2,423 matches
-
bolșevismului" în cadrul unor unități auxiliare ale SS-ului: divizia Charlemagne în Franța, divizia SS "Wallonie" în Belgia, etc. Respinși aproape în unanimitate de comunitate, acești ultranaționaliști își vor căuta un refugiu în ideea perfect utopică a Internaționalei național-socialiste, în viziunea iluzorie a unei Europe reunificate de Hitler și scăpată și de comunism și de capitalism. Europa împotriva lui Hitler Oricît de puternică ar fi fost armata germană, întărită în 1943 cu unități de voluntari recrutați în mediile colaboraționiste, ținînd cont de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
formidabil de populații, în majoritate originare din Europa continentală și care, la scara unei generații sau două, va contribui în cadrul comunitar la înflorirea unui sentiment de apartenență europeană, pe care multe sondaje îl consideră mai puțin artificial și mai puțin iluzoriu decît se acceptă în anumite medii politice și mediatice, mai ales în Franța. Formidabilele procese tehnice, adesea simple aplicații civile ale inovațiilor introduse în timpul războiului în domeniile militare, au permis importante creșteri ale producției așa încît aceasta a devenit mai
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
strategice pentru a riposta unui atac cu armele apocaliptice pe care pînă acum doar inamicii lor potențiali le dețineau, a crede că în cazul unui conflict cele două supraputeri s-ar putea ataca în mod direct a devenit un fapt iluzoriu. Dintr-o dată, Europa apare ca o țintă ideală a unei eventuale înfruntări între Est și Vest și este cu totul îndreptățită să aibă un cuvînt de spus în hotărîrile de care depind libertatea și supraviețuirea ei. În tot cazul, în ceea ce privește
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Ulbricht în RDG, cea a generalului de Gaulle în Franța, care ar fi putut să interpreteze negativ apropierea dintre Bonn și Pankow, nu fac decît să grăbească evenimentele. Willy Brandt este cel care dă semnalul schimbării de atitudine calificînd drept "iluzorii" speranțele de reunificare ale germanilor și propunînd să se înceapă negocierile cu RDG, în timp ce pentru conducătorii creștin-democrați din Germania de Est nu avea nici un fel de legitimitate internațională. Se încep imediat discuții între RFG de o parte, Uniunea Sovietică, Polonia
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
nocturn și simt o ezitare ciudată: e drumul unic, e ultimul drum sau cel mitic, închipuit, ireal, viitor? Uneori îmi pare că orașul meu cultural el însuși ezită între a fi cel concret, pozitiv, veritabil sau cel din vis, fictiv, iluzoriu, himeric, labirintic. Drumurile se încrucișează indecis și eu însumi sunt îndoielnic, oscilant. Evanescența din această zonă de mijloc, unde-și dau întâlnire viața și reveria, cere mai multă lumină sau poate e mai bine să rămână așa? Explorarea catacombelor, beciurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
apar. 15 În anii '70, diverșii colaboratori ai publicației Screen, urmînd post-structuralismul francez, au dus o polemică susținută împotriva concepțiilor esențialiste cu privire la un subiect unificat și au declarat, preluînd teoria asupra ideologiei a lui Althusser, că cinematografia a construit roluri iluzorii de subiecți, "determinîndu-i" pe indivizi să se privească drept subiecți. Și aceasta este probabil o iluzie, căci pare mai rezonabil să privești cultura media ca pe o instituție care "interpretează" indivizii, determinîndu-i să-și construiască identități specifice, să se identifice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
era asociată cu "modernizarea" sub controlul partidului unic și cu liderii "carismatici". Se simțea nevoia unor taxonomii majore; numai acestea păreau capabile să ia în considerare noi țări, alături de democrațiile liberale și de dictaturi. Totuși, aceste speranțe s-au dovedit iluzorii: taxonomiile erau statice și descriptive, când de fapt era nevoie de teorii dinamice și explicative. La sfârșitul anilor '60 și începutul anilor '70 a trebuit să se folosească abordări diferite, care să lege viața politică de forțele sociale și economice
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru disconfortul profund pe care îl resimt unele societăți. Totuși, regimurile militare nu oferă un tratament pentru disconfortul care se află la originea existenței lor. Când personalul militar preia puterea, acesta nu oferă altceva decât o soluție temporară și adesea iluzorie, în cazul cel mai bun. Bibliografie suplimentară Rolul forțelor armate în politică a fost analizat sistematic începând cu anii '50. Lucrările clasice în domeniu sunt S.P. Huntington, The Soldier and the State (1957), S.E. Finer, The Man on Horseback (1962
