3,483 matches
-
stă la baza teoriei estetice ce activează în virtutea imaginației. Aducerea în existență a artei este posibilă prin intermediul creației sub auspiciul imaginației și al inspirației. Orice activitate a imaginației este legată de jocul imaginii în câmpul artistic. Atât creația, cât și imitația artistică au la bază imaginea prin care se face posibilă experiența estetică a obiectului de artă. Imaginea funcționează ca impuls al diferențelor aflate în multiplele forme existențiale ale artei în general. Datorită forței imaginii opera de artă se prezintă în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conștiința subiectivă. Totodată, imaginea oferă durabilitate obiectului de artă. De exemplu, în cazul distrugerii unei sculpturi, un artist o poate reface cu ajutorul imaginii mentale. În cadrul anumitor arte imaginea conlucrează cu memoria. Prin intermediul imaginii ajungem la simbolul artistic care face posibilă imitația. Simbolul artistic ajută la crearea unei distincții între arta formativă, care corespunde imaginilor semnificatoare, și arta funcțională, care corespunde imaginilor simbolice. Când imaginea intuițională preia întregul proces semnificativ al unui obiect de artă ajungem la propriul ei momentum. Iar când
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ale subiectului prin văz. Relația dintre imagine originară și subiect duce totodată la înțelegerea acțiunilor artistului, care este identificat în totalitate cu imaginea originară. Imaginea devine un trop ontologic întâlnit în toate treptele existențiale ale operei de artă: în cazul imitației ca punct central al dezvoltării operei de artă ducând la ideea de operă de artă; la nivelul (re) prezentării ca momentum, imaginea se lasă descoperită și funcționează cu imaginea intuițională într-o intimitate specifică, imaginea se prezintă și se lasă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intimitate specifică, imaginea se prezintă și se lasă interpretată; iar prin intermediul imaginației se produce împlinirea totală a imaginii. Totodată, imaginea pătrunde în cadrul ludicului unde capătă dimensiuni metafizice: logos-ul este punctum remotum imaginii deoarece nu este imediat supus discursului. Prin intermediul imitației putem vorbi de imagine intențională, transpusă de artist în obiectul de artă. Iar prin intermediul (re) prezentării obținem imaginea intențională ce se află în strânsă legătură cu imaginea originară. La nivelul imaginației, cele două tipuri de imagini sunt depășite prin nivelul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
că e format din senzații și opinii ce pot ascunde adevărul. Non-existența obiectului de artă este o ascundere a adevărului și un joc al creației ce acționează sub auspiciul imaginației. Arta are puterea de a înșela prin ascunderea adevărului, iar imitațiile sau ars imaginaria sunt înțelese ca iluzii ce definesc diferite stări ale subiectului. Prin intermediul imaginației obiectul de artă se află între starea de arătare și de ascundere. Ceea ce se arată este adevărat, în timp ce procesul artistic al imitației va produce ceva
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ascunderea adevărului, iar imitațiile sau ars imaginaria sunt înțelese ca iluzii ce definesc diferite stări ale subiectului. Prin intermediul imaginației obiectul de artă se află între starea de arătare și de ascundere. Ceea ce se arată este adevărat, în timp ce procesul artistic al imitației va produce ceva ce are proprietățile obiectului deja prezent. De exemplu, un autoportret poate arăta omul în starea sa naturală împreună cu atributele sale de om bun sau rău, mârșav sau cinstit. Adevărul autoportretului constă în starea de arătare adevărată a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
scop transmiterea adevărului, dar modul prin care o face nu trebuie să fie unul în conformitate cu adevărul conținutului ei. Arta poate fi falsă sau mincinoasă. Teritoriul ambiguu al artei este dat de imaginație unde termenii ontologici ca imagine (eidola), asemănare (eikoma), imitație (mimemata) și aparență (phantasmata) arată ca non-ființa este, în timp ce ființa nu este. Aparența, fantasma și imaginea își au originea în locul în care ființă și non-ființă se intersectează. În acest sens, Platon a "împărțit arta făcătoare de imagini (eidolopoiike techne) în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opiniile contemplatorilor. Acest lucru pare destul de complicat întrucât nu există o separare exactă între arta fantastică și arta care oferă asemănare și fidelitate cu originalul, întrucât originalul pare a fi o artă a fantasticului, în timp ce copia sa poate fi o imitație perfect corectă. Arta conține atât ființa, cât și non-ființa ca stări de expunere. În consecință, imitația poate fi icastică sau fantastică, în timp ce formele decepției duc către iluziile artei. Modurile de a fi ale artei privesc natura obiectului. Fiecare tip de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și arta care oferă asemănare și fidelitate cu originalul, întrucât originalul pare a fi o artă a fantasticului, în timp ce copia sa poate fi o imitație perfect corectă. Arta conține atât ființa, cât și non-ființa ca stări de expunere. În consecință, imitația poate fi icastică sau fantastică, în timp ce formele decepției duc către iluziile artei. Modurile de a fi ale artei privesc natura obiectului. Fiecare tip de artă dispune de un anumit tip de obiect real sau abstract. Arta necesită un anumit tip
