8,706 matches
-
lui nu m-a afectat. Probabil a fost moartea care m-a tulburat cel mai tare, mai mult decât decesul ulterior al părinților mei, pe acesta îl percepeam ca pe ceva ținând de ordinea dată a lucrurilor. În schimb, un ins colosal ca Stalin nu e drept să treacă în neființă... Intrasem în Sistem de pe băncile Facultății. Imediat după ce încheiasem studiile, fusesem trimis un an să mă specializez la Moscova. Cunoșteam așadar foarte bine, din lăuntru, grozăviile din Soviete, nu eram
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
ascultam mult Haydn, Anotimpurile, sau Ultimele șapte cuvinte ale lui Iisus Christos, citeam Hölderlin sau Biblia, eram sensibil, inteligent, delicat, exemplar, iar ziua, la slujbă, în anchete, băteam cinci ore pe zi, foloseam cravașa ori biciul, iar uneori le zdrobeam inșilor acelora fața sau penisul. Nu-i uram, nu le găseam vreo vină, nici nu căutam, o făceam cumva gratuit, din plăcere, mă răcorea, mă ducea la extaz, parcă pluteam... Dar această experiență n-ar fi însemnat decât puțin dacă n-
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
mi-a dăruit o oportunitate teribilă. Într-o zi, cineva care răspundea direct de cazul acela s-a îmbolnăvit și șeful meu de atunci mi-a ordonat să-l înlocuiesc. M-a pus succint în temă cu situația. Ridicasem un ins, un profesor, un economist, scriitor, mă rog, intelectual, care lucra la Institutul de statistică. Acuzația era gravă: sabota economia națională și orânduirea socialistă din patria noastră, era în cârdășie cu alții ca el și, printr-un tip de la o ambasadă
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
profesiune întâlnită relativ frecvent în romanele prozatorilor interbelici, precum, de pildă, în cele ale lui Ury Benador, care el însuși a practicat-o, activând o vreme în branșa comerțului de librărie și papetărie. Prin specificul ocupației sale, comis-voiajorul este un ins care veșnic aleargă, veșnic schimbă decorul, trenurile, camerele de hotel, iar de întâlnit se întâlnește cu tot felul de lume. Mobilitatea i-a devenit natură, fel de a fi. Este un homo viator. Silit să se oprească din goană, adus
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
el un revoltat, fără doar și poate, însă constrâns de împrejurări, prins cum se află în malaxoarele Justiției de care nu vrea să se lase zdrobit, aneantizat. O reacție cât se poate de firească, "banală". Și totuși nu este un ins banal, perfect șters, perfect prozaic, personajul de care vorbim al lui Aderca: spirit ironic și autoironic, îmbinând luciditatea cu candoarea, agitat de răbufniri vitaliste, de inflamările unui eu care se decomprimă în dese și fulminante experiențe erotice, subiectul predilect al
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
tragă linia și să rezume o viață de inutile osteneli, de zadarnice tentative: "Degeaba. Degeaba am făcut tot ce-am făcut. N-a ieșit nimic. Nimic. Nimic. Rahat". Fata ei, Elvira, e îndreptățită însă să spună cuvintele pe care oricare ins din anturajul ei le-ar fi putut pronunța într-un moment de luciditate: "N-avem nimic de făcut, n-avem nimic de lăsat". Deposedați în martie 1945 de ultimele averi și prigoniți politic de regimul comunist, Cozienii mai reprezintă pentru
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Emil Brumaru Videoclip cu Alex. Ștefănescu Voi sosi cu tramvaiul electric, Voi avea un ceasornic cu lanț, Atîrnînd din jiletcă, pe burtă, Și-un enorm portofel făr-un sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi voi porni patefonul. Musafirii tăi fini, leșinîndu-mi împrejur, le-oi da-n nări cu flaconul Plin cu săruri. Oh, mă vor
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16752_a_18077]
-
Emil Brumaru Videoclip cu Alex Ștefănescu Voi sosi cu tramvaiul electric, Voi avea un ceasornic cu lanț, Atîrnînd din jiletcă, pe burtă, Și-un enorm portofel făr-un sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi voi porni patefonul. Musafirii tăi fini, leșinîndu-mi împrejur, le-oi da-n nări cu flaconul Plin cu săruri. Oh, mă vor
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16646_a_17971]
-