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a fost descrisă mai sus de monseniorul Adriano Bernareggi, trebuie să ridicăm o generație de oameni ai Duhului Sfânt sută la sută, oameni care să arate nu cu vorbele, ci cu faptele, că realitatea care depășește totul nu este materia iluzorie, ci spiritul; spiritul creator al lui Dumnezeu, spiritul dominant din sufletul nostru, spiritul de credință în Divina Providență, care să ne elibereze de sclavia preocupărilor materiale și să ne facă stăpânii acțiunii. «Duhul este acela care dă viața, trupul nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace ci sabie. (Matei 10:34) Peste capetele noastre vârtejurile își descărcau încărcătura terestră. Ghemuiți, cu capetele pe genunchi și palmele pe creștet într-o iluzorie dar semnificativă atitudine de apărare, consideram că este sfârșitul lumii. Nu mai înțelegeam nimic. Era haosul primordial. Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. (Ioan 15:12) Fă-mă să înțeleg, Doamne, iubirea Ta față de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simțire religioasă? Solitudinea exilului m-a confruntat uneori cu momente de intensă incertitudine, în care simțeam că, dacă aș fi fost credincios, aș fi putut, cine știe, să beneficiez de un mai apropiat echilibru, de o umbră protectoare, oricât de iluzorie s-ar fi dovedit. A.B.Cum ați defini iubirea? Un dar prețios, o fastă tulburare, a cărei durată este echivocă, în cel mai bun caz. Se poate transforma într-o solidaritate de durată sau într-un resentiment la fel de puternic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
încheia cu un cântec popular pe care-l fredonez la ocazii: "Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere și fără făgaș.." și dintr-o poezie a mea despre vărsarea Dunării în mare: "lichidul, ostenit de propria-i istorie intră-n odihna lui iluzorie... Ceea ce-mi doresc și mie..." (August 2009) George Astaloș Se spune de la o vreme că omenirea suferă de vitamine utopice. Alăturându-ne tânărului nostru homo technologicus, pentru care lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, ci ceea ce credem despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de plasare și interpretare a surselor care îl separă pe Eliade și de Dumézil. Într-un studiu anterior, am încercat să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o reconstituire a apariției și evoluției flexiunilor „arianului” în Europa. Partiția clară între puritatea „arianismului” primilor romantici și cel poluat de ideologiile anticlericale franceze, pregătind apariția rasismului, indică și opțiunea personală a lui Wikander: de partea lui Schlegel, adică mereu, iluzoriu sau nu, de partea neutralității științifice. La începutul anului 1944, și Münchenul, și Wüst ajunseseră pentru Wikander elemente de trecut - în februarie pleacă spre Frontul de Răsărit, de unde se va întoarce în Suedia abia peste un an, asistând, nu știm
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta până și compromisul cooperării cu regimul comunist în schimbul susținerii din țară a candidaturii sale. În absența oricărei adnotări precise, în memorialistica lui Eliade, despre contextul vreunei candidaturi, putem rămâne cu imaginea destul de iluzorie că, ani la rând, o lume întreagă se învârte în jurul lui Eliade, îl propune, îl susține, îl provoacă, iar el acceptă, când activ, când pasiv, acest joc, patronând enigmatic suite de demersuri fără finalitate. În aproape perfectă concordanță cu această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iranist, a cărui traducere după cosmologia redactată în pehlevi BundahiÍn (1910) rămâne și azi ediția de referință. Vezi și Mircea Eliade, „Un institut de studii iraniene”, Cuvântul XI (1933),4noiembrie, p. 1. În toamna anului 1934, în așteptarea, sub presiunea iluzorie a fondării Institutului de Studii Orientale sub patronajul Fundațiilor Regale, Eliade se pregătea pentru o călătorie la Berlin în vederea achiziționării de volume pentru biblioteca institutului: „La Institut, aș putea, înainte de orice, crea o mare bibliotecă de studii. De aceea, am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acest gînd să meargă pe linia de a scoate din societate toate elementele care trebuie îndepărtate pe un timp mai mult sau mai