6,525 matches
-
unii slujitori ai condeiului sau ai scenei, o dă pe glumă, unele dispute cu gazetari sau poeți, reflexe și comentarii ale unor evenimente sau întâmplări obișnuite fiind rimate în înjghebări frecvent neatinse de scânteia spiritului. Umorul palid din ciclul Cronici ieșene (1911-1920), persiflarea „eroilor” care doreau intrarea țării în conflict doar pentru a-și dezvolta afacerile, prezentă în ciclul Războiul (1914-1919), satirizarea plată a moravurilor din Viața politică, socială, culturală (1920-1945) nu justifică gestul autorului de a încerca salvarea acestor versificări
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări ale unor fapte și personalități importante, ca în Amintiri de la „Viața românească” (1956), cât și relatările autobiografice intitulate Din copilăria lui Ionel (1962), reluate și amplificate în 1970. Începuturile marii reviste ieșene sunt reconstituite prin citate din întemeietori, apoi este descrisă viața redacțională. În prim-plan se află G. Ibrăileanu, al cărui portret expresiv, viu, se întregește în capitolele dedicate lui, dar și prin referințele din alte episoade. Îi sunt puse în
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Bart, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc (despre care a disertat Aspazia Luția, în 1906). Nu puține au fost ședințele pe teme folclorice, istorice sau cele în care s-a citit literatură originală (scrierile lui L. Vicol, V. Vasilovschi, I. Ieșan). Societatea a avut și o secție muzicală, „Armonia”, precum și o trupă de teatru care a pus în scenă o serie de spectacole (Arvinte și Pepelea de V. Alecsandri, Zorile de St. O. Iosif, D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, Funcționarul
SOCIETATEA JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289757_a_291086]
-
din exegeții săi cei mai avizați. În 1908 e desemnat cenzor într-o primă încercare de constituire a Societății Scriitorilor Români, căreia îi va fi președinte în 1909-1911, 1917-1919 și 1923-1924. În 1910 ocupă postul de director al Teatrului Național ieșean. Combatant în campania balcanică din 1913, notează în 44 de zile în Bulgaria (1916) impresiile culese cu acest prilej. Mobilizat în timpul primului război mondial, e repartizat la ziarul „România” (Iași, 1917-1918), pe care îl conduce și unde scrie articole patriotice
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
e ales membru titular al Academiei Române, unde în discursul de recepție face elogiul poeziei populare, iar în 1924 i se acordă Premiul Național pentru proză. Este redactor la săptămânalul „Lumea” (1924-1926), se află între cei care inițiază și conduc „Însemnări ieșene” (1936-1940). Atașat cercului „Vieții românești”, S. adoptă poziția acestuia față de evoluția vieții politice din deceniul al patrulea. Se mută la București în 1936 și își oferă autoritatea intelectuală ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”, acceptând să devină directorul lor. Tipărește în paginile
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
plângeau regelui Ungariei de concurența pe care le-o făceau meșterii ce-și aduceau marfa din Moldova. Făceau același lucru, stârnind invidie, și prin 1569, dovedind continuitate și răspunzând astfel interesului arătat pe piața transilvană. Prin 1610, staroste al croitorilor ieșeni, profesioniști pricepuți și bogați, era un anume Dumitrache, iar breasla avea în capitala Moldovei o uliță a ei. între acești meșteșugari (din ce în ce mai specializați: „Nasturii de mătasă cari încheie unde nu se pune nasturele de metal scump cu pietre, se zic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnesc de la București: „Această grădină - spune secretarul florentin -, vorbind drept, este destul de frumoasă, de formă pătrată și desenată după bunul gust italian”. Apa, remarcată de istorici în grădina Frumoasa, cu care Grigore al II-lea Ghica îi va uimi pe ieșeni pe la 1740, își făcuse apariția - cu luciul ei odihnitor și răcoros („apa răcoritoare” face parte din imaginarul românesc al raiului) - de multă vreme în grădinile domnești. Tot implicarea desfătării o urmăreau și amenajările ce încep să mobileze grădinile de pe la jumătatea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
proceduri, Cluj-Napoca, 1999; Lungul poem haiku de o mie de strofe, postfață Valentin Tașcu, București, 2000; Blestemul bărbăției și alte imagini sociale, București, 2002. Repere bibliografice: Ioan Holban, Ușorul respir al luminii în om, „Bucovina literară”, 1997, 9-10; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 400-401. A.Ml.
