3,476 matches
-
de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine. Am omorât un...un lunetist. Își scoate batista și începe să șteargă frenetic petele ruginii. Duce pumnul la gură și mușcă din el cu ochi suferinzi. E sângele lui! Viața lui! Cu un gest iute, Marius îl prinde de guler și îl trage brutal către el. Potolește-te sublocotenente! Aici nu se poartă crizele de nervi. Ai făcut ce trebuie. Dacă nu îl omorai tu, te achita el pe tine. Simplu. Uită-l și mergi mai departe. Este cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele ca să le ducă, dezordonat, în altă parte. Își ridică gulerul și învăluit în aburii propriei lui respirații, pornește fără grabă. Pe albul metalic al zăpezii, umbra lui alunecă lin ca într-o oglindă, "Nu e tocmai vremea potrivită pentru reușita misiunii din noaptea aceasta. Niște nori ar fi bineveniți. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o grupă de partizani să cadă în cursă și să fie lichidată, dând prea multă încredere unor surse ce păreau a fi sigure. Pentru o secundă se înfioară sub o rafală de vânt rece și strânge mai tare în jurul gâtului gulerul scurtei îmblănite. Își aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului aspru. Se gândește la oamenii lui. Bine camuflați în zăpada căzută din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau chiar pe mijlocul șoselei, numeroase carcase înnegrite, ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele mantalelor. Cei mai norocoși au capul înfășurat într-un fular de lână, peste care și-au pus casca. Dezarmați și fără centuri, nu oferă totuși imaginea unei mulțimi dezorganizate. Acolo unde ofițerii lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceva, dar nu poate. O gheară de fier îl strânge de gât. Salt înainte! Este vocea subofițerului Caraiman, care acoperă vacarmul luptei. Domnule căpitan... Comandantul se căznește să spună ceva. Limba îi este roșie, năclăită de sânge. Îl apucă de guler. Până la urmă, rostește cu greutate: În buzunar, am...o scrisoare și verigheta. Pentru soția mea. Te rog...să mă ierți...dacă ți-am greșit cu ceva. Pleoapele-i cad grele, mâna se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimeni, și arătă cu mîna spre stînga mea, În spate. M-am Întors: pe o etajeră-colțar, pe care abia acum o vedeam, am descoperit fotografia, ușor mărită, a unei fete cu Îmbrăcăminte școlară, cu picățele, șorț de culoare Închisă și guler alb: era Keti. Nu Încăpea nici o Îndoială. M-am apropiat puțin speriat, am luat fotografia cu tot cu suportul și apărătorile de sticlă Între care era fixată, și o privii din nou, de aproape. Emoția Îmi gîtuia clipa. Nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținînd ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tata cînd acesta merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” GÎndul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă În gară, era Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, Însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrînt În afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, Își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum În puterea vîrstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se poate.” GÎndea așa pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
om deosebit... Cine știe?” GÎndul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă În gară, era Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, Însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrînt În afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, Își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum În puterea vîrstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se poate.” GÎndea așa pentru că nu știa că unii oameni nu se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
oricîte ar trece peste noi, temeliile ne rămîn aceleași. Nici nu s-ar putea altfel. Deschisei poarta; doamna Pavel, care pîndise clipa, veni din fundul curții spre noi (era Îmbrăcată cu o rochie albastră, fără desene, cu bentițe albe la guler și mîneci, pe care o purta la ocazii „rare”, ca și alte două asemenea), și scutindu-mă de sarcina prezentării, le Îmbrățișă și sărută pe amîndouă; - ai fi crezut că se cunosc de cînd lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gît, veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel Însuși era Încîntat Încît exclamă Înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tînăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am văzut eu la timpul meu, dumneavoastră n-o să vedeți niciodată. - Da! răspunsei cu o vagă, melancolică convingere. - Mă gîndesc la oamenii de-atunci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care este proprietara recipientului. Existența etichetei (care indică și cantitatea de gaz specifică fiecărui tip de butelie) este un alt element important, mai cu seamă că numai prin prezentarea etichetei vi se pot rezolva eventualele defecte reclamate. Însemnele societății de pe gulerul și corpul buteliei, precum și comercializarea acestora la punctele de vânzare marcate și semnalizate corespunzător Shell Gas, Butan Gas etc. sunt alte indicii referitoare la autenticitatea produsului pe care îl achiziționați. Programul național „Holograma Pro Q” Flagelul pe care îl reprezintă
