3,033 matches
-
supraviețuire. Chiar dacă auspiciile existenței Letiției Branea nu sunt dintre cele mai favorabile (tatăl, despărțit de mamă), este reținut de mai multă vreme, spectrul dosarului prost îi amenință în orice clipă viitorul) ea își păstrează în permanență demnitatea și o anumită inocență. În tot răul, viața sa se înscrie într-un soi de normalitate a bunului simț, fapt ce conferă romanului o mare doză de credibilitate. O calitate importantă a cărții este dată de lipsa sa de tezism. Deși zugrăvește cu maximă
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
îmbolnăvit grav de amărăciune și disperare. Aici nu mai este vorba de o incompatibilitate de gusturi. Depășim cu totul zona valorii, a nuanțelor - ar fi o impietate și să le pomenim - și sîntem azvîrliți nu doar în spațiul simplei inutilități, inocențe, docila în mediocritatea ei, ci pe moșia prostului gust (pe toate planurile), a vulgarității înspăimîntătoare, a unui amatorism pe care și Casele de Cultură lupta să-l mascheze. O stridenta rușinoasă s-a lățit cît tot ecranul în replici, în
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
mult mai tânără, judecată sever de cei din jur. Perechea ucenic-maestru trăiește sub spectrul literaturii: scriitori care scriu despre alți scriitori. Maeștrii au aceleași trăsături: firi energice și bărbați seducători, practicanți ai sportului (natație, box). Puși sub acuzare, își declară inocența, dar nu se apără. Ucenicii reușesc să depisteze minciuna camuflată abil din biografia maestrului. Secretul din trecut este într-adevăr zguduitor și schimbă tot ce se știe despre ei. Totuși, Joël Dicker pare că face mereu cu ochiul cititorului. Mai
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
fi facilitat cîteva operații, cum ar fi ocultarea trecutului legionar al prietenilor săi..." (pagina 519). Cu acest fel de argumentare se poate dovedi absolut orice. Două sînt abuzurile majore pe care Lavastine le comite și, încă, fără nici o urmă de inocență. Primul se referă chiar la strategiile pe care Eliade și Cioran le-ar fi pus la cale ca să-și ascundă înclinațiile ideologice și politice din tinerețe. Cum a procedat, în concepția autoarei, Ionesco, am văzut. Să vedem cum au procedat
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
actori Colin Buzoianu și Boris Gaza, alături de care se vor afla pe scenă Isolde Cobeț, Ioana Iacob, Daniela Török, Simona Vintilă, Rareș Hontzu, Radu Miodrag Vulpe, Andrei Hansel, Ionuț Chiriac. „Un text despre paradoxala dualitate dintre victimă și călău, dintre inocență și traumă, în fond despre acceptarea dureroasă a realității. «Orice se naște din contradicție și numai prin comparație putem să-i aflăm menirea. Realul și imaginarul se contopesc în existență. Dacă n-ar fi existat infern, pentru ce lumea ar
Agenda2004-24-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282522_a_283851]
-
dezicere de argument. Iată-l pe finul văzător al atîtor nevăzute, om trăindu-și lumea cu ochii deschiși, la un spectacol cu O scrisoare pierdută: "Oamenii lui Caragiale nu sunt conștienți de ridicolul pe care-l duc în cocoașă. În inocența olimpiană a mediocrității lor stă de altminteri toată seva comică și omenească din Caragiale." Și, în crescendo, mai departe: "Ridicoli, acești bieți oameni? Se poate. Dar atât de senini, atât de nevinovați, atât de umani!" (p. 29). Rîsul, e carevasăzică
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
Se transmite și puterea rațională a înțelepciunii și iscusinței lui Prospero, așa cum Miranda se lasă nu doar subjugată, ci și dirijată prin consimțire liberă și elevată de cuvântul lui Prospero. E cu atât mai impresionantă desfășurarea relației de înțelepțire a inocenței înseși, în spectacolul acesta, care aduce în prim plan percepția feminină a lumii. Puterea lui Prospero se răsfânge din dragoste asupra Mirandei, ucenica ideală a unui tată înțelept și dăruit iubirii deopotrivă, ori dreptății, chiar dacă el mai are și un
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
campanii de sensibilizare a șoferilor din România, folosindu-se un umor negru în spatele căruia se ascunde un mesaj inteligent: faptul că victimele accidentelor de circulație nu sunt persoane negative, responsabile pentru orori ale războaielor petrecute în ultimul secol, ci victime inocențe. Campania a atras atenția presei de specialitate de dincolo de granițele României, care au apreciat inițiativa agenției de a folosi imaginea negativă a celor trei foști șefi de stat, în locul tradiționalelor imagini șocante ale victimele acidentelor auto. Cele trei postere sunt
Ce au în comun Stalin, Hitler și Saddam Hussein () [Corola-journal/Journalistic/80810_a_82135]
