2,864 matches
-
în 1622), și de aceea a avut parte și de protecția ei, într-un anumit sens. 5. Sfântul părinte Leon al XIII-lea, prin deschiderile pe care le-a promovat în pontificatul său, a legalizat relația dintre franciscanism și Biserica Greco-Catolică din România, ale cărei merite se reflectă în istoria poporului român. 6. O.F.S. în lumea întreagă a avut un rol uriaș, începând cu secolul al XIII-lea. Este interpretată ca fiind cea mai mare mișcare de apostolat și convertire
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ed. a II-a, 1939). BIBL.ȘAGUNA = Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură (...), tipărită (...) cu binecuvântarea excelenției sale, prea sfințitului Domn Andreiu, Baron de Șaguna, Sibiiu, 1856-1858. BIBL.VULG. 1760-1761 = Biblia Vulgata, Blaj, 1760-1761 [versiune manuscrisă elaborată de un colectiv de cărturari greco-catolici, sub conducerea episcopului Petru Pavel Aaron], Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion, Editura Academiei Române, vol. I-V, București, 2005. DLR = Dicționarul limbii române, (serie veche), București, 1913, 1940, 1949 [literele A, B, C, D-De, F-I, J-lacustru]; (serie nouă), București
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Editura Polirom. Alexander BAUMGARTEN, conferențiar la Catedra de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Coordonator al colecției Biblioteca medievală la Editura Polirom. Andrei BERESCHI, lector la Departamentul de Filosofie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de teologie greco-catolică din Oradea, doctorand al aceleiași universități cu o temă legată de mitologia politică a filosofiei platoniciene. Sorin Borza, lector la Catedra de Filosofie a Universității din „Oradea”. Adela CÎMPEAN, doctorandă a Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
au fost cunoscute de M. Eminescu din presa vremii (din "Lepturariul românesc" al lui Arune Pumnul, Diorile Bihorului, Aurora, Foaie pentru Minte, Inimă și Literatură, Familia); întâlniri posibile cu sătmăreni; reacții "antieminesciene" pe urmele canonicului blăjan Al. Grama ale preoților greco-catolici din Sătmar; apoi se adaugă traducători ai poeziei sale (în lb. maghiară și engleză), lingviști și cercetători ai operei eminesciene. O "repede ochire" cronicărească, pe harta locurilor sătmărene, ne dezvăluie nu întâmplător că obârșia autorilor este în zona "Careii Mari
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
predilect în discuțiile de la Viena cu M. Eminescu "hoinarul" care traversase țara cu trupele de actori: "...Sătmarul era atunci un oraș maghiar de vreo douăzeci și patru de mii de locuitori, dintre care puțini ruteni și încă și mai puțini români. Protopopul greco-catolic, părintele Bran, era profesor de limba română. După ce mi-am luat diploma de maturitate, a urmat una din cele mai luminoase părți a tinereții mele: am făcut adică mergând pe jos, așa numai singur-singurel, lungul drum de la Sătmar până acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
preot, căsătorit cu Iulia Vultur, descendentă a unei vechi familii ardelene. Până în 1861 lucrează ca profesor în Beiuș. Din 1862 va funcționa la parohiile din Sarcău (jud. Bihor), Resighea și Homorodul de Mijloc din județul Satu Mare. Ajunge paroh și protopop greco-catolic la Carei unde și moare, ca arhidiacon al părților sătmărene, la 28 aprilie 1884. Va avea doi fii străluciți: pe Romul George Marchiș (1865, Homorodu de Mijloc m. în 1925, Carei) și pe Otilia-Cosmutza / Bölöni, (n. 1873, Homorod m. 1951
