113,729 matches
-
literare a perioadei - ceea ce menționam adineauri -, "producînd o nivelare în sus, opusă (căci îi făcea opoziție!), dar în fond echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune o "reașezare" a ierarhiilor, o reconstrucție a imaginii literaturii din "epoca de aur", operație ce nu va fi deloc lesnicioasă, "nu va fi deloc Ťpopularăť în breasla auctorilor români de azi, cei deja prea-învățați cu laudele, nemaivorbind cît erau ei oricum de orgolioși, de la... natură!". Să observăm totuși
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
reginei Loana (Bompiani, 2004), Umberto Eco reușește din nou, din câte se pare, o mutare iscusită. Numai subtitlul - "roman ilustrat" - și ar fi suficient pentru a-i garanta cărții statutul de best-seller. Dar același subtitlu (ca și prezența efectivă a imaginilor) ar ajunge pentru ca noua carte să poată fi catalogată și drept un ingenios experiment. Ca și pentru cărțile mai vechi (în care erau probate, demonstrativ, felurite rețete narative, de la thriller-ul gotic la povestirea de aventuri), și pentru acest roman
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
generații, de mentalități și memorie colectivă. Ca și în romanul autobiografic al lui Alberto Asor Rosa, L'alba di un mundo nuevo și aici se vorbește despre fascism, război și rezistență. Și încetul cu încetul se conturează, în tușe puternice, imaginea acelei Italii "schizoide" din perioada celui de-al doilea război mondial, o țară a tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de tipul Italia = patria cartolinelor colorate, a sutelor de sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
să susțin că Flacăra misterioasă (...) nu este în cele din urmă decât un fel de Amarcord (dialectal = "îmi amintesc"), al lui Umberto Eco. Ne amintim cu toții de acea secvență din filmul lui Fellini, când, în plină mascaradă propagandistică, (în centrul imaginii tronează portretul Ducelui confecționat, butaforic, din carton, în chip de Bocca della Veritŕ), unul dintre eroii adolescenți, Ciccio dacă nu mă înșel, se imaginează în postura de mire, alături de aleasa inimii sale. Cam în același fel este construit și universul
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
acum două volume, cu un profil unitar tematic: Despre arhitectură, apărut în 2003, și Orizonturi speculative, eseuri filosofice, apărut de curând, în 2004, ambele în Biblioteca revistei "Familia". Pe viitor nu ar trebui neglijată presa culturală clujeană pentru a completa imaginea activității criticului literar Radu Enescu. Efortul restituirii e lăudabil ca inițiativă, cu atât mai mult cu cât obținerea mijloacelor materiale și financiare (sponsorizări și subvenții) i se datorează până la capăt lui Marin Chelu. E adevărat că sunt destule imperfecțiuni (o
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
am prefăcut a căuta semnătura. Mi-am plimbat ochii și pe restul tablourilor atârnate pe pereți, și m-am arătat srurprins de a nu găsi nici unul iscălit. Țuculescu mi-a explicat că nu percepe rostul semnăturii și că ar încărca imaginea cu un element inutil. "Vede oricine că sunt pictate de mine, nimeni nu mai pictează așa! Se recunosc de la o poștă...Dacă le-aș semna, aș altera compoziția, i-aș afecta echilibrul, fiecare tușă avându-și un rost bine precizat
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
și opțiunea pentru o acțiune rămasă la nivelul strict al materialității faptelor. "Văd toate operațiunile spiritului dezagregate de acest apel suprem, toate aspectele gândirii, toate formele sufletului îmbrățișate și reînsuflețite de acest curent subteran și nu doar o defilare de imagini poetice și nimic altceva, presărate prin ceea ce s-a convenit să se numească texte suprarealiste. Nu suntem poeți, sau dacă da, atunci suprarealismul nu mă interesează" (scrisoare către Max Morise). Așa cum explică Monique Borie într-o notă, în acest text
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