folosește cu suficientă virtuozitate. Ea înfățișează și avantajul de a-i contura o figură de personaj, de ,povestitor" hîtru în registrul diegetic al criticii care se umanizează, se personalizează. Nu mai constituie un enunț neutral, ex cathedra, ci rostirea unui ins anume (ușor histrionic), incorporat (somatizat) în discursul său de particulară factură: ,Există poeți care au așa, pur și simplu, baftă. Adică tot atît de imotivat și inexplicabil cum alții au har. Sau chiar ei înșiși, pentru că, deși reprezintă un exces
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
care a fost încununată cu Premiul Büchner, până la Untergeher (învinsul) (1983), Die Holzfällen (Tăietorii de lemne) (1984) și Auslöschung (Dispariție) (1986) - se află ca protagonist un Geistesmensch, un intelectual de formație științifică ori artistică, în jurul căruia se construiește perspectiva operei. Inși izolați, refuzând comunicarea cu semenii, ei se autocondamnă la neputință și fatalism prin bizareria comportamentului lor. Un savant se consideră în felul său și Reger, eroul romanului Alte Meister (Vechi maeștri) (1985); Premiul Médicis pentru versiunea franceză, 1988), umanistul care
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
de pe urma lui. Conta numai să invoci aceste înrudiri în situația potrivită, desigur, era de la sine înțeles că vorbeau despre ruda lor, Adalbert Stifter, dacă vroiau să obțină vreun avantaj în Austria Superioară, de la guvernarea landului, de care depinde întotdeauna orice ins din Austria Superioară, sau despre Anton Bruckner, pe care îl pomeneau de cele mai multe ori dacă aveau o problemă la Viena, spunea Reger, în cazul unei afaceri la Linz sau la Wels sau la Eferding, așadar în Austria Superioară, spuneau, bineînțeles
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
să fim de acord, și într-o unanimitate suspectă, cu ideea de iertare a tot și a toate. Să-mi ierte Dumnezeu bunul neputința de a înțelege aceasta până la capăt, cu toate că degetul meu și cuvântul meu nu arată spre un ins anume, ci spre o idee vinovată. O abstracție ireductibilă în arta de a extermina. Privesc orice îndemn la iertare cu suspiciune, și sunt neîmpăcată în suspiciunea mea. Silită sunt în ceasurile de disperare să gândesc alternativa unui Dumnezeu adus la
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
fost decît o păcătoasă conștiință, cum aveau, cîteodată, suprarealiștii, un copil inert prăvălit pe o ladă. Phil-hip - iubitorul de cai... Dacă, în privința primei părți a unui roman de vieți în cartotecă, aveam a amenda felul în care-și vorbesc doi inși părtași ai cine știe cărei alergări cu lampă, citind continuarea, îmi mai trece. Arhivarul chiar e poveste în toată legea, așa nelegată cum pare, o cronică de burg decadent, în care un bătrîn bate (același motiv...) la o ușă - ușița unui ghișeu
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
că acel El/ Eu înaintează spre anonimat, în care va și dispărea la un colț de stradă. Despre necunoscutul înaintînd se spune că Ťare umerii străpunși de săgețiť (o aluzie la martiriul Sfîntului Ștefan sau, mai simplu, săgețile sînt grijile insului, întrebările dramatice pe care tocmai și le pune?), de aceea poate Ťare un mers clătinatť - aidoma ultimilor pași ai cuiva care se va prăbuși". Cu toate că nu iscodirea generalității, a categoriei lejere și eventual laxe alcătuiește preocuparea de căpetenie a d-
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în mai multe rânduri și de persoane din diferite medii, unele dintre care de certă credibilitate, altele isterice sau numai dornice a fi popularizate, precum rarii norocoși ce l-
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
spre mine, pat lângă pat, câte o vorbă de-a lui, de tehnician. Astfel, îmi șoptește, complice: Dacă funcționează, vezi de ce... Normalul fiind în România ceva suspect. N-am mai auzit una ca asta... Ironie subtilă a unei țări de inși obișnuiți mai mult cu... ce nu merge, cu penele de toate felurile. Doctorul Noica are profilul unui principe autohton din secolul 18, cu ascendență elină. Ceva din neamul subțire, atât de uman... Slăbiciunea lui de chirurg, care a văzut atâtea
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
profundă a înșelătoriei ascunse. Hilda e fidelă, pe deasupra fiind și o admiratoare a artei lui Ludwig, dar nu mai rezistă torturilor și insolențelor soțului. Suportă până când apar tentațiile. Ludwig aduce în casă pe un vechi prieten din copilărie, Petre Ivănescu, ins arătos, dar fără căpătâi și fără moralitate. Hilda își reprimă o vreme atracția fizică față de el, dar în cele din urmă îi va ceda într-un hotel, într-un moment de debusolare totală, distrusă psihic de suspiciunile soțului. Cinci ani
