2,931 matches
-
monștrilor, incen diul unei păduri, prinderea câtorva dintre animale, utili zarea buștenilor aprinși pentru cea dintâi vatră... în sfârșit, tânărul Vulcan azvârlit de pe muntele Olimp pe insula Lemnos, ajutat de către nimfe să se ridice, devenind curând primul învățător al pământenilor, harnic și iscusit, sprijinit de Vânturile zeului Eol, înconjurat încă de dis cipoli care înalță primele case. „Cel puțin două dintre panourile pictate pentru Giovan Vespucci continuă ciclul început cu un deceniu în urmă, ilustrând faza următoare de evoluția umanității, cea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsește pe doamna Mitulescu la locul ei, cu capul înfundat în palme. Al doilea venit al acestui început de săptămână : tânărul inginer A.P. Insomnie, cine știe, sau o fi dormit adânc, trezindu- se devreme, într-o dispoziție de lucru, mai harnic decât altă dată ? Inginerul se așază pe locul său, Ortansa se află în fața sa, o vede. Umerii triști, încovoiați, gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Pe urmă o coroană înmugurită a unui cireș bătrân acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel nesfârșit. Pașii lui Apostol Bologa scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală. Tot ce-n astă lume mai poate pricepe E că de-ncetează lucrul, foamea-ncepe. Negustoru-și pune pînzele-nainte, Lucrul scump și harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopțile celor care pînza-i coase; Desface Ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Târâtoarele râd întotdeauna de puii de vultur care se mai izbesc uneori de stânci. Unii nu acceptă să-și bălăcească picioarele decât la izvor. Ca procent, prostia nu a mai crescut, se pare, în ultimile secole. Dar este mult mai harnică. Neavând suficient creier, proștii și-au dezvoltat plămânii. Suspiciunea este cea mai îndrăgită bâtă a trogloditului. Troglodiții se descurcă fără cultură, bădăranii fără civilizație. Au tăiat cordonul ombilical crezând că e panglică inaugurală. Hidrologie socială : când e prostie în amonte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e nouă, ori nevasta. Uneori, talentul poate fi mai mare decât responsabilitatea morală a autorului. Când ajungi primul, ai pe ce să te sprijini. Dar nu mai ai de ce să te agăți. Digestia și reproducerea continuă să rămână cele mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și - ar dori - o pe Venus de soție. Nu atât pentru frumusețe, cât pentru dezinteresul ei fata de modă. Dorul - acest țipăt de cocor al inimii. Necazurile înfurie talentul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e nouă, ori nevasta. Uneori talentul poate fi mai mare decât responsabilitatea morală a autorului. Când ajungi primul, ai pe ce să te sprijini, dar nu mai ai de ce să te agăți. Digestia și reproducerea continuă să rămână cele mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și-ar dori-o pe Venus de soție, nu atât pentru frumusețe cât pentru dezinteresul ei pentru modă. Dorul - acest țipăt de cocor al inimii. Necazurile înfurie talentul, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cel mai mic până la cel mai vârstnic, toți fiind pătrunși de cultul pentru muncă. Hărnicia, priceperea în organizarea și efectuarea muncilor agricole și gospodărești, cinstea etc. erau criterii valorice operante în alegerea ginerilor sau nurorilor („...este din familie de oameni harnici, cuminți, gospodari, săritori” etc.). Familia rurală își pregătea copiii pentru muncă de la cea mai fragedă vârstă. Când copilul începea să se țină suficient de bine pe propriile picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu este prea costisitor pentru asigurarea sănătății fizice și psihice a națiunii. Prețul lenii Lenea, ca trăsătură negativă de caracter, se dobândește, se învață la fel ca oricare deprindere comportamentală, încă din primii ani de viață. Omul nu se naște harnic sau leneș, el devine harnic sau leneș ca urmare a educației primite. În condițiile unui climat educativ favorabil, în cadrul căruia exemplul celor din jur și sistemul de cerințe au un rol determinant, copilul va asimila treptat calitățile definitorii ale unui
