8,637 matches
-
marcat atmosfera culturală a unei întregi epoci. O astfel de direcție a fost determinată, printre alți factori, de faptul că termenul, ajuns să desemneze o mișcare de rebeliune socială și ideologică, a ieșit din mediul discuțiilor filozofice și s-a inserat direct în țesutul societății, acționând asupra unor componente anarhice și libertare, și punând în mișcare un vast proces de transformare 49. Teoreticienii nihilismului rus s-au angajat într-o revoltă antiromantică și antimetafizică a "fiilor împotriva părinților", contestând autoritatea și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ideale, este celălalt chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum este, consideră că nu ar trebui să existe și, de la lumea așa cum ar trebui să fie, consideră că nu există"95. Într-un scurt text inserat în Amurgul idolilor (Götzendämmerung, 1888) și intitulat " Cum a ajuns în sfârșit "lumea adevărată" o fabulă", Nietzsche oferă o sinteză lămuritoare a istoriei nihilism-platonismului în șase capitole. Să le trecem concis în revistă. • Lumea adevărată, accesibilă celui înțelept, celui evlavios
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
octombrie și decembrie s-a apucat din nou de manuscrisul acestui curs în lucru, care a fost anunțat pentru semestrul de iarnă 1941-1942. De fapt Heidegger a ajuns apoi să țină un alt curs: "Imnul lui Hölderlin Andenken", dar a inserat textul în cartea din 1961. Astăzi a fost republicat în HGA, XL, alături de cursul din semestrul de iarnă 1944-1945 "Introducere în filozofie. Gândire și poezie", care tratează pe larg despre Nietzsche. De ce nihilismul? Odată ajunși aici, se naște în mod
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
existența, hotărând ce să facă cu ea. Cu toate acestea, libertatea conștientă, "pentru-sinele", care expune omul sarcinii de neocolit a unei continue proiectări de sine, nu este o libertate abstractă, ci este întotdeauna adaptată unei situații, aruncată într-o condiție, inserată în lumea lucrurilor, a "în sinelui". Existența este conștiință și libertate, care transcende lumea, dar nu o poate transcende decât raportându-se tot timpul la aceasta. Apoi, în măsura în care existența este corp, devine lucru între lucruri, contingență absurdă între contingențe. Corpul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de filozofia religiei a lui Soloviov. La Paris, unde emigrase, a avut legături cu Berdiaev. Acesta, mai ales în Sensul istoriei (1923) și Eseu de metafizică escatologică (1941) concepuse, deja împotriva optimismului progresului și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind de la propria lectură a dialecticii hegeliene a slugii și stăpânului și de la o interpretare singulară
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o întrerupere a conversației și îi dă posibilitatea lui Biriș de a-și aduna gândurile și a-și ,,pregăti” replicile. Revenind la fragmentele descriptive, remarcăm cu ușurință că ele sunt întotdeauna în deplin acord cu secvența epică în care sunt inserate degajând melancolie sau completând atmosfera în care se petrece acțiunea romanului. Preferința autorului pentru seriile de câte trei adjective nu mai constituie în Noaptea de Sânziene o particularitate bine definită a stilului eliadian. Dacă în celelalte două romane asociațiile de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de respondenți despre această problemă. REȚEAUA SEMANTICĂ 3.6. Importanța parteneriatelor Părinții au încercat în relatările lor să aproximeze efectele benefice ale parteneriatelor de care se pot bucura elevii, școala și ei personal (Rețeaua semantică 3.7). Fragmentele de text inserate în rețea ilustrează pragmatismul abordării de către părinți a parteneriatelor, beneficiile directe pe care cred că le pot aduce categoriilor de actori sociali implicați. REȚEAUA SEMANTICĂ 3.7. Beneficiile activităților de parteneriat La acestea se adaugă aspecte mai subtile, care fac
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
de ierarhii destul de generale. Secvența, unitatea constituentă a textului, este formată din pachete de propoziții (macro-propozițiile), ele însele constituite din n propoziții. Această definiție este în acord cu un principiu general de bază: "Pe măsură ce înlănțuirile se formează, unitățile elementare se inserează în unități mai ample" (Ricoeur 1986: 150). Astfel, dacă luăm un exemplu simplu, o povestire orală scurtă, al cărei procedeu de decupare va fi explicat în capitolul (2) consacrat schemei prototipice a secvenței narative poate fi descompusă în douăsprezece propoziții
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