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
comuniștii sunt la putere, înverșunarea mi-e mult mai redusă". Tot de-acum se înmulțesc și nemulțumirile față de lumea politică și literară. Paginile jurnalului de după 1948 au o tonalitate mult schimbată. Din ele se conturează imaginea unui ratat, a unui ins dual, rău cu sine, rău cu ceilalți, cangrenat de eșecul profesional, măcinat de boală și de marginalizarea profesională, dar încă însuflețit de ambiții de tot felul. După 1948, este nemulțumit de cariera literară, deși - spirit autoscopic - se știa mereu în
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
mod sigur, o expresie, un glas, mă rog, o voce a orașului pe care-l reprezintă. Fiecare individ are o voce a lui, un fel de a se exprima și care îl caracterizează. în această voce, fie că aparține unui ins, fie că este a unui cotidian, a unei gazete apărând zi de zi, se poate desluși cu destulă ușurință gradul de civilitate, de cultură și de civilizație pe care ziarul respectiv le reprezintă. Mărturisesc că înainte de a primi să colaborez
Orașul Koroanei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11186_a_12511]
-
familie când fiul cel mare, adolescent nesăbuit, moare sub ochii tuturor, preschimbând lumea în prag spre celălalt tărâm - e cazul lui Bobby. Din vocile băieților transpar figurile materne, care și-au convertit slăbiciunea în forță interioară, se conturează personalitățile taților, inși extrovertiți, înspăimântați de ceea ce le-ar aduce exercițiul de introvertire. Ele, vocile, au și ușurința de cuprindere a timpului, de la primii ani ai jocului cu păpușa ai lui Jonathan și până după moartea tatălui său, ca și a spațiului. Iradiază
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
fericire am crezut anul trecut! Și în același timp lipsită de posbiilitatea de a vă vedea, de a conversa o oră cu dumneavoastră, ceea ce pentru mine e o binefacere, o alinare a neplăcerii de a-i vedea pe toți acești inși care tot măzgălesc și au să se ducă la fund fără ca măcar să-și dea seama. În fine, consolările ce ni se cuvin, și doresc să fie aceleași, ne vin din alte locuri, de departe. Cel care se slujește de frânghie
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
am febră, o febră inexplicabilă și care, cred, n-o să mă slăbească decât atunci când am să părăsesc această umbră a pădurilor în care mă apasă inacțiunea și singurătatea sau prostiile pe care vin să mi le spună tot felul de inși sub pretextul de a-mi cere sau, mai degrabă, de a-mi da sfaturi. Aștept din partea dumneavoastră o mare favoare, un semn de prietenie!, imediat ce drumul va fi liber. Am nevoie de atmosfera calmă de la Mogoșoaia, de orizontul plat și
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a caracteriza pe insul pasibil de lustrare (acțiunea defavorabilă celui vizat este văzută și ca o aptitudine personală, în măsura în care evocă termeni ca prezidențiabil, ministeriabil etc.): "nu va rămîne în funcție dacă va fi găsit lustrabil " (Cotidianul, 11.04.2006); "cei lustrabili nu se încumetă
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
poate fi alcătuit din indivizi pe fruntea cărora stă înscris stigmatul lăcomiei și al necinstei. Din acest pucnt de vedere, prezența tinerilor pe care mizează acum Mircea Geoană este ea însăși problematică. Tare mi-e teamă că e vorba de inși și inse de același profil moral și politic cu al lui Ponta și-al Dacianei Sârbu. Adică niște fripturiști care s-au îndreptat spre "partidul mare", unde profiturile sunt aproape sigure și unde calitățile personale se dizolvă pe valurile înspumate
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
considerat prea frivol, atras de prea multe femei, fără "să aspire, precum Dante, ca soția lui să fie o Beatrice". Reproșul făcut lui Ioanide pe plan sentimental e, după părerea mea, uluitor, formulat din unghiul moralității desăvârșite: "El este un ins ce suferă de infirmitatea răspândită, mai ales, în mediile burgheze, ce constă în neputința de a încerca sentimentul superior al fidelității sau sentimentul dramatic al infidelității". Marin Preda îi reproșează lui G. Călinescu că are o? "poziție necritică față de eroul
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]