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
asigurarea sănătății fizice și psihice a națiunii. Prețul lenii Lenea, ca trăsătură negativă de caracter, se dobândește, se învață la fel ca oricare deprindere comportamentală, încă din primii ani de viață. Omul nu se naște harnic sau leneș, el devine harnic sau leneș ca urmare a educației primite. În condițiile unui climat educativ favorabil, în cadrul căruia exemplul celor din jur și sistemul de cerințe au un rol determinant, copilul va asimila treptat calitățile definitorii ale unui om harnic. Statornicirea și amplificarea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
leneș, el devine harnic sau leneș ca urmare a educației primite. În condițiile unui climat educativ favorabil, în cadrul căruia exemplul celor din jur și sistemul de cerințe au un rol determinant, copilul va asimila treptat calitățile definitorii ale unui om harnic. Statornicirea și amplificarea continuă a elementelor constitutive ale hărniciei, vor conduce la transformarea acestei însușiri într-o trăsătură stabilă de personalitate, cu influențe benefice asupra activității individului în întreaga sa viață. Din păcate, însă, nu toți copiii sunt educați în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
esențial diferit de omul din Vest, mai bun sau mai rău decât acesta, nici într-o literatură altfel decât estetică. Nu cred că noi am fost deformați de propagandă, iar voi de limbajul reclamei. Nu cred că tu ești mai harnic decât mine pentru că ești 201 protestant, așa cum nu cred că eu, ortodox, sânt mai intim conectat cu Dumnezeu decât tine. Orice s-ar întîmpla, oricât de chinuitoare, nedreaptă, neînțeleaptă ar fi istoria, nu cred că trebuie să o ajutăm în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de sus. De aceea neamul kanuri i-a numit tibbu, adică oameni de piatră. Oamenii tibbu au picioare iuți și vânjoase și nimeni nu poate alerga mai repede ca ei după vânat sau vrăjmași. Sunt și viteji și cei mai harnici în aceste locuri. Neamul daza, ramură de miazănoapte a neamurilor tibbu, stă în oaze și nu și le părăsește ca să se ascundă în munți decât numai când în fața dușmanilor prea numeroși nu și le mai poate apăra. Totuși, nici neamurile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cele pe marea lungă și albastră căreia i se zicea de către unii Marea dintre Pământuri, din care se putea trece într-o mare cu apele de culoarea vinului, ce scălda țărmul unei insule lungi locuită de un popor iute și harnic, cu pielea albă și cu mintea înclinată spre negoț. Acolo era obiceiul de a se clădi palate largi cu multe odăi în care te puteai lesne rătăci. În marea cea albastră, din miazăziua ei, intrau, prin câteva guri desfăcute în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toți. Soldatul lăsă ochii în pământ și murmură: - Te doare pentru ei, înțeleg... - Nu are să-i ucidă totuși, așa cred! zise Auta, fără să-l fi părăsit tristețea. Am încercat să-i spun că acești oameni sunt dintre cei mai harnici printre toate neamurile negre și că puțini ar rămâne nealeși. Iar rămânând foarte puțini în sat, n-ar mai fi primejdioși pentru viteaza noastră armată. - Ți-a făgăduit că n-are să-i ucidă? - Nu mi-a făgăduit nimic. Nici nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe cei răi. Acum... Agbongbotile pricepu în sfârșit și zîmbi: - Să nu-ți fie frică de noi. Spune curat. - Stăpânii ziceau că pe robii nealeși vor pune să-i ucidă. Eu le-am spus că voi toți sunteți ageri și harnici și că v-am ales aproape pe toți. Dacă rămân numai câțiva, cred că au să fie cruțați. Asta am vrut să vă destăinuiesc. Dacă am greșit, osîndiți-mă. Agbongbotile se apropie de Auta și-l privi în ochi de aproape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mulțumit zeului morții, Osiris, pentru leșurile întregii oști