26,356 matches
-
pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate și inteligență spațiile rămase albe la nivelul poemului. Dincolo de hainele postmoderne, la modă în momentul apariței volumelor sale, poezia lui Ioan Flora pune câteva întrebări fundamentale. De aceea scrisul său transcende tradiționalele mize ludice ale generației optzeci. Ca toate cărțile publicate la Editura Brumar, Intrarea în casă. Poeme bănățene, de
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
scris, înghițind în sec de fiecare dată cînd ți se cere să-ți prezinți intenția auctorială. Ținînd seama de cîtă magmă sufletească există în acest om, scrierea tezei de doctorat trebuie să fi însemnat o experiență neplăcută, precum îmbrăcarea unei haine prea strîmte pentru el. Căci nu acesta - jargonul filozofic - e elementul în care Vianu Mureșan poate excela. Există filozofi a căror lipsă de fler literar îi silește, din instinct de conservare, să treacă în tabăra săpătorilor de tranșee terminologice. Pentru
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
văd eu... Iar eu nu vreau. Pur și simplu nu vreau. Să nu-ți închipui că e ușor să-l refuz. Tipul mă așteaptă în fiecare dimineață când ies din casă. Stă zgribulit lângă teiul din fața porții, e palid, iar hainele îi miros a mucegai. Mă așteaptă cu mâna întinsă. Își închipuie că aș putea să-i arunc în ea o copeică de nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
să nu depinzi de nimeni sunt ori foarte scurte, ori iluzorii. Imaginați-vă, o clipă, cum ar arăta România dacă am suspenda relațiile cu străinătatea. Să spunem că n-am mai importa ciment, țiglă, vopsele, gaze, țiței, alimente, cafea, băuturi, haine, aparatură electronică. Nimic. și mai imaginați-vă că toate acestea ar fi produse de industria și agricultura autohtone. Știu că vi se pare absurd. Prea ne-am obișnuit cu calitatea și confortul produselor venite din Occident. Prea ni se pare
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
disparate, ci semnale continue ale implicării, în care poezia se naște de la sine și în care vituperanța moare frumos: "N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?// Cine e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am un copil minunat./ O soție uluitoare.O mamă/care plânge, plânge întruna. Nu știu/cine sunt." Sau "O s-o dai gata ca Ezra Pound într-o cușcă/ țipând inepții ultraintelectuale/ sau
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
care nu le mai ia nimeni în seamă". Imperativul autenticității menite să facă distincția necesară între adevăr și impostură și care, așa cum observa și I. P. Culianu în Mircea Eliade, a îmbrăcat la Nae Ionescu forma vitalismului mistic, iar la Eliade haina voluntarismului existențial sau a prelungirii conștiinței magice, semănând în epocă o serie de confuzii, reprezintă pentru Sebastian îngemănarea dintre inteligență și sensibilitate, echilibrul dintre logică și senzualitate, obligativitatea adevărului fiind, însă, o condiție majoră. Dezaprobând "dezmățul lirico-moral" al unora dintre
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
Gabriela Ursachi Dacă e adevărat ce spune Ioana Pârvulescu în Alfabetul doamnelor, anume că așa cum haina face pe om și numele poate "crea" o femeie, atunci erotica lui Leonid Dimov se adaptează perfect ideii. O știe chiar el, o vede prin ochii "magiștrilor" urcați pe papainoage, într-o înaltă sală gotică: "Cît li se pare de
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
FM ș.a.m.d., de găsit în marile librării bucureștene, la târgurile de carte și în garderobele tinerilor scriitori, sunt create de el împreună cu cei câțiva prieteni arădeni care alcătuiesc subversiva și amuzanta grupare Celebrul animal. Poate că nu întotdeauna haina face pe om, dar cu puțină imaginație, putem intui destule lucruri semnificative despre stilul lui Leac cam de la distanța de la care privești o helancă imprimată. E un exercițiu potrivit în pauza dintre două lecturi succesive ale proaspăt apărutului volum Dicționar
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
