10,269 matches
-
care au acceptat doar în parte premisele polemicii radicale a lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul din Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărârii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, la nivel cultural și dogmatic, și mai ales în Galia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu pentru că susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bisericii [clericus]”). De aceea, n-a mai cultivat-o începând cu 470-471, și s-a dedicat epistolografiei în proză și a produs nouă cărți de epistole, scrise între 469 și 492. Așa cum se întâmpla de obicei cu epistolarele din epoca imperială, de la Pliniu cel Tânăr până la Symmachus, conținutul acestor scrisori este destul de variat: sunt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; așadar suntem departe de consistentele epistolare creștine datorate lui Ciprian, lui Ambrozie sau lui Ieronim. Ultimele par mai animate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aveau legături între ele; mai bogată cea din Galia pentru că nu era oprimată de o stăpânire atât de violentă și distrugătoare cum era aceea a vandalilor în Africa. Italia a rămas izolată politic: numai curtea episcopală din Roma, spre deosebire de puterea imperială retrasă la Ravenna, a putut, grație activității energice a celor mai importante personalități ale sale - înaintea tuturor Leon cel Mare - să mențină contactul cu celelalte Biserici. Îndeplinindu-și această datorie, papalitatea, încă din secolul al cincilea a avut meritul de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pelagian, ci, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului, ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona. În sfârșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Brill, Leiden, 1988. 6. Merobaude Merită amintit pe fugă și poetul Flavius Merobaude, cunoscut mai mult pentru cariera sa militară pentru care a fost răsplătit pe măsură cu titlurile de vir spectabilis și de comes sacri consistorii (membru al consiliului imperial); a fost poetul care i-a închinat versuri lui Aetius, ultimul mare conducător de oști roman, învingătorul lui Attila; i-a fost ridicată o statuie în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apolinarie. Despre activitatea sa literară - în cadrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gândirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele folosirii tiranice a violenței. Stăpânirea vandală s-a sfârșit în 533-534 ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă treizeci de ani mai târziu, în Italia, a fost dură și odioasă; însă a avut efecte benefice pe plan cultural pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
68, 969-1052. 6. Victor din Tununa Tununa era un mic oraș din Africa proconsulară. Aici era episcop Victor, un alt adversar al condamnării celor Trei Capitole. Din acest motiv, în jurul anului 555, el a fost trimis în exil de către autoritatea imperială și a trebuit să își schimbe frecvent reședința. A călătorit în Egipt și apoi la Constantinopol prin anii 564-565; în cele din urmă, i s-a îngăduit să se întoarcă în Africa, în orașul său. Cum, cu toate acestea, el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Th. Mommsen). 7. Primasius din Adrumet Măsurile luate de autoritatea bizantină s-au răsfrânt și asupra lui Primasius din Adrumet, oraș din Bizacena; acesta, la fel ca Verecundus din Iunca, a fost chemat la Constantinopol pentru că s-a opus decretului imperial privitor la cele Trei Capitole. Dar, în timp ce Verecundus a continuat să-și manifeste opoziția chiar și la Constantinopol, Primasius, dacă e adevărat ceea ce spune despre el Victor din Tutuna, a cedat presiunilor autorității laice pentru că spera să devină primat al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar dacă găsim în operele lui Boethius referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva italicilor. Teodoric, educat la Constantinopol, s-a comportat ca un prieten al Imperiului de Răsărit în prima parte a domniei sale, menținând legături strânse cu autoritatea imperială: acest lucru a stimulat în general schimburile, inclusiv pe cele culturale, cu partea de limbă greacă a imperiului, ceea ce dus la reînnoirea cunoștințelor de limbă și literatură grecească. Pentru acest motiv, în unele studii recente (de exemplu în cele datorate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
are cu siguranță o responsabilitate cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat - în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gânditoare platonică Hypathia în 415. O consecință a acestor abuzuri trebuie să fi fost edictele imperiale din anii 416-418 menite să limiteze activitatea grupurilor de paralabani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începând cu anul 417
