4,059 matches
-
În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Veselia dispăruse de pe chipul ei, care se întuneca treptat. Am avut viziunea clară a situației fără scăpare în care urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe Tolstoi, în ale căror cărți se prefigura teroarea viitorului. Se instala infernul. Nu aveam decât o singură idee: să fug din țara unde dezastrul avansa cu pași uriași. M-am zbătut să plec în orice condiții, să plec cât mai repede. Deja nu se mai dădeau pașapoarte, nici vize de ieșire. Tata
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a zidurilor reci și, mai ales, nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe care i-a înapoiat-o la ieșirea lui din schimb, la fel de proaspătă ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și-a impus) în speranța unei iluzii ce exprimă: poate că Dumnezeu mi-a dat să trăiesc Iadul pe pământ și mă va grația cu Raiul ceresc, dincolo de viață. De ziua mea nimeni nu mă sună (la 31 mai) trăiesc infernul unei singurătăți dezolante, parcă toți viii pe care-i cunosc sunt morți, iar eu aș fi singura vie printre ei. A sperat și a crezut într-o iubire adevărată până în final, în ultima clipă a existenței sale pământești... În aprilie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de duminică în plină vară, când mulți bucureșteni sunt plecați la mare, la munte, sau la bunica la țară. Dar țara care pentru unii e mare, e mică, nu contează, important este să fie târâtă chiar și cu forța în infernul european unde eventual să dispară de tot. Ehei, de când și-au pus unii ochii pe țărișoara asta mică așa cum este, dar plină de podgorii și livezi cu fructe, cu pământuri, care nu sunt revendicate de x sau y pentru a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să vrea să stea de vorbă cu Henry. Iar Eva nu mai știa ce să facă. Ajuns în bucătărie, părintele St John Froude avea o imagine foarte limpede despre ceea ce voia să facă: să-și radieze complet din minte viziunea infernului în care fusese ademenit de obiectele acelea vicioase, plutind deasupra apei cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spun nu, dar nu mai era o chestiune de viață și de moarte. Pentru Tom, totul depindea de curajul de a se arunca din nou acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească în continuare în întunericul propriului infern strâmt și, odată cu trecerea anilor, să se acrească, devenind ceea ce nu-i era menit să fie. — Aș vrea s-o văd și eu pe făptura asta, am zis. După cum o descrii tu, pare o ființă venită din altă lume. — Oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fel. Nu te cred. — N-o cunoști pe Aurora, domnule Glass. Nu e în toate mințile. Fac tot ce pot ca să o ajut și să o sprijin, dar nu-mi arată nici urmă de recunoștință. Am scos-o din adâncurile infernului și i-am salvat viața, dar tot nu vrea să se lase. Nu vrea să creadă. — E vreo lege care zice că trebuie să creadă în ce crezi dumneata? — E soția mea. O soție ar trebui să își urmeze soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de box al unei scorpii pe nume Celeste, care mă amenința că îmi ia capul dacă nu fur țigări din geanta mamei ca să i le dau ei. Celeste, pacostea aia, o uram de-a dreptul. Mi-a făcut viața un infern. Și colac peste pupăză, mama m-a bătut când a văzut că-i lipsesc țigări. Se spune că zilele petrecute în școală sunt cele mai fericite din viață. Mă întreb cine a spus asta. Să fi fost cineva pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o uite destul de curând, după cum alții, fără să vorbească prea mult, aveau să-și amintească mereu de ea. Mai exact, unul. Cortina de chembrică scârțâi pe sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a doborât pe Napoleon. N-a fost un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah, n-ai cum să înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui Borodino și Berezina habar nu are ce înseamnă infernul. Cu totul inimaginabil! Ah, Borodino! Ce măcel! Nu cred că a mai fost altul pe lume. De-asta ne temeam de Kutuzov. Marchizul turuia, șuierând cuvintele. Nu se mai putea opri, ca posedat de imagini terifiante, deosebit de vii. ― Eram încercuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva ceasuri în lumea viselor, departe de infernul din Adoras. Amurgul nu s-a arătat; cerul a trecut aproape dintr-o dată de la roșu la negru, și în curând străluciră lămpile de carbid în barăci. Numai locuința căpitanului avea obloane care nu lăsau să se vadă ce se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era conștient că nu se vor mai opri, nici ziua, nici noaptea, și că singura posibilitate de a se salva, atât el, cât și animalul, era să fie în stare să meargă fără odihnă până aveau să iasă din acel infern. își făcu rugăciunile, se rugă pentru el, pentru Abdul și pentru morți, aruncă