13,415 matches
-
în favoarea Statelor Unite ale Europei. Pe cele două volume de Întrezăriri autorul le numește impropriu jurnal. În realitate, avem de-a face cu o antologie de convorbiri radio, însemnări de lectură sau impresii de călătorie, dublate de reflecții creștine și comentarii ideologice. Atrag atenția îndeosebi dialogurile cu Vintilă Horia, părintele Iustin Marchiș și Alexandru Paleologu, acesta din urmă fiind într-o zi de inspirată facondă colocvială, de unde și savoarea distincțiilor pe care le face. Întrebat asupra ateismului care domnește în Europa, Paleologu
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
de la sfârșitul anilor ’30, tot mai marcat de confruntări violente. Trebuie să spun, din capul locului, că polemica și pamfletul sunt specii care se învecinează literar și legitime deopotrivă. Ceea ce le opune nu este un capriciu subiectiv, ci o opțiune ideologică. Pamfletul a fost preferat de scriitori în măsura în care este literar mai expresiv decât polemica, întemeiată, ea, pe spirit critic. Impulsivitatea artistului se împacă greu cu logica. Sunt, desigur, și spirite critice tentate de pamflet. Partea proastă este că pamfletul pretinde talent
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
vizată doar teoretic, ci, deseori, sortită unei execuții reale. Citeam zilele trecute Memoriile lui Raymond Aron, din care nu lipsesc portretele unor contemporani, între care Jean- Paul Sartre. Colegi la École Normale, au fost despărțiți toată viața printr-un abis ideologic. Refuzând deopotrivă comunismul și fascismul, Aron n-a căzut pradă nici uneia dintre sirenele totalitarismului la modă în secolul XX. Sartre a cochetat cu amândouă. Și a scris contra lui Aron câteva pamflete oribile. La Aron se referă, vai, faimosul rechizitoriu
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
de noul val de scriitori ruși, ieșiți de sub dominația totalitară. Mă rezum doar la aceste exemple, nici ele noi, pentru a nu pomeni de literatura americană post-aboliționistă. După cum supa reîncălzită a feminismului, ca în The Pickup, are o valoare strict ideologică, chiar dacă e vorba de transpunerea în lumea arabă a obsesiilor legate de o Africă de Sud incapabilă, de fapt, să absoarbă și să rezolve provocările situației extraordinare în care s-a găsit. Personal, m-aș fi așteptat ca Nadine Gordimer
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
recunoască propriul eșec -, scriitoarea se refugiază în aberațiile corectitudinii politice, nutrite cu excesele psihanalizei, în dorința de a ordona un univers care, prin definiție, nu e ordonabil. „Eul” și „sinele”, aceste mingi fără consistență, ajunse pe mâna jonglerilor de circ ideologic, continuă să facă ravagii și în ziua de azi, deși câteva decenii de practică intensă au dovedit că nu aduc niciun spor de cunoaștere, și nici de frumusețe. Noul discurs propus de Nadine Gordimer ocolește deliberat realitatea. El e, pe
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
Ea scrie despre identitatea femeii negre, despre violența tranziției, despre alteritatea descoperită de personajul sud-african submersat în realitatea lumii arabe, despre vulnerabilitate, multiculturalism, despre „celălalt”, despre exotism. Nu se înțelege însă dacă dincolo de virtuozitatea textuală există și altceva decât mimetismul ideologic frustrat al unei autoare conștientă că vocea ei s-a stins de multă vreme. În clipa de față, nu mai e o fatalitate să accepți ca indiscutabilă perspectiva „corectitudinii politice.” Nu e singura poziție din care se scrie despre Africa de Sud
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
dintre care unele încurajate de regim iar altele persecutate, a bătăliilor cu cenzura, cu „forurile”, a „omagiilor”, a numerelor de revistă „aniversare”, a oportunismelor, a cedărilor, a compromisurilor, dar și a străduințelor de a susține valorile, de a sparge îndiguirile ideologice,de a nu ceda chiar totul , de a face să apară, totuși, cărți bune, chiar mari cărți, neverosimile, s-ar spune, în era atâtor opreliști și ingerințe. Epoca a fost complicată, plină de contradicții, zguduită de șocuri, dramatică dar și
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
pentru ei, pentru familiile lor, pentru prieteni, numeroase exemplare din această ediție discografică pe cât de inedită în epocă, la noi, pe atât de rară. LP-ul la care mă refer reprezenta „fructul interzis” circulației pe piața internă. Pretinsa contaminare religioasă, ideologică, era drastic supravegheată. Au existat asemenea compromisuri. Marin Constantin nu le-a făcut niciodată în plan muzical-artistic. Pe o perioadă ce atinge aproape o jumătate de secol au fost realizate un număr de 60 de titluri de discuri, au fost
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