puțin scurt, elemente care calcă legile noastre, care nu-și văd de treabă". Oricine, pe motive adesea iluzorii, risca să fie scos din societate cu direcția: închisoare, lagăr de muncă, domiciliu obligatoriu etc. Și totul sub semnul arbitrarului. "Noi nu am luat măsuri ca acolo unde se întîmplă astfel de acte să nu privim la legi, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caracter mai mult preventiv și se operau în diferite straturi sociale cu intenția de a înspăimînta populația, anulîndu-le, prin teroare, pînă și cel mai timid gînd de revoltă. Pedepsele erau necruțătoare, deși faptele incriminate erau ca și inexistente sau aproape iluzorii. Academicianul Alexandru Zub își amintește: "Eu eram, în 1957, cînd s-a produs faptul de natură să motiveze arestarea mea, cel puțin în aparență, eram student la Universitatea din Iași și am organizat, împreună cu un grup de colegi, o manifestare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de fapt - o alungare! Da, acesta e adevărul gol, crud, aproape inavuabil: cu toții, cei care am fugit de tiranie, cu furie, dezgust sau amărăciune infinită, „parțial” sau definitiv, poate cu speranța re-Întoarcerii „odată”, Într-un viitor social care părea din ce În ce mai iluzoriu sau nu, am pierdut ceva; acel ceva de care noi, azi, În turbionul vieții „moderne, americanizate”, nici nu mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
paralizat, ca să zic așa, tocmai această „intransigență” politică care nu-și mai avea rostul și, chiar și În zilele mineriadelor, când panica unor intelectuali era la vârf, eu m-am exprimat cu moderație, În sensul că pericolul „Întoarcerii comunsimului” era iluzoriu, că toate aceste incidente, oricât de grave, erau unele „de parcurs” politic. Mi se va spune poate că ele au fost astfel, benigne, și nu au devenit mai grave, „tocmai” datorită acelei „veghi și lupte” civice și politice! Nu, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori În proporții alarmante, o psihologie a izolării, a condamnării moravurilor societății, mai ales ale tinerilor, o formă abia disimulată a unei paranoia a vârstei, diferită de acea demență senilă care se instalează la unii. Spaima de moarte care, din iluzorie și Îndepărtată În timp, devine brusc „prezentă”, secerînd În jur pe congeneri, făcându-se brutal simțită prin gâfâitul ei teribil. Schopenhauer, printre splendidele sale maxime traduse la noi de Titu Maiorescu, are una pe care o țin minte din tinerețe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În fond, existențe a conceptului de „sens al vieții” - o „realitate” care, ca și un fluture, când e - când nu e!, la fel și noțiunea de soartă, pe parcursul unei vieți, În cerc sau labirintice, calme sau năvalnice, ne apare ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au făcut din nou apariția prin anii ’60, dar alese pe sprânceană, și cu secvențele „neconvenabile“ tăiate). Tot americanii au lăsat românilor și alte două amintiri, nu tocmai agreabile. Mai Întâi, teribilele bombardamente americane (și britanice) din anii războiului. Apoi, iluzoria „așteptare a americanilor“, care a mai Întreținut o rază de speranță printre adversarii regimului comunist. Oamenii ajung să creadă ceea ce doresc să se Întâmple; au putut să creadă că „vin americanii“, când americanilor nici prin gând nu le trecea așa ceva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al comerțului occidental). Turcia revine În forță Într-o bună parte a fostului Imperiu Sovietic, din România până În Asia Centrală. Dezmembrat piesă cu piesă de ruși, Imperiul Otoman pare pe cale de a reînvia și de a-și lua revanșa. Restaurare, desigur, iluzorie; dar faptul că Turcia, o țară modest dezvoltată potrivit normelor occidentale, reușește performanța unei prezențe economice semnificative Într-o țară ca România (sensibil mai evoluată decât Turcia Înainte de comunism) dovedește Încă o dată ce a Însemnat comunismul și cât au pierdut țările
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
era o realitate. Dar ca să pot merge înainte trebuia să raționalizez ceea ce văzusem pentru a-mi dovedi că nu-mi pierdeam mințile. Mi-a trebuit un mare efort de concentrare și echilibrare pentru a putea pivota înainte și înapoi între iluzoriu și ceea ce știam indubitabil că era adevărat și real, sperând că nu mă voi pierde pe traseul care le conecta. Așa că pe 3 noiembrie mi-am spus tot felul de lucruri. Trebuia să fac asta pentru că mă aștepta o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]