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al II-lea, Arcadia și Marina, și, respectiv sub ochii surorii sale mai mari, Pulcheria, și ai soției sale, Eudocia. Această strategie n-a obținut efectul sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzându-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. În schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestinus, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorios (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o perspectivă clară asupra situației, a răspuns prin depunerea și arestarea lui Chiril, a lui Memnon și a lui Nestorios și prin condamnarea tuturor hotărârilor conciliului. Nestorios a acceptat destituirea și s-a întors în Antiohia, în timp ce Chiril bombarda curtea imperială cu scrisori; împăratul a sprijinit alegerea lui Maximian ca patriarh de Constantinopol la Antiohia, care era controlată de susținătorii lui Chiril (25 octombrie), și nimeni nu l-a mai putut opri pe acesta când, înainte de revocarea arestului la domiciliu, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a făcut o primire triumfală. În anii care au urmat, Chiril s-a străduit să restabilească pacea, adică să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorios; distribuind cu larghețe daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie 433; pe lângă reafirmata fidelitate față de Crezul de la Niceea, se adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu perfect și om perfect, constituit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Logos al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot el crucificat și înviat din morți, care va veni la vremea sa întru slava Dumnezeului Tată și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a câștiga, în competiția cu Nestorios, curtea imperială de partea sa, l-a făcut pe Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Teodosius al II-lea și, respectiv, femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent sub titlul Despre dreapta credință, către Teodosius, se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a câștiga, în competiția cu Nestorios, curtea imperială de partea sa, l-a făcut pe Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Teodosius al II-lea și, respectiv, femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent sub titlul Despre dreapta credință, către Teodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinianus al III-lea; însă restul scrierii este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
titlul Despre dreapta credință, către Teodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinianus al III-lea; însă restul scrierii este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. De aceea, autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice”, și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se adresa împăratului, un dialog compus cu câțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Totodată el a compus alte două texte pe care le-a trimis unor femei influente din familia imperială. Acestea două poartă împreună titlul de Discurs închinat reginelor (Prosphônêtikos). Într-unul din ele, Chiril declară (cap. 2) că vrea să alcătuiască și să comenteze pe scurt o culegere de citate din Scripturi referitoare la Cristos. La începutul celuilalt, el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Chiril și nu o operă compusă în focul polemicii cu Nestorios. Așa cum am spus, reacția lui Teodosius a fost dură: el l-a acuzat pe Chiril că a trimis scrisori separate pentru a produce disensiuni în sânul familiei imperiale; de altfel, violența replicii ne face să ne gândim că existau realmente niște divergențe acolo pentru că Pulcheria, cel puțin, ar fi trecut deja de partea lui Chiril. Oricum, acesta, întors la Alexandria după conciliul din Efes, s-a grăbit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Celsus (despre care cf. vol. I din această lucrare, pp. ???-???) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii în care s-au înregistrat instaurarea și consolidarea unor strânse raporturi între creștinism și politica imperială (astfel, de exemplu, referirea la intoleranța creștinilor față de religia tradițională, și chiar față de „ereticii” lor: VI, PG 76, 813 D). Dacă discursurile lui Grigorie de Nazianz în care îl combate pe Iulian, scrise în iarna din anii 363-364 (cf. aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divine - a afirmat că Maria nu putea fi definită ca Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, ci doar ca Christotokos. Reacțiile provocate de această poziție i-au dat patriarhului Chiril din Alexandria ocazia de a interveni împotriva lui atât la curtea imperială, cât și pe lângă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea în acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu disputele pentru întâietate și putere dintre marile patriarhate din Orient (Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol); pe de altă parte, legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începând cu Constantin, împărații l-au exercitat în mod constant, sau au încercat să-l exercite, asupra Bisericii. Așadar, e limpede cât de folositoare pot fi unele referiri succinte la frământările ecleziastice și teologice care au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
n. 5510-5533. Studii: O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur (cf. Bibliografia generală), IV, 1924, pp. 86-91; F. Nau, Eusèbe d’Alexandrie, DTC V, 1912, col. 1526-1527. 16. Irineu din Tyr și „Synodicon-ul contra Tragediei lui Irineu” Irineu era un comes imperial prieten cu Nestorios; fiind interesat de chestiunile teologice, l-a însoțit pe acesta la Efes în 431 fără să aibă vreo sarcină oficială, însă s-a străduit mult să-l sprijine. Indignat că Nestorios a fost condamnat de conciliul condus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorios a fost condamnat de conciliul condus de Chiril, le-a comunicat orientalilor sentința la sosirea acestora și, în iulie, a fost trimis de ei la Constantinopol pentru a susține acolo cauza lui Nestorios. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra, în Arabia. Îl regăsim circa 10 ani mai târziu, prin 445, înscăunat ca episcop de Tyr. Atacat cu duritate pentru nestorianism de către eunucul Chrysaphios, de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lângă Teodosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]