e format dintr-un anumit număr (n) de secvențe de același tip (toate narative, de exemplu). În acest moment putem avea două posibilități: aceste secvențe pot fi succesive și coordonate între ele (cum este cazul poveștilor); aceste secvențe pot fi inserate unele în altele, într-un punct oarecare al secvenței principale 7. Tipologiile textuale globale, despre care am afirmat deja că ni se par un proiect mult prea ambițios, nu pot fi valabile decât în aceste cazuri simple de structuri secvențiale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvențele de bază (nivelul 1 de complexitate) se îmbină în funcție de trei moduri care se combină între ele: succesiunea, inserarea și montajul în paralel (nivelul 2 de complexitate). De asemenea, există și o dominantă, dată fie de secvența în care este inserată, fie de secvența care permite rezumarea ansamblului textului (oricare ar fi lungimea sa) ce are ca efect tipologizarea globală (nivelul 3 de complexitate); aceasta ne determină să credem că există o tipologie a textelor (bază de tipologizare [7] a schemei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și temporală de momente (m1, m2 etc.) la povestirea propriu-zisă, trebuie să operăm punerea în intrigă, să trecem de la succesiunea cronologică la logica singulară a povestirii care introduce o problematizare, prin intermediul a două macro-propoziții narative Pn2 și Pn4 extrem de importante, inserate între situația inițială și debutul procesului (Pn1) și între proces și situația finală (Pn5). Înainte de a intra în logica singulară a punerii în intrigă, precizând cel de-al cincilea criteriu (E) de definire a povestirii, putem reflecta asupra importanței macro-propozițiilor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în contextul conversațional al unei piese de teatru ("sintaxa sa dramatică" despre care vom vorbi mai pe larg în capitolul 7). În plus, structura internă, în ciuda scurtei sale întinderi, este o structură mai complexă decât cea din exemplele care au inserate două procese. Insist asupra acestui exemplu pentru că Harald Weinrich, care o analizează în Le Temps (1973: 112-115), adoptând perspectiva lingvisticii textuale, nu intră deloc în detaliile structurii textuale, ci utilizează categoriile descrierii povestirii absolut elementare. Singurul element care mi se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Replica (2) a lui Foka ("Și?") arată că Kaliayev, naratorul-recitator, a evaluat greșit capacitățile interlocutorului său. Termenii contractului inițial nu sunt decât parțial îndepliniți, iar pentru a înțelege ceea ce se petrece, trebuie să ne întoarcem la dialogul în care este inserat monologul narativ. Enunțul refutativ care deschide intervenția lui Kaliayev este direct legat de replica precedentă. Aserțiunea sa: "Dumnezeu nu poate face nimic. Dreptatea este treaba noastră!" l-a lăsat pe Foka mut de uimire, așa cum și didascalia ("un moment de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
foamea din S2) introdusă în Pn2 drept declanșator-Complicație se rezolvă conform așteptărilor. Ne mai rămâne să analizăm ansamblul versurilor cuprinse între 7 și 27 care apare ca o secvență eterogenă față de restul textului narativ. Putem vorbi aici de un dialog inserat în povestire sau de povestirea construită în jurul unui dialog, conform genului narativ ales: fabula. Propun considerarea acestui dialog ca fiind o transformare a acțiunii-Pn3 în cuvinte, în cadrul unui conflict verbal. Dacă întinderea acestei dezvoltări este net delimitată în raport cu restul povestirii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestirile mai complexe, confirmă definiția textualității dată în capitolul 1. Un text presupune o singură sau un număr n de secvențe, fie identice (majoritatea narative, în cea mai mare parte a exemplelor propuse mai devreme), fie diferite (o secvență dialogală inserată într-o povestire în cazul exemplului din La Fontaine). Dacă textul este o unitate formată din secvențe, secvența este o unitate constituită din macro-propoziții, formate la rândul lor din propoziții. Definiția propusă mai sus se verifică deci în cazul povestirii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care este descris un peisaj de țară, un torent, o furtună, și care s-ar potrivi cu orice fel de subiect? Un soi de piese de raport pe care le poți deplasa după bunul plac și pe care le poți insera unde vrei. S-ar putea întocmi un repertoriu, aranjat în ordine alfabetică sub formă de dicționar, să le vină mai ușor plagiatorilor." Pentru a se înțelege mai bine o asemenea lipsă de încredere și pentru a ne putea ordona soluțiile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă în ceea ce privește descrierea se construiește aici în întregime pe baza unor ample fragmente descriptive (de la 8 la 14, 18-19, de la 24 la 30) inserate într-o structură narativă elementară: Pn 0-Rezumat (v. 1-2) și introducerea-prefață (v. 3) + Pn 1-Situația inițială (v. 4-6) + Pn 2-Complicația (v. 7-14) + Pn 3-Evaluarea extradiegetică (v. 15-17) + Pn 4-Rezolvarea (v. 18-30) + (elipsa din Pn 5-Situația finală) + Pn Ώ-Evaluarea finală (v.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