se numească texte suprarealiste. Nu suntem poeți, sau dacă da, atunci suprarealismul nu mă interesează" (scrisoare către Max Morise). Așa cum explică Monique Borie într-o notă, în acest text, cuvântul poet e luat în sensul său comun de făuritor de imagini, poetul - profesionist al literaturii și nu poetul-inițiat. De acești poeți și, în general, de artiștii profesioniști el nu e interesat și găsește doar la câțiva pictori și muzicieni forța unor semne profetice, "pe care din timp în timp lumea trebuie
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
logica sistemelor fuzzy. Roman non-fictiv, jurnal camuflat, eseu, studiu de politologie și/sau istorie, nici una dintre aceste etichete nu ar fi greșită pentru această carte de izbitoare actualitate în care contururile se întrepătrund în permanență, planurile se schimbă continuu precum imaginile de pe screensaver-ele computerului, culorile se amestecă fără încetare, fiecare scenă, coerentă în sine, este repede abandonată precum programele televiziunii prin cablu în momentul în care mînuiești telecomanda și nu te-ai decis încă pe ce program să te fixezi. Structura
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
terorismului, bunele și mai puțin bunele, relele și mai puțin relele. Peste toate subiectele și persoanele din carte autorul trece cu viteza cu care se schimbă subiectele la știrile de seară. Ceea ce rămîne este o violentă impresie de autenticitate, o imagine excelent condensată a lumii de azi și o intresantă (în bună măsură discutabilă, dar tocmai de aceea foarte captivantă) privire asupra devenirii civilizației umane. De altfel, la un moment dat, Constantin Virgil Negoiță schițează un tablou al istoriei umanității, din
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
îi atribuie rolul. Structura e însă bine articulată, firesc pentru un scenariu a cărui creație a durat - mărturisește realizatorul/scriitorul - cam zece ani. Cinematografia flamboaiantă specifică lui Almodovar nu dezamagește nici de această dată (colaborează din nou cu operatorul de imagine José Luis Alcaine, cu care filmase Leagă-mă!): există și un moment anacronic de suprarealism (secvența în care capul lui Ignacio se frânge în două pe traiectul unei picături de sânge care i se prelinge pe frunte), un fascinant cadru
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
frânge în două pe traiectul unei picături de sânge care i se prelinge pe frunte), un fascinant cadru panoramic în care băieții fac exerciții în curtea bisericii, cadru care face aluzie la punctul de vedere al unui Dumnezeu absent, și imagini în slow motion cu preoții în sutane care joacă fotbal sau cu băieții care înoată, imagini care sugerează încărcătura erotică pe care le-o atribuie privirea lui padre Manolo. Nici coloana sonoră nu e lăsată la voia întâmplării: compusă de
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
fascinant cadru panoramic în care băieții fac exerciții în curtea bisericii, cadru care face aluzie la punctul de vedere al unui Dumnezeu absent, și imagini în slow motion cu preoții în sutane care joacă fotbal sau cu băieții care înoată, imagini care sugerează încărcătura erotică pe care le-o atribuie privirea lui padre Manolo. Nici coloana sonoră nu e lăsată la voia întâmplării: compusă de Alberto Iglesias, amintește de cele făcute de Bernard Herrmann pentru Hitchcock. Pluristratificarea filmului din punctul de
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
dialog" să poată institui premisele unei întâlniri de gradul trei: adică apariția, în scurtă vreme, a unei populații de indivizi în care să se combine competența lui Aristotel cu forța de penetrare în mase a lui Mircea Dinescu! Numai această imagine, și tot era nevoie de un astfel de "Manifest". Nu-mi rămâne decât să sper ca "Idei în dialog" să se ridice, prin autorii săi, la înălțimea noului pașoptism spre care ne invită H.-R. Patapievici și la înălțimea intelectuală
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
