2,142 matches
-
interconectat, oportunitățile sunt din ce În ce mai mult modelate În jurul vulnerabilităților și riscurilor Împărțite În mod egal În locul interesului personal exclusiv și al riscurilor antreprenoriale individuale. Într-o economie cu risc global, Încrederea, reciprocitatea și cooperarea devin valori mai importante pentru supraviețuire decât individualismul robust și comportamentul concurențial. Aceleași condiții globale care forțează apariția unui nou model economic cooperativ, bazat pe arhitectura rețelei, influențează și arena politică. Statele-națiune nu mai pot funcționa singure Într-o lume densă și interdependentă. Asemenea companiilor transnaționale, ele se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
similar cu filosofia procesului a lui Whitehead. Datorită accentului pe relațile armonioase și bunăstarea Întregului, asiaticii sunt mai interesați În succesul grupului decât În interesul lor personal. Într-adevăr, În limba chineză, ne reamintește Nisbett, „nu există un cuvânt pentru individualism. Cel mai apropiat este cuvântul pentru egoism”17. Imaginați-vă mintea asiatică Încercând să Înțeleagă esența visului american, care pune accent pe individualitate, progres personal, autonomie și exclusivitate. Nisbett rezumă diferența dintre modul de a gândi asiatic și cel vestic
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Împreuneze aceste două forțe, aparent contradictorii, Într-o nouă relație sintetică este cheia pentru a face din era ce va să vină o perioadă de transformare În istoria umană. În opinia mea personală, Europa este poziționată cel mai bine, Între individualismul extrem al Americii și colectivismul extrem al Asiei, pentru a ne conduce În noua era. În sensibilitatea europeană Își găsesc locul atât spiritul individual, cât și responsabilitatea colectivă. În măsura În care viziunea europeană poate Încorpora cele mai bune calități ale modului american
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
doua șansă În viață. Ne luptăm pentru cei oprimați și Îi glorificăm pe cei care au depășit obstacolele vieții pentru a se realiza. Credem că fiecare este În final responsabil pentru viața sa. Suntem responsabili. Aceasta este cealaltă față a individualismului nostru, care este Încă salvarea noastră. Dacă sentimentul nostru de responsabilitate personală poate fi separat de instinctul morții și pus În serviciul instinctului vieții, America ar putea din nou să conducă lumea. Sarcina care Îi rămâne familiei umane este adoptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
of Bourgeois Perception, University of Chicago Press, Chicago, 1982. Lowe, P., Ward, S. (coord.), British Environmental Policy and Europe, Routledge, Londra, 1998. Lukacs, John, Historical Consciousness: The Remembered Past, Transaction Publishers, New Brunswick, 1994. Macfarlane, Alan, The Origins of English Individualism, Cambridge University Press, New York, 1978. MacPherson, Crawford, Democratic Theory: Essays in Retrieval, Oxford University Press, Cambridge, 1973. Manuel, Frank E., Manuel, Fritzie P., Utopian Thought in the Western World, Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, 1979. Marcuse, Herbert, Eros
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
finalitățile globale, el rămâne un suprasistem. Suprasistemul se poate transforma în sistem doar în măsura în care finalitățile sale globale devin mai importante în raport cu finalitățile sistemelor componente, subordonându-le pe acestea din urmă și transformându-le în subsisteme proprii. Disputa dintre holism și individualism metodologic se constituie tocmai în problema relației sistem-suprasistem. Problema aflată în dispută poate fi formulată în termenii următori: sistemele sociale pot fi considerate sisteme finaliste (poziția holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă instanță, ne putem întreba: care este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
transformându-le în subsisteme proprii. Disputa dintre holism și individualism metodologic se constituie tocmai în problema relației sistem-suprasistem. Problema aflată în dispută poate fi formulată în termenii următori: sistemele sociale pot fi considerate sisteme finaliste (poziția holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă instanță, ne putem întreba: care este realitatea ultimă, fundamentală, individul uman sau societatea? Holismul presupune că societatea este un sistem finalist primar. Tot ceea ce conține ea, inclusiv indivizii, reprezintă subsisteme ale sale constituite și modelate în conformitate cu logica