ludicului și al ironiei; valoarea literară a cărții este concentrată în aceste capitole, altminteri lipsite aproape complet de interes documentar. De altfel, ultimele pagini răstoarnă percepția cititorului despre adevărata natură a volumului pe care îl are în față. Deghizată sub haina memorialisticii, cartea lui Ștefan Cazimir este, mai ales în secțiunea dedicată carierei politice a personajului, o operă de ficțiune. Volumul se încheie cu o prezentare a propriei sale geneze, ocazie de care Ștefan Cazimir profită pentru a recunoaște cu seninătate
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
Volacu, 2013). ADRIAN MIROIU este profesor de științe politice în cadrul Școlii de Științe Politice și Studii Administrative (SNSPA), doctor în filosofie al Universității din București. Domenii de interes: teorie politică, politici publice, teoria alegerii sociale. A mai publicat: Filosofie fără haine de gală (ALL, 1998), Argumentul ontologic: o cercetare logico‑filosofică (ALL, 2002), Politici publice (Politeia, 2002), Fundamentele politicii. I. Preferințe și alegeri colective (Polirom, 2006), Fundamentele politicii. ÎI. Raționalitate și acțiune colectivă (Polirom, 2007), Introducere în filosofia politică (Polirom, 2009
Prezentarea autorilor. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Iris-Patricia Golopenţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1753]
-
îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pronunță cuvântul Ťculturăť. Figura de fante acrit a lui László Tökés. Zâmbetul lat, de om atotștiutor și vorbirea gângăvită, cu multe Ťăăăť-uri a lui Cornel Nistorescu. Tinerețea bătrânicioasă a lui Victor Ponta. Întoarcerea recentă a lui Petre Roman, îmbrăcat în haine de un bun-gust desăvârșit, la Ion Iliescu. Modul aferat în care continuă să meargă parlamentarii pe coridoarele Casei Poporului, în timp ce ziariștii încearcă să dialogheze cu ei. Aerul marțial pe care și-l iau jandarmii când amendează o țărancă bătrână pentru că
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
de Jean-Paul Boncour. N-avea o alură prea atrăgătoare; o față cu semne de oboseală, ce nu părea că se datora unui exces de muncă sau eforturilor impuse de război. Purta un costum de voiaj foarte uzat, dar pe reverul hainei avea mai multe decorații (și nu doar panglicile). Procedeu care, la costumul unui civil, produce totdeauna un efect ciudat. în timpul mesei, Jean-Paul Boncour a făcut o gafă destul de caraghioasă, spunând că atunci când l-a citit prima oară pe Ehrenburg a
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
așa cum o va numi chiar el, dar fără să se întrebe când și cum a apărut; el se va mulțumi doar să menționeze că din acest portret eminescian "se păstrează două variante, una cu vestă de culoare închisă, asortată cu haina, cealaltă de culoare mai deschisă, cum va fi fost în realitate (dar asta nu are nici o importanță)"1. La rândul său, și Victor Crăciun, care s-a ocupat în mod deosebit de acest portret, e de părere că "portretul a fost
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
șase fotografii, din care "3 ovale și 3 dreptunghiulare"3, fără să amintească nimic despre deosebirea de culoare a vestei, deși toate fotografiile în care portretul este încadrat în medalionul oval sunt numai cu vesta de culoare închisă, asortată cu haina. De aici decurg unele întrebări, cum ar fi: când și cum au apărut aceste variante, cine le-a creat și în ce scop, de ce a trebuit să apară imaginea poetului cu vesta asortată cu haina și încadrată într-un medalion
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
de culoare închisă, asortată cu haina. De aici decurg unele întrebări, cum ar fi: când și cum au apărut aceste variante, cine le-a creat și în ce scop, de ce a trebuit să apară imaginea poetului cu vesta asortată cu haina și încadrată într-un medalion? Întrebări la care vom încerca să dăm un răspuns adecvat. Pentru aceasta, mai întâi trebuie, să amintim inițiativa studenților universitari de a ridica, în anul 1890, un bust lui Eminescu, la Botoșani. Pentru adunarea fondurilor
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
seama că avem în față un exemplar din acea "întreită edițiune fotografică" despre care se vorbește în amintita notă. Dar ceea ce ne-a trezit un și mai mare interes a fost faptul că aici poetul apare cu vesta asortată cu haina. Astfel, coroborând datele din articolul citat cu elemente din această ilustrată, am constatat că putem avansa o explicație plauzibilă privind geneza faimoasei fotografii în care poetul apare cu vesta asortată cu haina. Pentru a fi și convingători, ne-am canalizat