direcție estetică, politică, etc.) în deplină cunoștință de cauză. Îmi dau însă seama că un asemenea titlu (chiar si numai titlul, cu derutanta lui contradicție în termeni) pică azi ca musca-n lapte, ținând seama de starea de totală confuzie ideologică de la noi. Nu sunt, cred, multe țări în care orientările politice să conteze atât de puțin (și de fapt să fie atât de puțin cunoscute, înțelese), ca în România. Smulsă din 1940 până în 1990 din lumea cu partide, doctrine, opțiuni
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
a-și găsi ei înșiși cel mai bun plasament. Pașii dansului i-au dus când la stânga, când la dreapta, dar aceste noțiuni nu au și nu au avut niciodată în aceste două decenii decât semnificații spațiale (unde-i scaunul), nu ideologice. Că așa stau lucrurile s-a văzut atunci când partidele românești au fost puse în situația de a se afilia la una sau alta dintre marile familii politice europene și când bâjbăiau în neștire în speranța că vor fi primite într-
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
încât naivitatea noastră trebuie provocată. O bună parte dintre filmele prezentate în acest „turneu” desfășurat în licee oferă perspectiva din interior, analizează lucrarea cea mai ambițioasă a comunismului și nazismului deopotrivă: omul nou. Fără analiza acestei umanități construite în laboratorul ideologic al inginerilor de suflete nici comunismul, nici nazismul nu pot fi înțelese pe deplin. Un film precum Casa rea (2009) al lui Wojtech Smarzowski ne oferă perspectiva acestei umanități abandonate propriilor pulsiuni, consumată de mizeria lăuntrică, prăbușită în fața propriei umbre
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
urmare a unor revolte larg răspândite. Președintele interimar și noul premier de la Cairo nu au oferit informații despre actuala locație a lui Morsi, dar se crede că acesta ar fi ținut într-o bază militară secretă. Egiptul suferă o schismă ideologică, dar are un inamic comun: Statele Unite ale Americii. Președintele Obama a fost ezitant cu privire la revoltele din Egipt. Puterile Vestului au preferat, de asemenea, să evite folosirea formulii ”lovitură de stat”, pentru a descrie debarcarea lui Morsi de către armată.
Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, cere eliberarea lui Morsi by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55669_a_56994]
-
o astfel de caricatură indiferent de calitatea filmului ales spre mutilare. Este vorba de un naționalism prost înțeles, și în felul în care-și formulează argumentul dl Socaciu constat că ceva s-a păstrat sub forma ideii fixe din predicile ideologice despre regimul burghezo-moșieresc și cosmopolitismul inacceptabil al păturilor exploatatoare și totodată știutoare de carte, pături care îndrăznesc să înțeleagă limbi străine purtătoare ale germenilor capitalismului și imperialismului putredei culturi și civilizații occidentale. Dl Socaciu duce mai departe făclia național comunismului
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
salariile mai mari vor determina mutarea întreprinderilor Ford în state unde costul de productie devenea mai avantajos prin micșorarea plății salariilor, nu a rămas în timp fără obiect. Totuși, ne aflăm în 1968, revoluția este în același timp sexuală și ideologică în Franța, iar Marcuse, Mao se servesc împreună cu un libertinism febricitat. Comedia se plasează în inevitabilul loc geometric al stângăciilor și tatonărilor prin care mișcarea își găsește reperele și dizolva activismul în erotism. În această privință nu ne aflăm departe
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
Naționale de Securitate (NSA) a SUA și cuprinde o listă cu 38 de ambasade, considerate obiective ale spionajului și detaliază metodele folosite în cazul fiecăreia, cum ar fi instalații de ascultare plasate în cablurile de comunicații. Pe lângă țările considerate adversari ideologici ai SUA, pe respectiva listă se mai regăsesc misiunile UE la New York și Washington, ambasadele Franței, Italiei și Greciei, dar și ale unor țări aliate SUA, precum Japonia, Mexic, Coreea de Sud, India și Turcia. Dar, pe această listă, datată 2010, nu
Lista lui Snowden cu țările spionate de SUA by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55885_a_57210]
-
că o documentare nepusă în contextul epocii riscă să șubrezească ansamblul construcției. Tony Judt ne atrage atenția asupra apariției unui nou tip de intelectual: intelectualul fără rădăcini, „călător în secol”: „În mod tipic, aceste persoane trecuseră de la devotamentul politic sau ideologic generat de Revoluția Rusă la un scepticism plictisit, comparabil cu un fel de liberalism pesimist, însă apropiat tangențial de credințele naționale sau ideologice. Mulți dintre acești intelectuali de marcă ai secolului XX erau evrei (deși puțini au rămas practicanți și
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