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
Holban, Vise de egretă, CRC, 1995, 15-16; Edith Horváth, „Poeme”, ST, 1996, 1-2; Gellu Dorian, Indira Spătaru, CL, 1999, 5; Adrian Dinu-Rachieru, Iubirea cu „poezia”, LCF, 1999, 15; Adrian Alui Gheorghe, Poezia începuturilor de mileniu, CL, 2001, 8; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 386-387; Ion Dumbravă, O carte într-un poem, DL, 2003, 48. O. I.
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
Lemonnier, Un mascul, Iași, 2002 (în colaborare) ; Lucien Noullez, Poezii, Iași, 2002 (în colaborare); Maurice Maeterlinck, Pelléas și Mélisande, Iași, 2003 ; Paul Émond, Teatru, Iași, 2003. Repere bibliografice: Emil Satco, Bucovina. Contribuții cultural-științifice. Dicționar, IX, Suceava, 2000, 378-380; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 387-388. Ș. A.
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
Revista idealistă”, „Viața literară și artistică”, „Convorbiri critice”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Scena”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul literar și artistic”, „Litere”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima carte, Din trâmbițe de aur, îi apare în 1910. A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumul Cetatea cu porțile închise (1921), cu Premiul Ministerului Artelor (1923) și cu Premiul Academiei Române pentru volumele
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
un efort comparabil de cenzurare, rămânând mai degrabă suspendat printre propriile personaje decât În lumea cititorilor săi. Secretul nu e prin urmare devalidat, finalul absorbindu-l pe narator În loc să-l restituie pe Zerlendi, sau pe Honigberger, sau pe acel discipol ieșean, dacă nu pe cei doi ruși și un olandez (doi Bogdanof și un Van Manen!) care au ajuns recent În Ïambhala. Modelul extraordinar al acestui text ne arată treptat deturnarea sensului scriiturii și al narațiunii, provocând o foarte stranie modificare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu suficientă certitudine lui Honigberger, Însă alături de ele vor trebui așezate mici articole lipsite de paternitate care totuși i-ar putea aparține 5 datorită singularității subiectului, Ost India ori Hina, Honigberger deținând prin relatările sale - și spre deosebire de toți contemporanii săi ieșeni sau bucureșteni - privilegiul de a utiliza rețetele colective ale introducerii unei imagini (con)curente a Asiei. În interiorul acestora vor fi publicate pagini despre chinezi 6 ori indieni 7. Cunoștințele botanice În Asia epocii lui Honigbergertc "Cunoștințele botanice În Asia epocii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un volum propriu, Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, în 1976. Eseul Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale a fost precedat de o bogată activitate de comentare a actualității literare, concretizată în recenzii, cronici literare și articole de opinie, publicate cu predilecție în revistele ieșene. S. e un critic egal interesat de cărțile de poezie, de proză, de critică și istorie literară. Comentariile și interpretările se bazează, în principal, pe descrierea și rezumarea conținutului, fiind finalizate, după situări cronologice și tematice, în evaluări tranșante, fără
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Mircea Scarlat, „Anotimpurile criticii”, RL, 1984, 19; Cornea, Semnele, 232-236; Dan Croitoru, Întrebări pentru un an, RL, 1999, 13-14; Ilie Guțan, Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999, 30-32; Micu, Ist. lit., 724; Petraș, Panorama, 567-568; Cristea-Enache, Concert, 429-434; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 372-373; Dicț. scriit. rom., IV, 187-188; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 79-83. C.H.
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
SĂTEANU, C. (pseudonim al lui Carol Schönfeld; 23.I.1878, Iași - 28.II.1949, București), publicist și traducător. A învățat în urbea în care s-a născut, urmând clasele primare la o școală de pe Sărărie. La un pension ieșean își însușește limba germană, pe care ajunge să o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se știu prea puține lucruri. Se poate să fi fost un autodidact, în orice caz unul foarte informat și cu mare râvnă de a
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
-se să respecte spiritul originalului. A mai tradus cărți de Herbert Eulenberg, D. Merejkovski, Emil Ludwig, A. Koralnik. Tălmăcirile din Maxim Gorki (Azilul de noapte, prima versiune românească a dramei) și E. Cirikov (Evreii) s-au jucat pe scena Naționalului ieșean; alte piese la care S. și-a încercat virtuțile de traducător îi au ca autori pe Bjșrnstjerne Bjșrnson, dar și pe căzuții în obscuritate Albini, Raoul Auernheimer, K. Warterburg. Nu au, astăzi, vreo rezonanță, în afară de Emilia Pardo Bazán, nici Kristian
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
în artă”, despre dramatizarea romanelor, care ar fi un „atentat împotriva esteticei”). Câteva substanțiale „portrete scandinave” sunt probabil preluate din surse necitate. Cu o bună priză în cronica dramatică, publicistul, împătimit iubitor de teatru, conturează mai multe medalioane de actori ieșeni, care ar merita să fie recuperate. S. e un nostalgic, tânjind după timpurile de până mai ieri. Iubește Iașul vechi, cu aura lui aparte, și de aici îi vine râvna de a strânge cât mai multe mărturii despre „frumoasele vremuri
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin discuții particulare, și prin interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în facsimil), scoțând la iveală fotografii, desene, caricaturi, plasând în pagină afișe și reproduceri de tablouri, incluzând în comentariu chiar invitații (la banchete ș.a.
