Așa ! Acum pot continua. Peste ani de suferințe și confuzii, vestea că Armata Română a primit ordin să treacă Prutul ca să recucerească Basarabia și granița de Nord pentru a reîntregi Bucovina s-a răspândit într-o noapte. Oficialitățile rusești și-au luat în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci al doilea român era el, prietenul bun al tatălui tău, s-a grăbit să plece spre ai lui care îl așteptau "dincolo", la numai câțiva kilometri de noua graniță. Cunoștea locurile, cunoștea oamenii. A plecat într-o noapte și dus a fost. Cu Dither, cu neamțul, a fost greu. Era foarte suferind ; mă îngrijora mult că vomita tot ce reușeam să-l fac să înghită. Gura fără dinți părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cunoscuți care m-ar putea ajuta să te scoată de aici, pe tine și pe Minodora. Îi voi mărturisi soției mele totul, sunt sigur că ea mă va înțelege și ajuta. Mă va ajuta și Ovidiu, el locuiește aproape de noua graniță și desigur știe mai mult ca noi ce se poate face. În cel mult un an vei avea un semn de la mine sau mai sigur va veni cineva să vă caute. Te rog să ai încredere, nu vă abandonez, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dimensiunile impuse de marele prieten de la Răsărit. Și totuși era un "mai bine" real care continuă să existe și azi cel puțin pentru noi, românii care am avut neșansa să ne naștem pe o bucată de pământ din Nordul noii granițe, trasată grosolan pe hartă. Zilele erau pline nu numai de speranța așteptării, ci și de noile profunzimi ale iubirii mele de mamă. O simțeam pe Minodora altfel, nu numai ca pe un copil care are nevoie de ocrotire și îngrijiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca s-o îmbrac pe Minodora și să iau geamăntănașul care era deja pregătit. Caii erau buni, șareta era ușoară ; în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru spre Siberia spre care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală a graniței, deci pedeapsa era mai meritată decât de unii dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune alături ziarul pe care îl citea când simte că Dora intră în cameră și deîndată începe să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oare ceva din greșelile trecutului ori ele se repetă la nesfârșit ? Dar... Iartă-mă, timpul zboară. Când spuneai că vine Atanasie să te treacă acasă ? Azi este miercuri, mai sunt patru zile, patru și jumătate până când ar trebui să vină. Granița României începe deja să fie socotită ca granița Europei care trebuie bine păzită, de aceea trecerea devine din ce în ce mai riscantă. Dar Atanasie cunoaște locurile și are oamenii lui, poți fi liniștită. Ai mai citit din Cartea Sfântă ? Cum simți acum versetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
repetă la nesfârșit ? Dar... Iartă-mă, timpul zboară. Când spuneai că vine Atanasie să te treacă acasă ? Azi este miercuri, mai sunt patru zile, patru și jumătate până când ar trebui să vină. Granița României începe deja să fie socotită ca granița Europei care trebuie bine păzită, de aceea trecerea devine din ce în ce mai riscantă. Dar Atanasie cunoaște locurile și are oamenii lui, poți fi liniștită. Ai mai citit din Cartea Sfântă ? Cum simți acum versetele ? Ai avut perfectă dreptate. Citind cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tată... Aici s-a oprit... Nu îndrăzneam să o întreb cine este tatăl meu și dacă s-au iubit. Mi-a venit în minte scena groaznică la care am fost martoră când eram mică, atunci când militarii ne-au prins la graniță și ne-au trimis în Siberia. Desigur că aceea nu era dragoste căci era ceva prea bestial. Mama era inconștientă și suferea deci, nu ! nu ! aceea nu era dragostea. Mi-am amintit de suferița ei de atunci și care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am găsit-o părăsită și dărăpănată, dar totuși nu stăteam în drum. Și mai erau tufele de liliac, amintirea lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]