-
Tudorel Urian Scandaloasă pentru unii, adulată de alții, dătătoare de dulci visări voluptos-erotice, literatura lui Emil Brumaru se naște dintr-un melanj ,imposibil" între inocență și trivialitate, pălăcere a rostirii vorbelor mustoase și timiditate la nivelul acțiunii, prozodie tradiționalistă și lexic menit să șocheze spiritele pudibonde, nostalgie și grotesc, puritate adolescentină și transformarea frumuseții feminine în înfricoșătoare forme planturoase. Poemele sale (mă refer aici cu
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,// Purtat în rochii leoarcă de lături,/ }i-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, pp. 10-11). Întregul poem este o mică odă închinată inocenței ireversibil pierdute, o întoarcere nostalgică în timp la mirările unei vârste când totul părea posibil, pentru că întreaga viața era încă în față. În toate versurile din acest volum al lui Emil Brumaru bate un vânt de tristețe. Este nostalgia omului
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
crud - cutreieră, bunăoară, spălătoriile Londrei, un artist al detaliilor. Închiriază un studio, comandă becuri unicat (Catherina de Medici, în taxonomia maestrului de lumini), și chiar și o muzică ambientală repetitivă, fără sfârșit, unui compozitor celebru. Creează premisele pentru (re)nașterea inocenței, a acelei povești ascunse în fiecare om, la care modelele portretelor se vor întoarce în aproximativ treizeci de zile de tăcere, de goliciune, la propriu, și de captivitate liber consimțită într-un spațiu straniu-diafan. Odată ieșite la iveală, poveștile sunt
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
se desfășoară concomitent cu derularea textului comentat, inefabilul actului critic dublând inefabilul lumii sondate. La drept vorbind, Faulkner este un subiect descurajant. Să scrii o monografie Faulkner este ca și cum te-ai apuca să comentezi Biblia sau Ulise, de Joyce. Nici inocența desăvârșită, nici cunoașterea deplină nu ar folosi, ci o posibilă combinație între cele două. Despre Faulkner este greu să scrii, poate mai greu chiar decât să îl citești. Chiar dacă îți place enorm. O personalitate dificilă, imprevizibilă, greu de explicat, o
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii, i se ia libertatea unei ființe. Doar moartea stăpânei cuștii îi va reda păsării libertatea. Narațiunea circulară poate fi înțeleasă și că o metaforă a capriciilor destinului construită pe înțelesul minții inocențe a cititorului copil. Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de vedere al jocului seducției cu cititorul, este În voia lui. Precum în multe din textele sale pentru copii, autoarea construiește o narațiune cu
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
hotărî / Să moară" (Secolul nostru). Fiorul și intensitatea întrebărilor cutremură "legenda somnului" unde încă se mai aude surd realitatea, pe care numai somnul primordial o mai poate da uitării. Și totuși, dicțiunea poetică e acum mai fermă, asemenea expresivitatea gândirii. Inocența devine gravitate autentică, euforia ajunge până la limita disperării. Căci lumea aceasta haotică pune în derivă însăși corabia poeților. Numai zeii sunt poeme, iar ceea ce scriu muritorii durează doar în clipita stării de spirit a cititorului. Mai există mutația, eseistic vorbind
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
epocă. Nu cred că Jocurile cu mai multe strategii au fost citite în 1983 doar ca o reinterpretare ingenioasă a unui scriitor din secolul XIX, atîta timp cît sîmburele filosofic al acestei cărți e unul grav, nicidecum gratuit: lipsa de inocență a lumii, a oricărei lumi. Scriitorul, Caragiale în speță, e cu totul lipsit de ingenuitatea geniului dezordonat, e un ins care își gîndește propria carieră, care forțează limite și, de ce nu, manipulează un public pe care a învățat să-l
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
om hărăzit să se miște greu, ca într-o continuă zbatere de pa-săre rănită - , copilul aduce un adevăr și o autenticitate răvășitoare; paradoxal, el e un personaj memorabil în sine, dincolo de ficțiunea propriu-zisă. Ma-rea calitate a filmului e tocmai inocența știutoare a acestui copil, miraculoasa demnitate cu care își trăiește handicapul. Ideea - bună - a scenariului (scris de Răsvan Popescu și de regizor) e aceea de a pune într-o continuă balanță dramaturgică forța secretă a unui copil neajutorat și vulnerabilitatea
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
