30,710 matches
-
în capcana unor oameni care aveau să sfârșească prin a-l îndepărta de vechii lui prieteni, fiindcă sectă se transformă, puțin câte puțin, într-un cancer care consumă structura socială a insulei Bora Bora, de aceea există riscul că locuitorii insulei să sfârșească prin a se împărți în două facțiuni ireconciliabile. Membrii expediției își dedicară timpul petrecut pe insula îndeosebi consumării multor fructe, pescuitului în laguna, strângerii de apă și de provizii și pentru a face dragoste cu vahínes, singurele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se transformă, puțin câte puțin, într-un cancer care consumă structura socială a insulei Bora Bora, de aceea există riscul că locuitorii insulei să sfârșească prin a se împărți în două facțiuni ireconciliabile. Membrii expediției își dedicară timpul petrecut pe insula îndeosebi consumării multor fructe, pescuitului în laguna, strângerii de apă și de provizii și pentru a face dragoste cu vahínes, singurele care nu reușiră să se bucure de nici un minut de odihnă, căci se părea că părăsirea spațiului limitat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe insula își petrecea timpul inspectând, împreună cu dulgherul, fiecare încheieturăa vasului, călăfătuindu-le sau strângând nuci de cocos sau fructe ale arborelui de pâine, cu care umplea camarile, iar Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plajă apuseana. Se duseră cu toții să le vadă, dar se găseau într-o stare de descompunere atât de avansată, pe jumătate devorate de răci, încât era imposibil să-și dea seama dacă aparțineau unuia dintre sălbatici sau unui pescar din insulele învecinate. Totuși, Miti Matái rămase tăcut multă vreme, privind cu atenție marea și linia coastei, iar în cele din urmă declară convins: — Oricine ar fi, a murit chiar în acest loc, căci nici fluxul, nici curentul nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strânse în jurul lui pe toți membrii expediției, Miti Matái așeza cu fermitate degetul pe buricul băiatului, spunând: —Vreau să vă fie foarte clar, în cazul că mi se va întâmpla ceva, că vom începe tatuajele de întoarcere pornind de la această insulă, care se găsește la unsprezece zile spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți și adaugă: Prefer să fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți și adaugă: Prefer să fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o soție fidelă, care nu te părăsește niciodată. Întotdeauna se află acolo unde trebuie să se afle și îți spun ce trebuie să faci. Dar când sunt nori? — Norii zboară peste valurile mării și nu se opresc decât deasupra crestelor insulelor. În această chestiune - ca și în oricare alta care avea vreo legătură cu observarea naturii - Miti Matái avea încă o dată dreptate, căci fidelele alizee făceau că norii să fugă pe deasupra oceanului, ei neoprindu-se decât atunci când întâlneau vreun munte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și pentru a se bucură de o binemeritata odihnă. Continuară în aceeași direcție, însă în a patra noapte Miti Matái alese un alt Avei’á, care îl devia înspre vest, știind din experiența că în partea aceea se află niște insule ai căror locuitori i-ar putea oferi unele informații despre sălbaticii agresori. A doua zi, Miti Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma să se desfășoare la căderea serii și prin care aveau să sărbătorească faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
blândețe: Dacă vântul nu bate, iar valurile care veneau dintr-o parte te lovesc acum din partea cealaltă, fără nici un motiv aparent, si daca, în plus, clipocitul lor este slab, ritmic și profund, inseamna ca valurile s-au lovit de o insulă pe care nu poți s-o vezi, iar acum se-ntorc... Îl privi cu atenție. Ai înțeles? Tapú Tetuanúi statu câteva minute, cugetând la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la duș, viteza la întoarcere, să le adunăm și să-mpărțim la doi. Depărta mâinile, ca un prestidigitator după un exercitiu strălucit. În acest fel vei putea să-ți faci o idee aproximativa despre distanță la care se află acea insula. În următoarele două zile și două nopți, Tapú Tetuanúi umblă de colo colo pe puntea Mararei, ca un spirit chinuit, atât de duș pe gânduri și de amărât, încât s-ar fi putut crede că era pe punctul să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și