atlante. Soldatul Iahuben era și el aici. Scăpase cu o rană trecătoare. Îngrijindu-și-o, aștepta nerăbdător corăbiile și îi era dor de casă. Se săturase de Ta Kemet. Oamenii rome erau harnici și cumsecade, dar săraci. Chiar bogații stăpâni din ținut nu se puteau asemui cu stăpânitorii Atlantidei. Aici, în Ta Kemet, nu erau nici palate sclipind de fildeș și oricalc, nici băi de marmură, nici locuri de petrecere sau grădini minunate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aurul pe care-l răpise, mulțumit de antilopele din țarcuri, de lâna tunsă de pe miile de oi a căror carne fusese mâncată de soldații săi și mai cu seamă mulțumit de cele câteva mii de robi și roabe, printre care harnicii și repezii bărbați ai neamurilor daza și teda, și pricepuții meșteri sau frumoasele cântărețe rome. Acum, soldații atlanți își pregăteau armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte vite, câți robi și câtă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre ea prin frunzișul unei tufe, dar briza o mângâia plăcut. Doar când se simți privită de cârmaci, deși nu știa dacă e sau nu e văzută întreagă, se îmbrăcă și se apropie de ceilalți, luând cu bucurie din mâna harnicei Ntombi o bucată de pasăre friptă. Apoi îi spuse cârmaciului, alintîndu-se: - Nici nu știu cum să te strig pe nume, zeu străin! Mi-ai spus, dar eu nu pot rosti vorbele voastre cerești. Ar trebui să ciripesc ca o pasăre. - Spune-mi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuse Radu, simțindu-se dator să dea explicații bunicului. -N-ai spus niciodată că ai o prietenă!, i se adresă bunicul. -N-a fost cazul, bunicule. -Ei, acum că știu, nu-i nici un bai, Dumnezeu să fie cu voi, copii! -Ai fost harnic bunicule, glumi Andrei. -Cam așa, zâmbi bunicul. Când eu eram tânăr au fost alte vremuri, nu umblam așa mult prin școli ca voi acum. Bunicul reuși să îndepărteze vălul apăsător care-i acoperea și destinse puțin atmosfera. Acum fețele tinerilor
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Sadoveanu, George Topârceanu. Ca și Dimitrie Cantemir, vorbea la perfecție 11 limbi. În școală, deși înfruntase mari greutăți materiale, făcuse eforturi pentru educarea și instruirea tuturor elevilor, procurând cărți și reviste pentru bibliotecă, organizase excursii, expoziții și audiții muzicale. Era harnic, modest, cu inima bună, de aceea nu putea opri conștient cariera unui tânăr care și-o dorea din toată inima. După o clipă de gândire, răspunse: - Bine, rămâi aici pe timpul vacanței și dacă va sosi tatăl tău, voi vorbi eu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
numărat banii nu mai aveau cu ce să mă plătească, mi-au dat-o pe Pufănica. Acum doi ani, Pufănica a fătat-o pe Cielo. Măgărițele sunt foarte îndrăgite de cei șapte copii ai mei, sunt cuminți, ascultătoare și foarte harnice". In privința fanfarei, George Dulce Antohi spune că membrii ei sunt foarte descurajați și că este păcat că s-a ajuns în situația asta cu o formație de elită. Din păcate, omul care compunea piesele pentru fanfară, Sașa Birga, a
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
rotunjit al unei vocale aptă să susțină freamătul prelungit cu tonurile Înalte de orgă nazală ale ultimei consoane. Inconsistent pentru a mai alimenta cu informație pertinentă activitatea eficace, angajată utilitar pentru a atenua inconfortul cotidian sau secular, zvonul deșteaptă o harnică rumoare de roi gata de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Portretele de pe care nu se mai șterge praful, care nu mai sînt privite cu un ochi pios, menit să le Împrospăteze culoarea, se estompează și se șterg ușor, ușor În ceață. Ramele lor sînt cel mai bun pretext pentru lucrarea harnică a păianjenului. PÎnza păianjenului se prinde de ele și Învăluie ca Într-un giulgiu al uitării orice tablou. Și rareori mai scapă ceva din această pînză a morții. Căci, simbolic vorbind, este vorba de o a doua moarte. Aceea definitivă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]