intelectual: intelectualul fără rădăcini, „călător în secol”: „În mod tipic, aceste persoane trecuseră de la devotamentul politic sau ideologic generat de Revoluția Rusă la un scepticism plictisit, comparabil cu un fel de liberalism pesimist, însă apropiat tangențial de credințele naționale sau ideologice. Mulți dintre acești intelectuali de marcă ai secolului XX erau evrei (deși puțini au rămas practicanți și mai puțini au devenit sioniști activi),majoritatea aparținând comunităților evreiești din Europa Centrală și de Est: «supraviețuitorii norocoși ai unui potop», după spusele
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația canibalismului, chiar dacă epuizarea îi ucide pe o parte dintre peregrini, umanitatea este conservată miraculos în interiorul acestui mic grup unde tensiunile își fac apariția, fără a fi niciodată ideologice. Regizorul lui Master and Commander (2003) își joacă la două capte epopeea pedestră. Pe de o parte lupta pentru supraviețuire elimină reflecțiile de ordin existențial, a trăi devine egal cu a găsi hrană și apă. Ținta evadării devine neclară, libertatea
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
Goma”: „Paul Goma există. Faptul că și Norman Manea este citat în articolul doamnei Irina Petraș ne îndreptățește să credem că bate un vânt de reconciliere dinspre Uniunea Scriitorilor către toți scriitorii mai mult sau mai puțin aliniați politic sau ideologic. Ceea ce nu ar fi chiar rău, dacă ar fi și adevărat. Dacă statul român și USR doresc să-i acorde toate drepturile lui Paul Goma, ar fi foarte bine, dar să nu fie ceva cusut cu ață roșie, de Cotroceni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
și înfățișare directă a ororii. Pot vedea în acest film și un mesaj care să rotunjească sensul operei sale cineamtografice. Comicul servește expunerii unui anumit tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei ideologice. Comicul lui Blaier este însă unul încărcat de gravitate, cum spuneam. Ultimul registru al regizorului este unul grav fără rest, în marasmul unui univers totalitar reperele dispar unul câte unul, iar Blaier urmărește un astfel de joc perfid între esență
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
frondă față de ideologia dominantă. Audițiile pe care le-am amintit, cele susținute la Casa Universitarilor, la Clubul Medicinii, la Conservator, prezentau exclusiv creații care nu intraseră în circuit; manifestările erau privite de autorități cu o vădită suspiciune în privința substratului lor ideologic. D. Av.- Era perioada de tristă amintire a realismului socialist. Programatismul muzical, descriptivismul, realismul vulgar se bucurau de o promovare oficială deșănțată. O.L.C. - Am avut șansa de a ajunge la studii la Leningrad. A existat un „examen de dosar
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
Uniunea Sovietică. În final a trebuit să accept să fac secția de Muzicologie la Leningrad. Direcționarea profesională era similară celei de la Cluj. Dar la un nivel mai înalt. Au urmat cinci ani de studii aprofundate. Pe de altă parte, strânsoarea ideologică era dură. Era anul 1954! Rezoluția de partid, cea a P.C.U.S., din anul 1948 privind condamnarea pentru deviaționism ideologic, pentru formalism, modernism, a compozitorilor Șostakovici, Prokofiev, Haciaturian, spiritul acesteia nu dispăruse. Am trăit ulterior și zorii perioadei de deschidere. În
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
celei de la Cluj. Dar la un nivel mai înalt. Au urmat cinci ani de studii aprofundate. Pe de altă parte, strânsoarea ideologică era dură. Era anul 1954! Rezoluția de partid, cea a P.C.U.S., din anul 1948 privind condamnarea pentru deviaționism ideologic, pentru formalism, modernism, a compozitorilor Șostakovici, Prokofiev, Haciaturian, spiritul acesteia nu dispăruse. Am trăit ulterior și zorii perioadei de deschidere. În mai multe rânduri am fost martorul unor prezentări susținute la pian de Șostakovici însuși; ... celebra Simfonie a X-a
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
și pe existența unui univers indiferent, determinist, ca în cărțile lui Frank Norris, Theodore Dreiser, Edith Warthon ori Ellen Glasgow. Acestora li se adaugă, mai ales la nivel stilistic, influența textelor pur denotative ale lui Hemingway. În subsidiar, la nivel ideologic, au supraviețuit, printr-un fel de selecție naturală având drept criteriu suprem cinismul, atributele masculinității triumfătoare. Autorul hard-boiled începe să scrie doar atunci când și pentru că are certitudinea că se află la capătul unui șir de nesfârșite victorii - chiar dacă unele din
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
a fi cunoscut altfel publicului român. În 1987, însă, după nenumărate amânări, Adriana Babeți și Delia Șepețean reușesc să scoată o antologie Barthes (Romanul scriiturii, Univers, 1987) din care lipsesc texte și fragmente de texte care aveau legătură explicit cu ideologicul și politicul. (De remarcat: în Bulgaria o astfel de antologie n-a putut apărea înainte de 1990 tocmai pentru că traducătorul, un anume Stoyan Atanassov, a refuzat compromisul; rămâne de discutat dacă e mai bine deloc sau mai puțin...). După 1990, traduceri
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]