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de orașul someșan al părinților și bunicilor săi. Este, de asemenea, o mândrie să notăm că prima monografie despre școlile din Beiuș este scrisă de preotul și profesorul Traian Farcaș (născut la Hodișa, în 1854, m. în 1926): Istoria gimnaziului greco-catolic din Beiuș. 1828-1995. Are dreptate "cronograful" lor, dr. Viorel Câmpean în Oameni și locuri din Sătmar: "Sătmărenii trebuie să fie recunoscă tori școlii din orășelul bihorean, însă și instituția beiușană păstrează în memorie contribuția dascălilor și conducătorilor ei născuți în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
eminescolog până la această dată. Dar cine dintre sătmăreni nu și-ar dori încă un nume așezat lângă cel al lui M. Eminescu? În cercetarea literară e nevoie de documente concrete. C. Pe urmele lui Al. Grama: reacții "antieminesciene" ale preoților greco-catolici sătmăreni) 1. LUCACIU, Vasile Ironia sorții a făcut ca "galaxia" antiemi nescienilor să apară la Blaj, orașul ("fântână a darurilor" numit de Petru Pavel Aron, sau "școală a școlilor românești" Timotei Cipariu) spre care tindea inima lui Mihai Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în Cronica sa, pe care o ține la Hotoan, preotul Vasile Patcașiu (1844-1932) participant alături de V. Lucaciu în grupul românilor care duc "Memorandumul" la Viena (1892) și la procesul "memorandiștilor" de la Cluj (1894). Ca și V. Lucaciu, V. Patcașiu este greco-catolic, hirotonit preot în Catedrala Blajului (1872) și colaborator al ziarului blăjan în care Grama și-a publicat studiul despre M. Eminescu! Iată textul din Cronica lui de la Hotoan Satu Mare scris "la finea anului 1891": "...În acest an a apărut la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
rândurile îl învăluie în chingile "principiilor evanghelice" pentru "încercările de speculație metafizică". Din nou mirarea noastră: V. Lucaciu era doctor în filosofie și elaborase la Satu Mare (între 1881-1884) compendiul "filosofic" Instituțiuni filosofice ("prelucrate de Dr. V. Lucaciu, profesoriu de religie greco-catolică și de limbă și literatură română în Gimnaziul Superior de Stat din Satu Mare") în trei cărți: Logica, 1881; Metafizica, 1882 și Filosofia morale, 1884. Însă pentru profesorul V. Lucaciu din "speculațiile metafizice" se naște un "curent vrăjmaș" dăunător bisericii catolice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Sălăgianu (Ioan Silviu Sălăgianu). O ironie a sorții: toți sătmărenii erau atunci "lepturiști" din "mantaua" lui Arune Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu... Dar, în joc pentru canonicii sătmăreni (V. Lucaciu, Ioane Marcu, George Marchiș) era aparteneța față de Roma a bisericilor greco-catolice pe care le slujeau. Eminescu parcă prevăzuse (într-o însemnare referitoare la sistemul etimologic al lui T. Cipariu, în ms. 2257, f. 85) fisurile dintre reprezntanții unor confesiuni care scindau unitatea ființei naționale (sau, cu cuvintele lui Ieronim G. Barițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
au fost cunoscute de M. Eminescu 154 1. SFURA, Dimitrie 154 2. MARCHIȘ, George 158 B. Întâlniri (posibile) cu sătmăreni 163 1. Ioan Silviu SĂLĂGEANU 163 2. Vasile LUCACIU 168 C. Pe urmele lui Al. Grama: reacții "antieminesciene"ale preoților greco-catolici sătmăreni 171 1. LUCACIU, Vasile 184 2. PATCAȘIU, Vasile 184 DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura JUNIMEA * EMINESCU, Mihai. Poezii. Selecție și prefață de Const. Ciopraga. Iași: Junimea, 1974, 292 p. (Eminesciana; 1) * IBRĂILEANU, G. Mihai Eminescu: studii și articole. Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o manieră și mai explicită, implicarea preoților de orice confesiune În viața politică. Articolul 19 din Constituția carlistă repetă câteva principii stipulate În actul fundamental de la 1923: libertatea conștiinței, egala Îndreptățire a cultelor religioase, caracterul românesc al bisericilor ortodoxă și greco-catolică, recunoașterea importanței Bisericii ortodoxe prin atributul de „biserică dominantă”. O modificare majoră apare În privința Bisericii GrecoCatolice, căreia i se recunoaște, la 1938, „Întâietatea față de celelalte culte”. Articolul 19 confirmă, Încă o dată, relația privilegiată dintre statul român și Biserica ortodoxă, actul