mai mare de oameni. De unde recursul la clișeu, ca fiind cel mai ușor de receptat. Kitsch-ul, arată Kundera, n-are ce face cu ineditul, cu individualul, cu nuanțele intermediare, cu tendința de diferențiere. El are nevoie de adevăruri și imagini simpliste, ușor de înțeles de marea masă, putînd provoca o secreție lacrimală colectivă: imaginea fiicei ingrate care-și batjocorește părinții, a puștilor jucîndu-se zglobii pe peluza însorită, a patriei trădate de indivizi corupți; tinerei femei impecabil coafate și îmbrăcată în
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
receptat. Kitsch-ul, arată Kundera, n-are ce face cu ineditul, cu individualul, cu nuanțele intermediare, cu tendința de diferențiere. El are nevoie de adevăruri și imagini simpliste, ușor de înțeles de marea masă, putînd provoca o secreție lacrimală colectivă: imaginea fiicei ingrate care-și batjocorește părinții, a puștilor jucîndu-se zglobii pe peluza însorită, a patriei trădate de indivizi corupți; tinerei femei impecabil coafate și îmbrăcată în toaletă de gală, contemplîndu-și cu ochii umezi și cu un vag surîs încropit în
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
a unor filme de mare clasă datînd de decenii și revăzute cu aceeași emoție adolescentină pe micile noastre ecrane, precum Scurta întîlnire, în original, Brief Encounter sau Un bărbat și o femeie - Un homme et une femme!? În plan politic, imaginea senatorului american cu părul grizonat care aplică un pupic pe obrazul bucălat al unei fetițe alese la întîmplare din mulțime sub declicul aparatelor de fotografiat ale reporterilor însoțindu-l pas cu pas în campania electorală este la fel de kitsch, îndrăznesc să
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
sfera ei tot ce ar putea dăuna aparențelor prefabricate după un tipar artificial. Pretenția regimului ceaușist de a înfățișa societatea românească de tip comunisto-fascist drept cea mai bună dintre lumile posibile, de a transforma culoarea roz-pastel, voia bună obligatorie și imaginea neprihănită și radioasă a poporului român în "marca fabricii" acestui regim, ce se caracteriza în realitate prin cenușiu-închis și negru - iată un exemplu clasic al kitsch-ului politic! Este vorba deci de ficționalizarea realității, prezentată drept contrariul ei, prin recursul
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e Cosmosul, purtător al unor indeterminări ce răspund în mister. Partea și întregul, cultura și natura, subiectivitatea și obiectivitatea se întrepătrund, cooperează în angrenajul unor respingeri și atracții compensatorii, conturînd imaginea ființei ca operă și a operei ca ființă.
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Gondry, faimos pentru realizarea de videoclipuri (Bjork): el nu redă dispariția memoriei printr-o multitudine de efecte speciale, ci prin iluzii optice, la nivelul decorurilor (o casă care se prăbușește peste protagoniști, cotoare de cărți de pe care se șterge titlul, imaginea panoramică a unei gări din care oameni sunt șterși) și al montajului. În final, știința câștigă: Clementine dispare din memoria lui Joel, dar cei doi se reîntâlnesc, iar comportamentul lor se supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
căror singură stilistică este discreția, se trezesc dintr-o dată răpite neantului și aruncate direct în sferele amețitoare ale performanței. Chiar dacă nu toți premianții intră decis în această categorie, mulți dintre ei fiind personalități cu adevărat importante ale artei românești contemporane, imaginea de ansamblu a premiilor rămîne una confuză și irelevantă prin dirijarea arbitrară a interesului și prin inexistența practică a criteriilor de selecție Așa scriam, cu șapte ani în urmă, despre premiile Uniunii Artiștilor Plastici din România. Și, din păcate, nici
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
semnificante de semne) se scriu împotrivă: împotriva semnificațiilor date, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: împotriva cititorului amorțit, împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și în consecință superficiale - deși textele sînt și ele, într-un prim moment niște imagini; împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de către toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale închide între copertele-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]