19,706 matches
-
autor străin tradus sau citit în limba respectivă. Încercînd să sintetizăm elementele caracteristice pentru un "autor național", în accepțiunea românească de la mijlocul secolului al XIX-lea, ajungem la următoarea constatare: "autor național" însemna un etnic român care, fie pentru că își imagina că are talent, fie pentru că, într-adevăr, îl avea, fie pentru că i-l atribuiau conaționalii, fie pentru că, din elan patriotic, dorea să contribuie, pe o cale oarecare, la dezvoltarea vieții cultural-literare, compune versuri, proză ori dramaturgie, susținînd că, scriind în
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
seamă. S-ar evita astfel multe din judecățile eronate existente în rândul opiniei publice. Sună ciudat faptul că opinia publică italiană descoperă anumite lucruri despre România doar în situații-limită, în contextul unor incidente. Nu e posibil ca România să fie imaginată ca o țară exotică, aproape necunoscută. O asemenea percepție era explicabilă poate în evul mediu sau la începutul veacului XIX. Ar trebui să existe o cunoaștere mai profundă a culturii române din partea italienilor. Pot judeca mai puțin rolul românilor. Cred
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
putem echivala cu nimicul. Drama este însă că zero nu se referă la ceva mic, ci la ceva pînă într-atît de mic încît acel ceva nu există. Iar de aici încolo ne fuge pămîntul de sub picioare: nimeni nu-și poate imagina un lucru care, avînd o mărime nulă, pe deasupra mai și există, deoarece nulitatea ei echivalează cu inexistența lucrului. Cu alte cuvinte, nu poți spune despre un lucru că este și că în același timp că are o mărime zero, căci
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
se construiește mereu ca fiind celălalt, altul. E ca și cum, uitîndu-se în oglindă, ar face eforturi disperate să vadă pe altcineva. Iar cînd, după flagelări perseverente în scris, reușește acest lucru, nu-și poate șterge din memorie chipul real, sau chipul imaginat ca fiind real. Căci, în urma succesivelor metamorfoze, chipul real nu-i altceva, el însuși, decît o mască. Așa se face că lui Cioran eșecul i se pare finalmente o împlinire. Cel puțin, el caută o astfel de împlinire, pe care
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
imaginare care îi stimulează cântul; și o tehnică pe măsură. Statura fizică o ajută. E o femeie înaltă, suplă, cu o frumusețe aparte, care pășește pe scenă cu naturalețea harului ei artistic. Ascultând-o la radio încerc să mi-o imaginez cum trece în scenă prin încrengăturile de fraze vehemente ale Isoldei, izbucniri de furie împotriva cavalerului Tristan care, aparent indiferent, o însoțește pe o corabie în drumul spre regele său, Marke, a cărui soție va fi. Cât de greu este
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
deranjeze pe feteť. Pînă aproape de dimineață se vedea lumina ieșind de sub ușa scriitorului". Pentru cei de azi, vecinătatea de la bloc a celor doi poate naște tot felul de reverii livrești, începînd chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite din viața lor. Sau imaginînd ce se întîmpla acolo, noaptea; în anii petrecuți lîngă Ion Minulescu (1934-1944), Rebreanu a scris Jar, Gorila, Amîndoi, apoi Păcală și Tîndală, Minunea minunilor și Jurnal, rămase în manuscris, Trei povestiri și Oameni de pe Someș, a devenit membru al Academiei
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
un viitor nu prea îndepărtat de un matein împătimit."(pag. 6). Apoi în capitolul dedicat romanului-eboșă Sub pecetea tainei: "Să fi avut de gând Mateiu să reveleze măcar o parte din ea, în ceea ce ar fi trebuit să urmeze ? Îmi imaginez o povestire separată numai despre soarta acestei fotografii. Îmi place să cred că un viitor matein o va scrie." (pag. 160). Șansele unor asemenea întreprinderi sunt - ne dăm seama împreună cu Matei Călinescu, destul de mici. Și nu sub imperiul vreunei crize
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
un fleac, iar pentru mine, strânsoarea aceea și faptul de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau o chestiune de viață și de moarte. Cred că, agățându-mă cu disperare de piciorul lui, mă imaginam când în chip de prădător, pe cale să-și devoreze prada, când ca vajnic apărător al unui castel în care tocmai pătrunsese un bandit fioros, când, pur și simplu, îmi trasasem cine știe ce misiune în care importantă era, neîndoielnic, "rezistența până la capăt
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