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
că aici poetul apare cu vesta asortată cu haina. Astfel, coroborând datele din articolul citat cu elemente din această ilustrată, am constatat că putem avansa o explicație plauzibilă privind geneza faimoasei fotografii în care poetul apare cu vesta asortată cu haina. Pentru a fi și convingători, ne-am canalizat cercetările numai în direcția identificării și a celorlalte două "edițiuni fotografice", și rezultatele nu s-au lăsat prea mult așteptate, ba, dimpotrivă, au fost chiar surprinzătoare. Astfel, în fondurile Muzeului Național al
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
alb-negru, păstrând întocmai proporțiile și fizionomia poetului, dar schimbând culoarea vestei, pentru a obține un contrast mai mare. Aici albul imaculat al cămășii este ca un blitz, în centrul imaginii, peste care se răsfață papionul, asortat și el la culoarea hainei. La Tomá�, portretul ocupă aproape întreaga suprafață de hârtie fotografică, la Brand, portretul este mai mic, lăsând loc la baza lui, pentru inscripția "M. Eminescu de 19 ani". Umbra, la Tomá� este discretă, din spatele capului spre extremitățile fotografiei, iar la
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei, asortată cu haina, de la fotografia pe care o reproduce el în fruntea romanul Geniu pustiu. Revenind, amintim că fotografiile executate de Bernhard Brand 10, s-au răspândit pe mai multe căi. Dincolo de acel concert, pentru care au fost făcute, inițial, și poate și
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
oval, după cartea poștală ilustrată, dar niciodată imaginea realizată de Tomá�. Acum, putem considera că întrebările puse mai sus și-au primit răspunsul așteptat, și, în concluzie, enigma fotografiei în care poetul apare îmbrăcat cu vesta de aceeași culoare cu haina, sub cele două forme, dreptunghilară sa cu portretul încadrat într-un medalion oval, ca fiind pe deplin dezlegată. Note 1 Un portret inedit al lui Eminescu?, 28 noiembrie 1968, în Șerban Cioculescu, Eminesciana, București, Editura Minerva, 1985, p. 49. 2
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
igienă, de îngrijire corporală, de înfrumusețare, dar în cantitate și frecvență variabile. Omul secolului XX vede igiena ca pe politețea trupului, începutul și sfârșitul oricărui demers corporal. Dacă am renunța la asta, nu ar mai rămâne nimic. Căci parfumurile, accesoriile, hainele vin după. Modele s-au perindat, câteodată redundante (pantofi cu toc cui sau plat, fuste mini sau maxi, machiaj natural sau "glamour"), alteori reinterpretate sau revalorizate. Oglinda rămâne, dar și obsesia că, undeva, există o Albă-ca-Zăpada, mai tânără, mai frumoasă
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
cea de avocat (evidentă peste tot, mai puțin în România) naște monștri, iar exemplul dat de autor, avocatul-parlamentar Sergiu Andon, probează cu asupra de măsură aberația: "... un avocat parlamentar, care pledează dimineața (în oglindă) pentru justiție, iar după-amiaza își trage hainele de avocat cu buzunarele deschise către șefii de partid și îi țintește fără jenă între ochi pe ministrul Justiției, pe judecători sau pe procurori nu este decât parte a debandadei numite "democrație originală". În buzunarul lui intră și banii contribuabilului
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
să iasă din turnul de fildeș și să-i demonstreze cetății că-i genial prin acțiune de marketing. Au apărut rezolvări de tiraj cu ajutorul literaturii pornografice, al culegerilor de discursuri parlamentare, al poeziilor scrise de miniștri sau de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
savuroase, cît și în grupuri de doi, patru, șase. Gianni Schicchi...vi-l amintiți pomenit de Dante în "Divina comedie", la începutul Infernului, în Cîntul XXX? Se găsește pe cercul al optulea din Infern, dezbrăcat - doar s-a lepădat de hainele lui ca să-l "joace" pe mortul Buoso Donati - cu o atitudine războinică, trăgînd hulpav cu dinții din carnea altora, situați în lumile de dedesubt. Un personaj pitoresc, care a existat la Florența, pe la începutul secolului al treisprezecelea. Cum începe acest
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]