2,113 matches
-
gestului său, el se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice". Evenimentul anului 2000 a fost, detașat, Tîrgul Internațional de Arte Vizuale (TIAV), aflat la a treia ediție și desfășurat, insolit, la arenele Globus din Capitală, între 11-26 noiembrie. Fastuosul catalog al Tîrgului sugerează temerara triadă: "priza acută a realului", "continua stare de proiect", "insațiabila capacitate de speranță". Finalizate, pare-se, cu brio. Cu participare internațională, simezele au găzduit pictură, grafică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-ai afla brusc în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de voit insolită e această regie modernă (avant la lettre): subiectul "barbar", contorsiunile colerice ale celor cinci bărbați goi, aparenta dezordine a dispunerii lor, tușa frustă, mai ales ea, care i-ar fi stupefiat pe marii contemporani ai cretanului din Toledo. Nu există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
galant, același titlu. Știe bine că nu-l deții, cum, de asemenea, bine știi că amicul e doctor în... belle arte (dar și în mici coțcării cu tablouri). De altfel, țicneala lui reușește să păcălească pe cei ce cred că insolitul titlu merge perfect cu deraierea de pe terasament. Iar printre persuadații personajului se numără nu numai debili, ci și persoane cu mintea întreagă. Cărora belledoctorul le oferă numere de atracție, binedispunîndu-le. E omniprezent. Aproape ubicuu. La cocktail-ul din seara asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar reîntoarse) au acum același aer, oarecum civilizat, cu lumea tînără și intrepidă, de origine extrem de incertă, dar oricum pusă pe treabă. Dacă antrenul unei astfel de petreceri (fără lăutari) te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formală arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar același individ? Fiind acesta (... întîmplător) de aici, din spațiul nostru vital. Și nu-i neapărată nevoie să depistăm în persoana vizată tot ce decurge din proasta-i alcătuire (în fond, cîți semeni de-ai noștri nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu fumatele clișee prostesc-sociologizante și perceperea spectacolului în toată splendoarea lui frustă! O clipă, după care, cum altfel! să revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gianni Versace. 1 august Primind, cu autograf, de la anglistul Steve americanizat, "Dear Avedanei" -, ultima domniei sale carte, Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recunoscut încă aici cabrarea unui cal/ centaur, abandonul leneș-lasciv al unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la experiențele acestea încă plastice pînă la faza... deșeurilor nu-i decît un pas. Pe care "oportunistul" César îl face cu franțuzească nonșalanță. Bîntuie, împreună cu echipa lui de zgomote
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton, pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paridisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. Faptul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar tare ne bate gîndul că dexteritățile coechipierilor își au sorgintea în recent evocata genă ilegalistă. 7 octombrie Hotărîseră amîndoi să vadă filmul acasă la ea. S-au așezat în fotolii, și-au turnat Bartender's, au ciocnit ușor-stînjeniți de insolitul lor scenariu și au așteptat. Iris era filmul. El o parcursese cîndva, pasionat-sistematic, pe Iris Murdoch, devorîndu-i pur și simplu romanele. Știa că filmul după viața englezoaicei de geniu avea deja un palmares excepțional, cu Oscar, cu BAFTA, cu Globul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dubios mecenat al culturii multilateral dezvoltate. Să fi acceptat (pentru ce?) teleasta paranteza aceasta riscantă în serialul conceput cu atîta atentă probitate morală și profesională? Stupoare, deci. Pînă în momentul în care alegra blondă ne invită s-o însoțim în insolitul ei demers: acela de a asculta civilizați, politicoși destăinuirile unui personaj (oricum inconfundabil) despre viața-i (oricum ieșită din comun), chiar dacă această viață a fost una marcată de cele mai discutabile comportamente. De ce (pare a ne invita generoasa teleastă) să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iași rămas anacronic, adică nătîng-nostalgic, vizualismul în mai toate segmentele lui de forță are un statut suprapus, modern suprapus. Și asta datorită infuziei de tinerețe, asumată iată, spectaculos și benefic chiar de vechile gărzi ale dulcelui lirism local, provocîndu-le acestora insolite emulații. Sala care cu minime sincope (rațiuni comerciale!) își menține rolul de creuzet al artei ieșene actuale rămîne Cupola, cu dinamica ei incitantă, într-o continuă alternanță stilistică. De recunoscut Uniunii Artiștilor Plastici rolul de manager profesionist al galeriei! Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu Sulina. Cumpărate, oho, în 1978, chiar din bizarul port (unde reveneam, curativ, toamna) și pe verso-ul cărora am notat, extrem de laconic, momente consumate în acel capăt de lume, cîndva cosmopolit Porto Franco. În plin comunism, loc ideal pentru insolit refugiu. Unul cu atît mai regenerator, cu cît se voia lăsat la marginea zgomotului totalitar. De altfel, frazele sumare de pe dosul ilustratelor asta și intenționau: să se sustragă urgențelor asurzitoare și să se complacă (laș?) în solipsist gîngurit. Gînguritul insului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înmînat: autorul îmi dăruia cartea lui... și atît. Ce puteam să-i spun? Am văzut că lipsea autograful. "Îmi scrii și un autograf?", l-am îndemnat zîmbind. Da, a zis, aveți un creion?". "N-am". Și l-am invitat pe insolitul roșcovan să-mi