între ei. Nu se poate tăgădui circumstanța că era dezavantajat, căci se înscrisese într-o tabără opusă, nu împărtășise convingerile social- politice ale celuilalt, nu ezitase să exprime o suspiciune față de iureșul angajării evidențiat. Atracția contrariilor Nici nu se poate imagina o relație de afinitate mai curioasă. În afară de dinamismul firii, de pasiunea comună pentru creație, cei doi se contraziceau structural. În bifurcarea drumurilor faptul determinant a fost însă epoca. Pe pragul arderii, ea polarizase taberele, nu mai îngăduise neutralitatea, ambiguitățile, evaziunea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
a fost eliminat în etapa de gravitate a încleștării. Că nu se știa precis când se joacă și când e foarte serios, această ambivalență face parte din personalitatea lui. În notele zilnice, Drieu, cuprins de un soi de beție, își imaginează o scenă în care ar fi constrâns să-și execute prietenul în luptă. Va trage asupra lui sau nu? Se justifică, considerând că l-ar jigni dacă l-ar ierta. E o scenă pe care mai zugrăvit-o în roman
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ar fi constrâns să-și execute prietenul în luptă. Va trage asupra lui sau nu? Se justifică, considerând că l-ar jigni dacă l-ar ierta. E o scenă pe care mai zugrăvit-o în roman (Gilles). Tânărul erou își imaginează cum e confruntat cu alternativa de a îndrepta arma spre prietenul său sau de a renunța la devotamentul față de cauză. Îl urmărește această posibilitate a punerii prieteniei la proba cea mai dură. Se va interoga: "Noi doi am rămas în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
mai poate fi de bun augur. Un titlu muzical are și binecunoscutul roman al doamnei Bengescu care se termină fix în preziua concertului, un procedeu de efect urmat și de alți prozatori. În piesa Jocul de-a vacanța, personajul central imaginat de M. Sebastian, Corina, ține să asculte la Radio-Viena "Eine Kleine Nachtmusik". Radioul stricat anume ca să taie legătura cu lumea va fi reparat de cel care o iubește și muzica lui Mozart se va revărsa în scenă.
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
se însoțește, de astă dată, textul, deși o critică așa-zicînd completă, precum i-a făcut-o, odinioară, Fondane i se potrivește unui poem care, avînd oarece de scenariu, trebuie să nască un decor. Putem, însă, spune liniștiți, să ți-l imaginezi, iată visul! Story-ul, pe care fuga (exegetică) de copilării l-a încremenit în reci tipare inițiatice, e-un potpuriu de jocuri. Întîi, un soi de baba-oarba cu care-și fac de lucru, dacă stăm bine să ne gîndim, toate basmele
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
Marina Constantinescu Zilele din urmă sînt imprecise, fără contur clar. Ca fotografiile mișcate. Asta îmi dă și un soi de libertate. Pot să imaginez ce vreau, pot să dau ce clarități sau umbre am chef, pot să decupez la infinit fragmente desprinse de realitate. Sfîrșitul anului își prelungește vlăguiala în începutul cel nou. Mi se pare că n-avem nici un haz. Noi, cei de
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
au legat deja, amănuntele s-au acumulat și organizat după o coerență epică tot mai vizibilă. Din desfășurarea întâmplărilor, ca și din dedublarea protagonistei, sprijinită de folosirea creativă a timpurilor verbale (imperfectul cu nuanță repetitivă, captând monotonia Provinciei, și viitorul imaginat în cele mai mici detalii, mai niciodată prezentul imprevizibil, capricios), se desprinde un drum, inițial, ascuns, al eroinei. Într-unul din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, această traiectorie ascendentă era una inavuabilă, cu o orfană de mamă aruncându-se finalmente în brațele
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
presupune posibilitatea de a se abstrage din cercul de influențe nefaste, nu din viața literară. E. Lovinescu nu a fost niciodată în afara vieții literare, a fost centrul (sau a tins să se constituie într-un centru de influență), dar își imaginează că se poate sustrage mediului cultural, pentru a realiza o mai dreaptă apreciere și pentru a cristaliza o perspectivă mai justă asupra valorilor. De aceea afirmă acest deziderat: "critica este asceză", și este foarte interesant că o spune tocmai cel
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
o știință. Deci, în tinerețe critica este din fericire o artă și la maturitate critica nu este din nefericire o știință. O afirmație e schimbată cu o negație, o bucurie e înlocuită de un regret. La sfârșitul carierei, ni-l imaginăm pe E. Lovinescu reflectând: ce bine ar fi să fie critica o știință, riguroasă, obiectivă și ireproșabilă în judecăți, după atâtea instabilități, dispute, pricinuite de înțelegerea criticii ca o artă, subiectivă și vulnerabilă în aprecieri, în revizuiri reproșabile, discutabile la