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
altor activiști angajați în lupta pentru sindicate libere, distrugerea efortului de a crea Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, acțiunile împotriva unor disidenți, oponenți și critici ai regimului. Nu trebuie uitate acțiunile represive împotriva Bisericii Ortodoxe Române, a Bisericii Greco-Catolice și a cultelor protestante sau neoprotestante. În 1975, Nicolae Ceaușescu a semnat, în numele României, Actul Final al Conferinței de la Helsinki. Departe de a se conforma angajamentelor luate pe plan internațional, regimul comunist a continuat să calce în picioare drepturile cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă armată în munți (1945-1962); (8) represiunea împotriva cultelor și exterminarea sau persecutarea tuturor celor care se opuneau comunismului, deopotrivă din rândul majorității etnice românești, cât și din rândul minorităților; oprimarea Bisericii Ortodoxe, desființarea Bisericii Greco-Catolice, persecuțiile împotriva mișcării sioniste; (9) arestarea, uciderea, detenția politică sau deportarea țăranilor care opuneau rezistență față de colectivizare. Lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962); (10) deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea și „vânzarea” evreilor și germanilor; (11) represiunea împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
concret de desfășurare a unor activități religioase. Cel mai adesea, termenul este utilizat în combinație cu un altul menit să desemneze o orientare religioasă specifică (de exemplu, Biserica Ortodoxă 47, Biserica Catolică 29, Biserica Adventistă 22, Biserica Baptistă 21, Biserica Greco-Catolică 7, Biserica Penticostală 5). Mai slab reprezentați în comunicare sunt termenii referitori la comunitate ca dimensiune socială a religiei practicate și la unitatea membrilor acesteia ca unul dintre principiile fundamentale ale creștinismului și una dintre cerințele de bază ale existenței
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
petrecut la 8 decembrie 1920, când a avut loc un atentat în Senatul României. Autorii - Max Goldstein, Saul Osias, Leon Liechtblau - erau agenți CEKA, care au acționat având mai mulți complici. Explozia bombei a provocat trei morți - Dumitru Radu, episcop greco-catolic de Oradea-Mare, Dimitrie Greceanu, ministrul Lucrărilor Publice și senatorul Spirea Gheorghiu, președintele Sfatului Negustorilor - și 14 răniți, printre care și generalul Constantin Coandă, președintele Senatului. Max Goldstein a fugit din România în Bulgaria, fiind arestat în noiembrie 1921, la Rusciuk
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Bălan „contează prea mult” ca om politic, în timp ce liberalii, deși îl preferau pe mitropolitul Ardealului, îi acordau șanse mai mari lui Nicodim. La nivelul populației din Ardealul de Sud s-a luat în calcul și posibilitatea ca unul din prelații greco-catolici, mitropolitul Niculescu din Blaj sau episcopul Iuliu Hossu din Oradea, să aibă șanse de a deveni patriarh. Analiza primelor rezultate obținute de structurile informative ale Ministerului de Interne au arătat că decesul primului ministru nu a provocat „turburări în ordinea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Ileni”, au solicitat mereu confirmări ale statutului nobiliar, care le aducea privilegii economice și fiscale. În hârtiile familiei, ei mai apar În anii 1656, 1671, 1796. În secolul al XVIII-lea, o ramură de-a lor a trecut la confesiunea greco-catolică, astfel că un alt act care mi-a rămas, din anul 1799, Îl pomenește pe Toma Cornea XE "Cornea" , paroh unit de Ileni. Alți Cornești au rămas ortodocși. Nu