modest pentru altitudinea spirituală, pictorul își suspendă însă vigilența, își acceptă o neașteptată deschidere, cînd simte ecoul unor tainice chemări, cînd îi apare în preajmă, să-l atingă mîntuitor, orizontul copilăriei. Desigur, nu e vorba despre versantul abolit al unei inocențe exclusive, căci lumina care vine dintr-acolo n-a scăpat de sfîșierile istoriei. Ca în prima capodoperă a lui Tarkovski, filmul unde, imens tandră, copilăria se încarcă de o povară cruntă, devenită destin, întoarcerile, la Constantin Flondor, se aștern după
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
de azi să constate ce s-a ales de viața sa și a colegilor de generație. La vârsta liceului fiecare avea viața în față, toate visele păreau realizabile, chipurile erau luminate de speranță și încredere în viitor. O vârstă a inocenței și generozității, la care nimeni nu își imagina că viața este făcută și din intrigi strecurate abil în urechea celui mereu gata să le asculte și să le propage ca pe adevăruri demonstrate, lovituri pe la spate, mârșăvii de tot felul
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
să mimeze decența, pentru ca îndărătul perdelei de fum să-și facă mendrele. Ce importanță are, de fapt, că Iliescu a fost sau nu kaghebist, când întreaga lui concepție politică derivă din învățăturile kaghebisto-bolșevice ale anilor '50? De ce ne-ar încălzi inocența în materie de Securitate a lui Adrian Năstase, când premierul e un fan înflăcărat al lui Priboi, securistul cu carte de muncă despre care presa internațională a ajuns să scrie c-a fost complicele lui Carlos-Șacalul? Să fie sănătoși, iar
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
definească pe don Perimplin al său, bătrînul îndrăgostit de tînăra soție, iubitor cu sufletul și neputincios cu trupul. Tînăra Ana Bart în Belisa pare mai mult o eroare de distribuție, decît o parodiere nereușită a personajului. Joacă absolut exterior și inocența și perversitatea, n-are voce, volum, forță, nu are evoluție în stări, nu diferențiază relațiile cu celelalte personaje. Singura care intră bine în rol este Lucia Ștefănescu (Marcolfa). Lucrul cu actorii lasă mult de dorit și este o neglijență regizorală
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
a critica direct derapajele societății americane de tipul pedepsei cu moartea și indirect, dar necruțător, pe cei aduși în cauză ce se dau în vileag prin propriile fapte. Prin intermediul acestor două personaje, stau față-n față două stări de spirit: inocența, ingenuitatea și optimismul tinerei Kelly vs. lașitatea, cinismul egolatru al Senatorului. Lupta este inegală: pragmatismul calculat și implacabil al politicianului, care pune mai presus de orice propria carieră, va zdrobi visele juvenile ale unei tinere femei „fără importanță” care își
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
mai bine numele eroului matein; tipărește un ziar subversiv, „Românul”, și va fi încarcerat în grupul Petre Mihai Băcanu. Se sinucide, eșuând, ca toți ceilalți, în acceptarea dezvrăjirii prezentului. Dan Stanca adună în fața istoriei mari indivizi emblematici ce trăiesc cu inocență ruperea de iluzie. Pacienți ai lumii noi, craii din romanul de față justifică derizoriul și deșertăciunea socială. Nu întâmplător, autorul coboară în text pentru a-i prinde pe cei patru mușchetari ai iluziei într-o paradigmă a haosului. Oricât de
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
ignori. Cum bine spune și Mircea Mihăieș în Prefață, romanul este "simultan, un elogiu adus tatălui, dar și lumii părăsite de autor în plină adolescență." Tatăl, Marius Teodorescu, este eroul puternic și inteligent, iar copilul martorul înțelept care consemnează cu inocență totul. Formularea poate părea paradoxală, este însă vorba despre capacitatea copiilor de a comprima situații complexe și contradictorii în formule laconice extrem de juste: "La noi nu era posibil să cheltuiești bani așa, pur și simplu. Pentru asta îți trebuiau relații
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
culoare camuflat în morfologia acestora. De la observația cea mai banală și de la obiectualitatea cea mai previzibilă a lumii din jur, Cerăceanu se ridică la abstracția pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Pentru toată lumea, strălucirea ei tehnică, nu numai interpretarea intensă și desăvârșită a domnișoarei Foster în rolul principal, aduce o surpriză mare. Povestea copilului sălbatic din "Nell" se desfășoară în moduri previzibile neașteptate, agățându-se cu înverșunare de gândul banal că inocența lui Nell o face mai pură decât oricine altcineva din poveste." Ea a dorit, de asemenea, ca filmul să fi explorat sexualitatea adultă a lui Nell. Lui Roger Ebert i-a plăcut filmul, comentând că "în ciuda filozofiei sale previzibile, Nell
Nell cea sălbatică () [Corola-website/Science/325781_a_327110]