facă, într-o zi, o vizită la atelier (unde aveam și creion...). Chiar a doua zi, cioc-cioc în ușă: era el, debutantul fără creion, la fel de roșcovan, la fel de viking, la fel de... I-am întins exemplarul pe a cărui copertă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu o plăcere absolut nouă, despre necunoscutul încă Irinescu. Dacă ar fi să-i pun în scenă teatrală cartea, absurdul (urmuzian) m-ar îndemna să am în vederea scenariului chiar și antologia de versuri din prima jumătate a volumului, de un insolit aproape țicnit, dacă n-ar ieși "Fabricată în atelierele Irinescu", așa cum singur își pune firmă propriului său... supradadaism. Antologie asumat-personală, în care încap, halucinant, și Lesnea și Lundkvist și Eminescu și... Miorița. Ce vrei, Atelierele Irinescu! Mă opresc însă (și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și "gîlcevile din Chioggia" locală, știind, nu?, că și Voltaire, "candidul", făcea periodic convocări amicilor: să se retragă undeva, în afara orașului, să bîrfească nederanjați, sistematic,.... mortal. • cum să nu guști inocența (jucată) a recent debutantului june căruia, după ce-i recunoscusem insolitul talent literar, îi reproșam, întrucîtva, melanjul supraabundent din prima sa carte tipărită!: Am vrut să debutez cu... opere complete, mi-a replicat, senin, vikingul de Tătărași. • nu numai la Eternitate sînt locuri de veci: fotoliul meu 1 din rîndul 28
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi am apărut într-un Iași în care cei cîțiva maeștri ai picturii aveau deja statut prea bine definit; nerămînîndu-mi decît soluția insolitului. Pe care l-am și produs (nu fără oarecare înverșunare), fiind însă atent să nu lezez notorietăți, ba, admirîndu-le sincer și, mai mult, scriind cu sinceritate despre ele. Dacă, așa cum regretați că nu l-ați însoțit pe Mihai Ursachi în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o Bergenbier, berea fotbalului românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mioritică resemnare, împăcînd la urma urmei datele unui destin ce nu va avea nicicînd șanse. De-ar fi asta unica melancolie ce ne subminează viguroasa nativitate... Singurii români care au faimă internațională sînt Brâncuși și Enescu, al doilea încă prin insolita lui modernitate continuînd să forțeze habitudinile secolului abia început, primul cîștigînd încă din celălalt secol teribilul pariu. În rest, numerele de operetă nu fac altceva decît să augmenteze eterna frustrare. Din cînd în cînd, opinia autohtonă e tulburată de vînturarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dacă cineva și-ar pune în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech-urilor, și asta, pentru a-și face, degajat, numărul de insolit fashion. Ca și Gaittany: pardesiu gri închis, pălărie de fetru negru, fular alb lucitor, pantaloni vag dungați, aproape negri, pantofi de un negru mat. Parcurge solemn tablourile, făcîndu-și vînt cu pliantul sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc, conservator și canonic, ea este relevantă mai degrabă în cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a lumii de dincolo și a formelor sale, precum și în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca amintire sau copie a lor, indiferent dacă acestea sunt prezente sau absente, manifeste sau nu. Are o asemenea legătură cu senzația sau cu obiectul, încât le poate descrie funcțiile și le poate condiționa recunoașterea. Reiese de aici un caracter insolit pe care îl capătă, de interstițiu, de "terț inclus", pe de o parte, în relația dintre "semnificant" (lucru sau formă) și "semnificat" (substanță sau concept), pe de alta, între referință și subiectul receptor, imaginea solicitând atât funcția cognitivă (recunoașterea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Țările Române dezideratul ortodox. Imaginarul politic medieval românesc, așa cum o demonstrează iconografia, cultura scrisă aulică și cultura populară, istoriografia și literatura religioasă, documentele de cancelarie și urmele materiale, are, în același timp, un caracter comun, pentru gândirea medievală, și unul insolit, ca soluție practică locală. Consolidat în baza unei tradiții religioase neinstituționalizate timp de un mileniu, respectând în egală măsură elementul roman (ideea de romanitate) și opțiunea ortodoxă, apărând, cu program pseudo-"basileic", autocrația și sistemul de putere corelat alegerii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
etica înaltă a Curții se sprijină mai ales pe exemplele majore ale bătăliilor câștigate împotriva otomanilor (doar câteva cazuri: lupta de la Codrul Cosminului, de la Țuțora sau de la Stănilești) și pe transformarea în modele a unora dintre figurile voievodale, anecdotica și insolitul, completând fața "istoriei", țin de comploturi, de crime domnești sau boierești, de capturări și de evadări. Există însă și un al treilea nivel, cel al bizareriilor sau al zvonurilor, redate de cronicari în scene scurte, dar expresive și dinamice: pildele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eroicului, la statutul suprem de cruciat al credinței (din cronici), precum și la mitul sfântului ucigător de balauri (din hagiografii). Frecventele apropieri între mediile de cultură și de civilizație românești (livresc și popular, laic și religios) au dus și la combinații insolite în imaginarul colectiv și în creațiile artistice. În evul mediu românesc, palierul culturii minore asigură relația dintre "harta" hagiografiilor și cea a modelelor simbolice ale puterii, sintetizând, cum am văzut, în figura lui Alexandru Macedon - reperabilă și în literatura curții
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]