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
uneori Heidegger însuși nu a înțeles), ori treceai pe acolo ca să-ți iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu gîndul de a te pierde sau de a te găsi". Ajunși în acest punct al dramaticelor delimitări, ne-am putea imagina că unicul sprijin real, marea consolare, limanul lui Gabriel Liiceanu l-ar reprezenta - nu-i așa? - Noica. Adică magistrul d-sale pe care-l amintește fără încetare, a cărui reputație o apără cu o ferocitate ce nu admite nici cel
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
evantai de brațe care stăpung văzduhul, amenință cerul. În variantele picturale-colaj ale Eroului căzut, corpul este dezarticulat anatomic. O palmă și o talpă bricolate din tablă ies, incogru, dar expresiv ca materialitate, din pânza cu urma-boare a trupului căzut. Când imaginează universul antropomorf al arhaității, Nicodim adiționează fragmente eteroclite și le asamblează sumar, cu pofta obiectului din primele avangarde. Christul răstignit, închipuit dintr-un plug montat vertical și articulat cu alte unelte agricole vechi, este o bună cheie de citire a
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
să cred, când am plecat spre Lille, că această călătorie era o paranteză în istoria mea. Nu mă gândeam c-aș putea trăi fără tine. E-adevărat că n-aveam decât șaptesprezece ani. Aris, la fel, nu putea să-și imagineze, plecând la Ionnina să țină cursuri la Institutul Francez, că o va regăsi, douăzeci de ani mai târziu, pe una dintre elevele sale, pe care o va lua de soție și se vor stabili definitiv în acest oraș. Fotografia ta
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Mircea Mihăieș Tare plicticoasă trebuie să fie viața politică dacă pe un subiect grav - reforma din justiție - abia se adună o mie de oameni. Mitingul în sprijinul Monicăi Macovei trebuie să fi fost un duș rece pentru cei care-și imaginau că nesfârșitele trânte din parlament și guvern interesează cu adevărat lumea. Altele sunt temele capabile să mobilizeze mari mase umane. Lăsat de izbeliște de clasa politică, românul începe să-și arate fețe mai puțin cunoscute. Adeseori, e vorba de chestiuni
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
de-un an încoace, arată că omul se simte bine în această postură. Are timp să dea frâu liber complexelor, prostiei fără leac și unei uri tulburi. Conversația a fost mult mai lungă și mai neplăcută decât mi-aș fi imaginat. Și asta pentru că nimic din comportamentul său anterior nu lăsa să se vadă imensa doză de xenofobie ce stătea la pândă în personajul jovial pe care-l văd adesea. Incapabil să se ridice la nivelul aspirațiilor sale - nici măcar din cale-afară
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
a tehnologiilor, și nu în aceea care formulează concepte în fugă, pe care le scoate apoi la vînzare în mare grabă, adică înainte de a li se fi descoperit sursa, și care nu ajung niciodată să capete o formă autonomă, Dumitraș imaginează și construiește cu vocația celui ce simte simultan măreția creației, în general, dar și lacunele ei, așa cum pot fi ele percepute în experiența individuală. Din acestă pricină, mai curînd existențială decît determinată de problematizări estetice, el simte o nevoie irepresibilă
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
la care scrii, dar a palma nonșalant banii ce provin din aceeași sursă care finanțează și ticăloșia colegilor de pagină înseamnă, în cel mai bun caz, duplicitate. Aici nu mai e vorba de democrație și de pluralismul opiniilor. Cine-și imaginează că textele sale au vreo credibilitate când ele apar alături de niște enorme făcături de sorgine securistă (vezi atacul infam împotriva lui Gabriel Liiceanu) e ori prost, ori de-o naivitate vecină cu inconștiența. Evident că m-am ferit să-i
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
colaborarea, onoarea, respectul de ceilalți, dreptul, fair-play-ul. De-a lungul unor nesfârșite secole care încep să se adune în milenii am fost vecinii unor popoare infinit mai puternice, mai bogate și mai rapace decât noi, despre care puteam să ne imaginăm orice, doar că le suntem egali nu, și atunci, obligați să ne recunoaștem precaritatea și lipsa de mijloace de același fel, am fost puși în situația de a inventa altfel de mijloace pentru a ne apăra, pentru a ne salva
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]