intenționez să fac aici istoria Întregii familii. Dar Întotdeauna m-a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pays, ca În Franța), și nu către un stat Înglobant, prea puțin centralizat. Voi analiza, În continuare, câteva texte menite să pună În evidență diferitele „patrii” imaginate de intelectualii ardeleni. În anul 1839, Nicolae Pauleti XE "Pauleti" , student la Seminarul greco-catolic din Blaj, scria sonetul „Dragostea patriotică”, ale cărui versuri ilustrau tensiunea existentă Între atașamentul față de „patrie” - patria Înglobând mai multe națiuni - și cel față de propria comunitate etnică. În acest fel, Pauleti acredita versiunea identitară a unei patrii transilvane multinaționale: Înaintează
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
erau conștienți că doar printr-o asemenea formulă non-teritorială ar putea convinge Viena să-i reunească pe românii din provincii atât de diferite sub aceeași umbrelă politică. Altă patrie imaginată de românii ardeleni era cea la care se gândea canonicul greco-catolic Timotei Cipariu XE "Cipariu" , În primăvara lui 1848: o Ungarie liberală și multinațională. În seria sa de articole care pledau În favoarea unirii Transilvaniei cu Ungaria, Cipariu scria: Tăindu-se Transilvania de către Ungaria, noi, cești dincoace de Carpați, care până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de partea austriecilor, fie În cadrul trupelor regulate ale regimentului, fie În formațiuni neregulate, folosite de imperiali ca forțe de sprijin sau În operațiuni de gherilă. Actorii acestor evenimente au fost, În primul rând, soldații-țărani din zona Năsăudului, români de confesiune greco-catolică, Încadrați, În parte, de gradați și ofițeri inferiori conaționali, ca și de ofițeri de origine străină, de limbă germană. Lor li se vor alătura Însă și iobagi din regiunile limitrofe (Cluj-Napoca, Sălaj, Chioar), care vin și ei la Năsăud pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de așteptări și tensiuni, de nemulțumiri, revendicări și speranțe, documentele năsăudene ne arată că elitele locale propagau un mesaj extrem de prudent și moderat, În primăvara anului 1848. Asemenea exemple Întâlnim În circularele bisericești trimise de Ioan Lemeni XE "Lemeni" , episcopul greco-catolic al Blajului, vicarilor și protopopilor din eparhie, comunicate pe care aceștia le difuzau mai departe, În direcția parohilor locali. Într-o circulară din luna aprilie, vicarul Rodnei, Macedon Pop XE "Pop" , care deținea autoritatea ecleziastică În regiune, le cere preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
năsăudenilor, exprimat de elitele lor. Binele așteptat se va răsfrânge asupra acestei comunități, În ansamblul său, iar comunitatea respectivă este definită prin dimensiunea etnică („seminția”), dar și prin cea religioasă: românii năsăudeni se identifică și se diferențiază prin confesiunea lor greco-catolică. Se observă că În conceptul de națiune pe care Îl vehiculează Pop XE "Pop" se prelungesc Încă tradiții medievale. Mai Întâi, este vorba de Înțelegerea „națiunii” ca o corporație privilegiată, una dintre acele natio multiple care alcătuiesc corpul politic transilvan
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
reprezentării sale În fața Principelui, adică se prezintă ca un element component al unui regim de stări. De aceea, vicarul Pop continuă să vorbească Încă despre „românii uniți” ca despre o categorie distinctă În raport cu ortodocșii (la fel cum făceau și clericii greco-catolici din secolul al XVIII-lea) sau, În alte documente, despre „națiunea secuiască”, o comunitate diferită de „națiunea ungurească”. Trebuie menționat și faptul că textul acestei circulare, ca și al celor ulterioare, evidențiază limpede, cred eu, opiniile personale ale vicarului năsăudean
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]