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Mai mulți comentatori, printre care și Mazzoni 11, consideră că prin imaginație se creează un univers al fantasticului, dar cu imagini ce pot avea corespondenți în real prin intermediul credințelor pe care subiecții le au asupra obiectelor de artă. Prin urmare, imitația ce ține de fantastic trebuie să fie credibilă și posibilă artistic. În acest caz, Dracula lui Stocker este un personaj real ce poate fi reinterpretat în alte arte sub diverse denumiri sau înfățișări, așa cum se întâmplă în filmul Nosferatu. Arta
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
alte arte sub diverse denumiri sau înfățișări, așa cum se întâmplă în filmul Nosferatu. Arta fantastică, pentru a putea fi inteligibilă, trebuie să fie posibil de imitat și să producă miraculosul. Problema ontologiei realiste va rămâne doar la nivelul diferențierii dintre imitația adevărată și imitația fantastică, față de care nici măcar idealismul obiectiv nu poate să ofere o soluție. Soluționarea diferenței din cadrul imitației rămâne la îndemâna condițiilor ideale de manifestare a aparenței și a realității. Statutul ontologic al imaginilor din cadrul operei de artă este cel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
diverse denumiri sau înfățișări, așa cum se întâmplă în filmul Nosferatu. Arta fantastică, pentru a putea fi inteligibilă, trebuie să fie posibil de imitat și să producă miraculosul. Problema ontologiei realiste va rămâne doar la nivelul diferențierii dintre imitația adevărată și imitația fantastică, față de care nici măcar idealismul obiectiv nu poate să ofere o soluție. Soluționarea diferenței din cadrul imitației rămâne la îndemâna condițiilor ideale de manifestare a aparenței și a realității. Statutul ontologic al imaginilor din cadrul operei de artă este cel de simbol. Imaginile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
inteligibilă, trebuie să fie posibil de imitat și să producă miraculosul. Problema ontologiei realiste va rămâne doar la nivelul diferențierii dintre imitația adevărată și imitația fantastică, față de care nici măcar idealismul obiectiv nu poate să ofere o soluție. Soluționarea diferenței din cadrul imitației rămâne la îndemâna condițiilor ideale de manifestare a aparenței și a realității. Statutul ontologic al imaginilor din cadrul operei de artă este cel de simbol. Imaginile sunt componente materiale ale activității mentale ce aduc cu sine diferite înțelesuri și simboluri. Însă prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este refuzată, întrucât mintea funcționează prin diferențiere și nu prin generalizare. Orice obiect-simbol nu duce la o identificare a sa cu originalul, ci reprezintă capacitatea ce servește ca substitut: tot ce servește ca simbol este o creație și nu o imitație, proces de transformare ce poate fi identificat cu ușurință la copii. Orice obiect care imită originalul (ex: mătura - calul) devine un obiect simbolizator în sine. Mătura folosită de copii reprezintă calul prin sine însuși, obiect ce deservește imaginației și creației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
copii reprezintă calul prin sine însuși, obiect ce deservește imaginației și creației. Mătura devine astfel un semn ce simbolizează ideea de cal - obiect ce servește ca substitut. Din acest punct de vedere putem spune că arta este creație și nu imitație. Atribuirea unei denumiri unui obiect pentru a simboliza ceva înseamnă a metamorfoza obiectul ce îl avem la îndemână. Metafora funcționează la nivelul percepției, interpretând obiectele prin intermediul însușirilor sale simbolice. Dar pentru ca un obiect să fie folosit ca subtitut pentru un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă literare. Diferențierea dintre literatură și poezie este dată de experiența estetică. Pentru Hartmann, atât literatura cât și poezia se aseamănă cu artele plastice deoarece sunt arte ale reprezentării (darstellend). Spre deosebire de Hartmann, care înțelege poezia ca formă de imitație a realului, interpretarea poeziei aici va fi în sensul lui Hegel, ca singura artă perfectă, ca artă a expresiilor concrete a libertății spiritului. Însă, în contrast cu artele plastice (bildend) literatura și poezia se exprimă prin cuvânt. "Cuvântul devine materialul unei modelări