infirmă cele două aserțiuni ipotetice din versul 2. Se dă schema generală a acestui text: Textul argumentativ "Veghe" Așa cum putem observa, macro-propoziția P.arg.0 este constituită din propoziții argumentative care formează o secvență completă despre care putem spune că este inserată. Mișcarea argumentativă a acestui text se construiește pe un careu argumentativ care asigură inferențele ce conduc către o concluzie implicită: Mișcarea inferențială de stânga se situează în lumea non actuală, marcată de DACĂ ipotetic, condițional (și imperfect în versiunea franceză
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2), în timp ce ultimul paragraf prezintă o concluzie (P. expl. 3) care vine să lărgească evantaiul de aplicații posibile ale acestui răspuns. Întregul răspuns (P. expl. 2) dat discursului direct (introdus prin propoziția f) apare, de fapt, ca o secvență completă, inserată în mișcarea explicativă pe care tocmai am descris-o. Secvența inserată: P. expl. 0: (g), (h), (i) = avem nevoie de o mașină de spălat. P. expl. 1: De ce (j) ? P. expl. 2: Pentru că (k) P. expl. 3: Atunci concluzia (l
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
explicației, fac trimitere la un foarte bun articol semnat Anne Leclaire-Halté: "Explicație și povestire în textele de ficțiune" (Pratiques, nr. 67, 1990). Noțiunea de "buclă explicativă" ca discurs secundar (cf. Halté, 1988) corespunde conceptului pe care eu îl numesc secvență inserată într-o secvență inserantă de alt tip (aici narativ). O secvență explicativă poate fi dezvoltată cu certitudine într-un ansamblu narativ (a se vedea aici exercițiul care se referă la romanul Spledeurs et misères des courtisanes, însă și o povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
inserantă de alt tip (aici narativ). O secvență explicativă poate fi dezvoltată cu certitudine într-un ansamblu narativ (a se vedea aici exercițiul care se referă la romanul Spledeurs et misères des courtisanes, însă și o povestire poate să fie inserată într-o secvență explicativă (și aceasta, la rândul ei, inserată într-un ansamblu de alt tip) cu rolul de macro-propoziție 2-Răspuns. Este ceea ce se întâmplă și în finalul discursului lui V. Giscard d' Estaing, la care m-am referit în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fi dezvoltată cu certitudine într-un ansamblu narativ (a se vedea aici exercițiul care se referă la romanul Spledeurs et misères des courtisanes, însă și o povestire poate să fie inserată într-o secvență explicativă (și aceasta, la rândul ei, inserată într-un ansamblu de alt tip) cu rolul de macro-propoziție 2-Răspuns. Este ceea ce se întâmplă și în finalul discursului lui V. Giscard d' Estaing, la care m-am referit în câteva rânduri. (10) [...] [a] Dragi cetățene franceze și cetățeni francezi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
constituie "replica" unui personaj. Intervenția, formată din luarea de cuvânt a unui interlocutor, cea mai mare unitate monologală, se poate desfășura pe o întindere mai mare și poate fi constituită dintr-o povestire completă sau dintr-o secvență de explicare inserată într-un anumit punct al schimbului în curs. Totuși, o întrerupere monologată de mai mare întindere trebuie întotdeauna negociată cu multă grijă și lasă loc sancțiunilor descrise în capitolul 2 (3.1.). Din lipsă de spațiu, voi descrie foarte pe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
combinare a secvențelor eterogene, încercând să reconciliem tradiția retorică cu analiza lingvistică. Monologul narativ în teatru este unul din cele mai importante genuri ale povestirii. El va reprezenta un punct de referință în cadrul prezentei lucrări: este vorba de o secvență inserată într-o altă secvență, dialogală spre deosebire de analiza fabulei lui La Fontaine, studiată în capitolele 2 și 6, în care am întâlnit un model reprezentativ inversat, cel al unui dialog inserat într-o secvență narativă. Pentru a aborda acest gen narativ
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de referință în cadrul prezentei lucrări: este vorba de o secvență inserată într-o altă secvență, dialogală spre deosebire de analiza fabulei lui La Fontaine, studiată în capitolele 2 și 6, în care am întâlnit un model reprezentativ inversat, cel al unui dialog inserat într-o secvență narativă. Pentru a aborda acest gen narativ singular, voi examina mai întâi relația dintre teatru și narațiune, insistând asupra modalității de inserție a povestirii în dialog. Voi propune, de asemenea, o reinterpretare a textelor lui Jacques Schérer
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]