pescăruș. Să te gândești că un val putea să se lovească de o insulă îndepărtată și să se-ntoarcă se mai încadra într-o logică acceptabilă, dar să determini la ce distanță se gaseste acel obstacol i se părea lui Tapú Tetuanúi mai degrabă vrăjitorie, decat artă a navigației. Starea lui de spirit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai rămânea decât să se roage că locuitorii acelei insule providențiale să fie oameni pașnici și primitori. Miti Matái ordona să se coboare velele și catargele și să se sune de trei ori din cochilie, semnalând în acest fel că nu intenționau să atace prin surprindere. După o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a atacat? —Ieri la amiază. De atunci nu l-am mai văzut, dar cu Teatea Maó nu se știe niciodată. —Știu, recunoscu bătrânul. De unde veniți? —De pe Marara. Suntem o expediție de pedepsire, în căutarea unor sălbatici care ne-au atacat insula. Navigatorul-Căpitan îl privi cu deosebită atenție pe interlocutorul sau, încercând să descopere o cât de mică reacție la cuvintele lui. Ați suferit vreo agresiune în ultima vreme? Bătrânul cu mantie roșie rămase câteva clipe pe gânduri, cercetându-i cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că în interiorul celor mai sângeroși rechini - și fără îndoială cel mai sângeros dintre ei era Teatea Maó -, salășluiau sufletele dornice de răzbunare ale oamenilor care fuseseră condamnați la blestemul etern pentru crimele oribile pe care le-au săvârșit. Locuitorii acelei insule - care făcea parte din micul arhipelag Tokelau, aflat la nord de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să vadă un vas atât de impunător, precum și cei care se ocupau cu pescuitul în larg, care aveau motive să se bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care aveau motive să se bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu mai văzuseră niciodată asemenea desene, desi Navigatorul-Căpitan al insulei lor- un batran coșcovit, care probabil că nu se mai îmbarcase de zeci de ani - își aminti că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu mai văzuseră niciodată asemenea desene, desi Navigatorul-Căpitan al insulei lor- un batran coșcovit, care probabil că nu se mai îmbarcase de zeci de ani - își aminti că, în îndepărtată lui tinerețe, în timpul unei lungi călătorii către vest, auzise vorbindu-se despre niște ființe abominabile care - inca și mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Zburător nu formau un echipaj oarecare, si se părea că singura lor dorința era aceea de a ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei dispăruseră fără urmă de pe o insulă care se află în drumul lor îi întărea convingerea lui Miti Matái că și sângeroșii lor dușmani se lăsau împinși tot de alizeul de sud-est, iar timpul trecut de la această întâmplare îi dovedea că Marara înainta mai repede decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne-am înfrunta în larg cu patru catamarane pe care se află cel puțin de două ori mai mulți războinici decât ai noștri? Clatină din cap convins. Nici una. Singura noastră șansă este să-i atacăm prin surprindere pe propria lor insula, la fel cum ne-au atacat și ei pe noi. Dar acel bătrân navigator spunea că insula lor trebuie să se găsească foarte departe!... se tângui Roonuí-Roonuí. Iar noi habar n-avem câți oameni am putea găsi pe ea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mulți războinici decât ai noștri? Clatină din cap convins. Nici una. Singura noastră șansă este să-i atacăm prin surprindere pe propria lor insula, la fel cum ne-au atacat și ei pe noi. Dar acel bătrân navigator spunea că insula lor trebuie să se găsească foarte departe!... se tângui Roonuí-Roonuí. Iar noi habar n-avem câți oameni am putea găsi pe ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează că este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noi, dacă începem să luăm apă, o să fim la mâna lor. Nu! repeta. Nu putem să ne angajăm într-o înfruntare în larg. Atunci, care este planul tău? —Să profităm de viteză noastră superioară și să încercăm să le găsim insula, înainte de întoarcerea lor. Se uită la toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă nu e foarte mare, atunci trebuie să fie aproape complet lipsită de apărare, întrucat cei mai buni războinici se află la bordul navelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]