Agenda2006-13-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284911_a_286240]
-
nu se ascunde nimic în acele cuvinte că a fost o glumă absurdă, neverosimilă, stupidă, de studenți. Nici o fibră nu se mișca pe obrazul anchetatorului. Și continua, plesnind de sănătate, de satisfacție că era tânăr, ras proaspăt și pieptănat, cu guler bine călcat de nevastă-sa, care îl primea la întoarcere cu îmbrățișări și sărutări, misteriosul plan de demolare a voinței mele, a rezistenței mele sufletești, până ce - mi se sugera - voi renunța la o apărare zadarnică și voi face declarații complete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mese și mă duse într-o încăpere, un separeu, acolo li se rezervase masa. Sosiseră toți, lipsea, bineînțeles, țiganul, ăsta, pesemne, nu progresase deloc. Erau îmbrăcați bine, costume de comandă, stofă englezească, pantofi de 289 lei, craveți de mătase la gulere bine apretate. Erau la țuici și nu se așezaseră încă pe scaune. Mai așteptau pe cineva? Grasul Calistrat ciugulea din farfurii cîte-o măslină, cîte-o felie de salam de Sibiu și arăta atât de mulțumit de sine încît nici nu observă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încasez, ca pe urmă să pot să-i mut fălcile. Ceea ce se și petrecu, mă pomenii cu o ploaie de pumni în cap, niște măciuci moi, care mă năuciră. Săriră toți și ne despărțiră, nu înainte să ne apucăm de gulere și să ni le rupem, cu cravate cu tot. Dar în timp ce eu mă reașezam gâfâind la masă, individul părea să fi uitat cu totul de sine, se vedea că nu mai știe ce i se întîmplă, atât de beat era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
compactă a celor din fund începu iar să scandeze, nu mai mi-aduc aminte ce fel de lozincă. Somnambulă parcă, fata o luă încet spre ușă. Bineînțeles că fu oprită cu râsete sarcastice. Șuta își scoase haina și își slăbi gulerul și cravata. Se încălzise? Îi plăcea? Savura execuția asta publică? Fiindcă asta era, nu discuție și nici condamnare, îmi dădeam seama (cum ți-am spus, condamnarea fusese hotărâtă dinainte), asta vroiau, execuție publică și ea abia începuse. Se dădu cuvântul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămânem cu ei... I-am putea jena cu lipsa mea de chef, dacă s-ar întîmpla ca lipsa mea de apetit să persiste. Pe tine n-o să te deranjeze, nu-i așa, iubitul meu?!" Și îmi aruncă o privire pe sub gulerul blănii și un surâs de un farmec ucigător, în timp ce pleoapele ei mari bătură cu o veselă viclenie, aluzie nedefinită la tot ceea ce gândeam și simțeam eu; cum adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spusei. Dar de ce s-au oprit scaunele?'' Nu-mi răspunse. Văzui în treacăt că era un zdrahon. N-avea schiuri și nici costum de munte, nici măcar bocanci (ce fel de salvamontist o fi și ăsta?), purta o canadiană gri cu guler alb de oaie, n-avea nimic pe cap și nici mănuși în enormele lui labe, care contrastau violent cu chipul, care, deși era tot mare, era însă bine tăiat, cu trăsături fine, șlefuite parcă de o daltă grijulie, ca să-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plesni îndesat și mă aruncă în celălalt colț al cabinei, în care mă prăbușii și de unde, gândind că zdrahonul, a cărui putere era de temut, trebuia înșelat, nu mă mai ridicai... El o ridică în schimb pe Suzy apucînd-o de guler și îi scrîșni: "Închină-te, ți-a sunat ceasul! Dumnezeu e de partea mea, am toate semnele...'" ("E bigot, gândii, vrea s-o omoare cu aprobarea lui Dumnezeu!") În acest timp cabina aluneca încet peste prăpăstii și simțeam căderea ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar regulat. La fel și respirația și celelalte funcții vitale. Totul este foarte lent, dar uniform. Trăiește. Ai putea chiar zice că doarme, deși nu-i cazul. Cred că e paralizat. Vasquez îi dădu în lături și-l apucă de guler pe ofițerul inconștient. Era prea furioasă ca să plângă. ― E mort de frică, ce mai! (Îl ridică pe Gorman cu o mână și strânse pumnul pentru a-i urla în față:) Trezește-te, speriatule! Trezește-te, dracu'! Te belesc, mișelule! Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra melodiei îi ajută să nu se gândească la rezultatul dezastruos al expediției. Crowe, Dietrich, bătrânul Apone... morți. Nu-i venea să conceapă așa ceva, era incredibil și dezolant. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și pe ceilalți, făcu el ridicând din umeri. Să zicem că am făcut o eroare de calcul, atâta doar. În mintea lui Ripley se produse un declic. Fu surprinsă ea însăși când se pomeni că-l luă pe bărbat de guler și îl dădu de perete. ― O eroare de calcul? Oamenii ăștia au murit, Burke! O sută cincizeci și șapte de coloni, minus un copil, au fost masacrați pentru că ai făcut o "eroare de calcul". Fără să-i mai socotesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]