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
ruși, Iași, [1925]; Emil Ludwig, Geniu și caracter, Iași, 1929; A. Koralnik, Scriitori și artiști, Iași, 1930. Repere bibliografice: M. Sev. [Mihail Sevastos], Dimitri Merejkovski, „Scriitori ruși”, „Lumea”, 1925, 9; G. Baiculescu, Dmitri Merejkovski, „Scriitori ruși”, ALA, 1925, 217; Personalități ieșene: C. Săteanu, RP, 1927, 2 919; Dafin, Iașul, I, 185, II, 93-97; A. P. Samson, Portrete, RP, 1930, 3 587; J. Bk. [Jacques Byck], „Anecdote literare”, ALA, 1930, 498; Izabela Sadoveanu, „Carnaval literar”, ALA, 1930, 521; Emil Samoilă, Ziaristica, [București], [1932
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
arată preocupat de creșterea economică a țării. Pensionat în 1899, spre sfârșitul vieții se stabilește la Iași. Format într-o ambianță în care prestigiul lui Gh. Asachi mai avea încă înrâurire, S. debutează, ca elev, în ultima clasă a Academiei ieșene, cu versuri la „Ateneul român” (1860). A mai scris la „Steaua Dunării” și „Românul”. În articole el atacă o seamă de chestiuni politice, juridice, economice, religioase (în „Biserica Ortodoxă Română”), culturale. Cunoscător al mai multor limbi vechi și moderne, încearcă
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
Ioanei Sava, profesoară la Școala de Aplicații de pe lângă Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, și al lui Grigore Sava, funcționar comercial, devenit intendent al acestei școli. Urmează cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un condei ascuțit și uneori afurisit, începe să scrie comentarii în care fulgeră ochiul lui de plastician. Publică, totodată
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
mănăstirii Socola (1843-1862). Ecleziast și om de cultură, S. a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, din partea mănăstirilor neînchinate (în 1857), și senator al unui colegiu electoral ieșean (1867-1869). Alături de fratele său, după 1865, luptă pentru canonicitatea Bisericii Ortodoxe Române. Dedicându-și mare parte a vieții activității didactice, S. perseverează în redactarea manualelor necesare diferitelor trepte ale învățământului. În acest scop compune, prelucrează și traduce numeroase lucrări cu
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
manuscris. În schimb, piesa Le Mirage des Alpes, a cărei acțiune se petrece într-un spital de tuberculoși din Elveția, tradusă în românește de Al. O. Teodoreanu, a fost tipărită în „Viața românească” (1921) și jucată pe scena Teatrului Național ieșean în stagiunea 1924-1925, în timp reprezentându-se la Iași și București piesele Arta iubirii, evocare a exilului la Tomis al lui Ovidiu, Tanti Viorica și Cobaiul, text de tip pirandellian, dar care nu au mai fost editate. După ce în 1921
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Ploaie de primăvară), Mihail Lungianu, Ernest Poldi, Adrian Maniu (Parabola săracului bogat). Cu publicistică sunt găzduiți Emil Isac, care în perioada neutralității României ține și o rubrică de „impresii de război” și una de „notițe”, I. Ludo (rar, o cronică ieșeană), Geri Spina, A. de Herz, Ion Vinea (Inspectorele artelor), Ion Costin, N. I. Porfiriu, F. Aderca (Parisul în 1914 și o rubrică „Desacorduri”, cu o patetică evocare a culpei evreiești în Rugăciune). Un supliment al gazetei, din mai 1911, reproduce lucrări
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]