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale acesteia. O întreprindere poate fi considerată ca un sistem finalist care se autoorganizează în așa fel încât să maximizeze realizarea finalităților sale. Teoria actuală a organizațiilor este fundată, în cea mai mare parte, în mod clar pe opțiunea holistă. Individualismul metodologic pornește de la presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale. Ea este deci un suprasistem, în terminologia propusă aici, și nu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale. Ea este deci un suprasistem, în terminologia propusă aici, și nu un sistem orientat finalist. Individualismul metodologic are și el o lungă istorie. O opțiune clară de acest tip poate fi găsită la John S. Mill care, în celebra sa lucrare A System of Logic afirma că legile fenomenelor sociale nu pot fi decât legi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu pot fi decât legi ale naturii umane individuale. „Puși împreună, spune Mill, oamenii nu se convertesc într-un alt tip de substanță, cu proprietăți diferite” (apud Lukes, 1979). George C. Homans (1980), unul dintre cei mai activi promotori ai individualismului metodologic, reia ideea atunci când argumentează că propozițiile generale (legile) ale sociologiei vor trebui să fie individualiste, și nu holiste. Sociologia trebuie să pornească de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de organizare mai bun, care să maximizeze finalitățile globale (perspectiva holistă), ci rezultatul neintenționat al orientării mulțimii indivizilor spre maximizarea profitului individual, ce dezvoltă acele activități tot mai specializate în care concurența este mai redusă. Cele două opțiuni - holismul și individualismul metodologic - au fiecare în parte justificări solide, dar și limite atunci când sunt prezentate fiecare ca unică perspectivă de analiză sociologică. Holismul se întemeiază pe observația că toate sistemele sociale sunt sau tind să se dezvolte ca sisteme cu finalități proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exemplu, al societății „unidimensionale” a lui Herbert Marcuse (1977). Am putea considera că holismul reprezintă o presupoziție metodologică corectă în orice analiză care ia în considerare un sistem finalist și își concentrează atenția asupra mecanismelor și tendințelor sale de autoorganizare. Individualismul metodologic, propunând explicarea constituirii sistemelor sociale de „jos în sus”, de la persoane și de la finalitățile lor individuale, explorează o altă logică. S-ar putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o atenție deosebită. Pe de altă parte, sistemele componente ale suprasistemului inițiază la nivelul acestuia o serie de activități orientate spre promovarea efectelor emergente pozitive și excluderea sau diminuarea celor negative. Tocmai din acest proces însă suprasistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primele condiția necesară a satisfacerii celor din urmă. Odată constituite, sistemele sociale își dezvoltă propria lor logică, căutând să modeleze într-un sens convenabil atitudinile și comportamentele membrilor săi. Dacă analizăm cu atenție cele două poziții enunțate aici - holismul și individualismul metodologic -, vom observa că fiecare se bazează pe presupoziții, corecte în esența lor, dar exclusiviste. În ierarhia complexă de sisteme, subsisteme și suprasisteme din care este compusă viața socială, există, în viziunea celor două poziții, doar un singur nivel cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sus”, cât și „de sus în jos”. Ea nu este nici un sistem global puternic integrat și ierarhizat, în care componentele sale sunt simple subsisteme, ca în viziunea holistă, dar nici o simplă rezultantă a acțiunilor indivizilor, un suprasistem, ca în viziunea individualismului metodologic. Societatea trebuie privită ca o ierarhizare circulară de sisteme, cu două intrări: individul și colectivitatea. Colectivitatea, la rândul ei, are mai multe niveluri: începând cu familia, ceata sau tribul din societățile arhaice, cetatea, statul-națiune și sfârșind cu umanitatea. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu configurația lor individuală, biologică, dar și socială. Aceștia formează, în funcție de interesele generate de poziția lor în sistemul producției materiale, grupuri și clase sociale, tinzând să acționeze împreună pentru a promova interesele lor particulare comune (Marx și Engels 1958). Spre deosebire de individualismul metodologic, Marx consideră însă că societatea este compusă din niveluri de agregare și integrare diferite, cu oscilații continue între accentuarea intereselor individuale sau a celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ambele probabil corecte, completându-se reciproc. Explicația holistă: subsistemul neavând viziunea obiectivului de ansamblu, acesta fiind mai îndepărtat, mai puțin definit operațional pentru el, se va centra pe subobiectivul care îi este delegat, până la a-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de realizarea subobiectivului delegat lor, și nu de realizarea obiectivului global. Din acest motiv, ei vor tinde să pună mai presus interesele subsistemului decât cele ale sistemului. Fiecare subsistem va tinde să lupte pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicații implică soluțiidiferite: dacă departamentalizarea reprezintă efectul centrării excesive pe subobiective (perspectiva holistă), soluția o reprezintă accentuarea obiectivului global, înțelegerea subobiectivului în contextul acestuia; dacă, dimpotrivă, cauza rezidă în relația mai strânsă dintre subobiectiv și interesele particulare ale membrilor subsistemului (individualism metodologic), soluția va fi căutarea unei modalități de legare a intereselor particulare de realizarea obiectivelor globale, și nu numai de cea a subobiectivelor. John Galbraith (1982) oferă un alt exemplu de preeminență a finalităților unui grup socioprofesional în dinamica întreprinderii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
adoptată s-ar formula astfel: presupunem două colectivități care evoluează în aceleași condiții de mediu și tehnologice, dar una după un model holist - pornind de la interesele și necesitățile colectivității își planifică o dezvoltare tehnologică adecvată acestora -, iar cealaltă, după modelul individualismului metodologic - producătorii individuali, pentru a-și maximiza profiturile, caută să inoveze, să dezvolte continuu tehnologia; ambele colectivități vor trece prin aceleași faze tehnologice, vor prezenta același pattern al evoluției tehnologice? Teoria lui Marx sugerează un răspuns negativ. Cele două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scientists in action research”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Lipset, S., Bendix, R. (1959), Social Mobility in Industrial Societies, University of California, Berkeley. Lukes, S. (1970), „Methodological individualism reconsidered”, în D. Emmet, A. MacIntyre (ed.), Sociological Theory and Philosophical Analysis, Macmillan and Co., Londra. Malinowschi, B. (1944), A Scientific Theory of Culture and Other Essays, University of North Carolina Press, Chapel Hill. Malinowschi, B. (1948) Magic, Science and
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Lippitt, R. (1961b), „Value-judgement problems of the social scientists in action research”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Lukes, S. (1970), „Methodological individualism reconsidered”, în D. Emmet, A. MacIntyre (ed.), Sociological Theory and Philosophical Analysis, Macmillan and Co., Londra. Malinowschi, B. (1944), A Scientific Theory of Culture and Other Essays, University of North Carolina Press, Chapel Hill. Malinowschi, B. (1948) Magic, Science and
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mercantilismului a coincis cu apariția statului modern, dar și cu marile descoperiri geografice, cu nașterea, pe ruinele vechilor instituții și tradiții medievale, a altora noi, de tip burghez. Pe acest fundal, apar idealuri Îndrăznețe și nonconformiste, ca setea de Îmbogățire, individualismul economic și etatismul. Cel mai de seamă reprezentant al acestei doctrine, Antoine de Montchristien - considerat de mulți „părintele” economie politice - susținea ideea unui stat puternic, autonom, nesubordonat bisericii și condus de un suveran cu puteri nelimitate, supus doar legilor divine
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cele de sănătate publică, servicii sociale, organizații religioase, grupări politice și chiar guverne. Între acestea există competiții pentru a obține suport și resurse, conform felului În care ele definesc problema, Îi atribuie cauze și propun soluții. Spre deosebire de abordarea În termenii individualismului metodologic (alegerii raționale), În cea instituțională contează segmente specifice de populație. Un asemenea caz proeminent În SUA este cel al sexualității premaritale, materializată prin sarcini În rândul adolescentelor, În special din rândurile minorităților etnice, cu multiple efecte negative sociale, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
emergența mișcărilor sociale, nașterea și natura conflictelor necesare pentru a le pune În practică, procedeele de asigurare a consensului sau a ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută, conform lui Jean Remy, ca o tranzacție
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]