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul total al imaginației - momentul imaginației. Un lucru aparte în concretizarea tabloului îl joacă înrămarea sa. "El servește
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul total al imaginației - momentul imaginației. Un lucru aparte în concretizarea tabloului îl joacă înrămarea sa. "El servește de-realizării, acționează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sensibilă observăm mișcarea în totalitatea sa. Spațiul dintre actul mișcării și cel al nemișcării este al statuii, care este condiția primă a intuirii și a apariției. Modelarea sensibilă a materiei este de tip artistic și se bazează, în principal, pe imitație și reprezentare. Imitația trebuie înțeleasă ca redarea fidelă a realității, în timp ce prin reprezentare se oferă esența realității. Sculptura este definită de toți termenii ontologici ai artei. Cu ideea de mit prin referințele spirituale sau religioase, prin logos, prin ideile ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în totalitatea sa. Spațiul dintre actul mișcării și cel al nemișcării este al statuii, care este condiția primă a intuirii și a apariției. Modelarea sensibilă a materiei este de tip artistic și se bazează, în principal, pe imitație și reprezentare. Imitația trebuie înțeleasă ca redarea fidelă a realității, în timp ce prin reprezentare se oferă esența realității. Sculptura este definită de toți termenii ontologici ai artei. Cu ideea de mit prin referințele spirituale sau religioase, prin logos, prin ideile ce stau la baza
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
analiză a calităților lor ontologice. Atât imaginile cât și textele sunt imaginative: metacodul textelor este redat prin imagine. Raportul dintre text și imagine reprezintă dialectica interpretării imaginii în general. 6. Stratificarea obiectului estetic Obiectele de artă, aflate la granița dintre imitație și creație, ajung prin forța reprezentării să fie considerate obiecte ale lumii fenomenale. Prin jocul liber al formei putem diferenția artele reprezentaționale de artele nereprezentaționale. Totodată, adevărul artei refuză opunerea totală față de realitate. Arta este apariția și arătarea a tot
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ale artistului. Creația este un procedeu special de facere ce implică imaginația și intră în opoziție cu procesul mecanic de producere al lucrurilor obișnuite ce servesc la viața socială a omului. Ideea de creație poate fi analizată în raport cu ideea de imitație, întrucât a crea implică și procesul de a imita. Imitația contribuie la definirea naturii obiectelor de artă, dar și la înțelegerea anumitor obiecte de artă luate ca model de imitat. Etimologia termenului de mimesis 41 arată diferite modalități de constituire
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
implică imaginația și intră în opoziție cu procesul mecanic de producere al lucrurilor obișnuite ce servesc la viața socială a omului. Ideea de creație poate fi analizată în raport cu ideea de imitație, întrucât a crea implică și procesul de a imita. Imitația contribuie la definirea naturii obiectelor de artă, dar și la înțelegerea anumitor obiecte de artă luate ca model de imitat. Etimologia termenului de mimesis 41 arată diferite modalități de constituire a obiectelor de artă, în funcție de natura lor artistică. Mimesis impune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existență opera de artă este fidel procesului natural: arta privește principiile organice ca acțiunea, caracterul etc. și se comportă ca o unitate. Unitatea sintetică a operei de artă arată prin ce proces a fost adusă la existență, prin creație sau imitație. Aristotel vobește în Poetica de procesul natural al imitației ca fiind capabil să formeze formă și materie. Dacă originea naturii este natura însăși, originea artei este creatorul a cărui abilitate de creare, prin imitație, este naturală. Mimesis este un proces
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
privește principiile organice ca acțiunea, caracterul etc. și se comportă ca o unitate. Unitatea sintetică a operei de artă arată prin ce proces a fost adusă la existență, prin creație sau imitație. Aristotel vobește în Poetica de procesul natural al imitației ca fiind capabil să formeze formă și materie. Dacă originea naturii este natura însăși, originea artei este creatorul a cărui abilitate de creare, prin imitație, este naturală. Mimesis este un proces activ estetic natural prin care se oferă un adevăr
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]