o ultimă privire armatei de mumii, schimbă direcția și porni la drum ducând de căpăstru cămila, care-l urmă fără nici un muget de protest, convinsă că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și unghiile în palmă până la sânge. Nu mai era bărbatul bogat care se întorcea la liniștea căminului său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi și traversase cu el infernul „pământului pustiu“, lăsându-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o săptămână. Razman se întoarse spre el, parcă nevenindu-i să dea crezare celor auzite. — O săptămână? repetă îngrozit. Vreți să spuneți că timp de o săptămână ați ținut închise niște femei și niște copii ca să moară de căldură în infernul ăsta, fără să vă anunțați superiorii? — Radioul este stricat. — Minciună... Acum am vorbit cu transmisionistul... Dumneavoastră ați ordonat să nu se folosească stația... De aceea mi-a fost imposibil să vă comunic că sosesc... Dintr-o dată se întrerupse, căci privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o șansă... Cei care vor să mă urmeze, să treacă granița și să se unească cu Abdul-el-Kebir, pot să mă însoțească... Oamenii se priviră neîncrezători, incapabili să creadă că cel mai frumos vis al lor, acela de a scăpa din infernul din Adoras și de a fugi din țară, le era oferit pe tavă de însuși ofițerul însărcinat să-i țină închiși. Mulți dintre tovarășii lor încercaseră să fugă, dar fuseseră prinși, împușcați sau închiși pe viață, și, dintr-o dată, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană În junglă. Soarele viu Îl biciuiește; Își revine, respiră. Ce i se Întâmplă? I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va putea să mai pășească vreodată pe pământul imperiului. Dar bărbatul din Kom avea să se Întoarcă, spre a Împlini o răzbunare exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În tine se găsesc toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu gâtul alungit pentru cel mai bun vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat, după aceea, pe Omar Khayyam, singurul persan despre care majoritatea cititorilor mei auziseră deja vorbindu-se, citând din opera lui un vers marcat de un profund scepticism, Paradis, Infern, va fi călcat oare cineva prin aceste ținuturi aparte? Util preambul Înainte de a mă ocupa, În câteva paragrafe Înghesuite, asupra numeroaselor religii care au prosperat dintotdeauna pe pământul persan: zoroastrismul, maniheismul, islamismul sunnit și șiit, varianta ismailită a lui Hasan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prim-ministru, că În afara granițelor țării noastre oamenii continuă să moară cu toată normalitatea, și ăsta e semn bun, Depinde cum privești, eminență, poate cei de afară ne privesc ca pe o oază, o grădină, un nou paradis, Sau un infern, dacă sunt inteligenți, Noapte bună, eminență, vă doresc un somn liniștit și odihnitor, Noapte bună, domnule prim-ministru, dacă moartea se va hotărî să se Întoarcă În această noapte, sper să nu se gândească să vă aleagă pe dumneavoastră, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte vremuri, tovarăși dragi din această vale a plângerii numită pământ, destinele noastre În lumea cealaltă. Dată fiind această stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu ele televiziunile și radiourile similare, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mișcătoare, presărate cu titluri exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din care ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt Timp, Din Nou Condamnați Să Murim, Șah-Mat, Aviz Prealabil De Acum Încolo, Fără Drept De Apel, O Hârtie De Culoare Violetă, Șaizeci Și Două De Mii De Morți În Mai Puțin De O Secundă, Moartea Atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
particularități ale unora au apărut repetate la altele. Aceasta ar explica, de exemplu, nu numai prezența neliniștitoare a unui craniu alb pe spatele acestui fluture acherontia atropos, care, În mod curios, pe lângă moarte, are În numele său numele unui râu din infern, ci și asemănările nu mai puțin neliniștitoare ale rădăcinii de mătrăgună cu corpul omenesc. Nici nu știi ce să crezi În fața atâtor minuni ale naturii, În fața unor miracole atât de sublime. Însă, gândurile morții, care continuă să privească fix peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un as, Cheliuță. Chiar și dacă le numeri și pe alea italiene. Tu ai dat jos unu’ singur, Cheliuță. — Nu erau italieni. Erau nemți. Și tu nu l-ai văzut cum arăta cînd Îl cuprinseseră flăcĂrile pe dinăuntru. Era un infern dezlănțuit. — Hai, scoateți-l de-aici, interveni un pilot. Iar s-a apucat să scrie pentru Meridian, ziaru’ Ăla din Mississippi. Ei, la revedere. Mersi că ne-ai primit la tine. Ne-am strîns mîinile și pe urmă am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]