2,171 matches
-
autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ajung să fie, nu o dată, „cocote”, profesioniste în arta seducției. Dar în timp ce „cochetă” mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai mare decît cea a unui simplu observator. Probabil fiindcă (vulgar spus) se fripsese cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Neant”, „Neant. Nimeni”. Probabil o dată cu primele asalturi ale „neantului” (ale „neantului absolut”), „vine întunericul”. Aș putea zice, așadar, că Bacovia a simțit corect pînă în ultima clipă. Ori de cîte ori sînt supărat pe orașul în care trăiesc, prima dintre insultele care-mi vin pe limbă e „lume de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și a formării unor conduite corecte, cât și combaterea unor factori patogeni școlari, printr-o mai bună organizare a procesului instructiv-educativ. Stările de frustrație ușoare, frecvent întâlnite în orice colectiv școlar (cărora le corespund situații tipice de solidarizări neprincipiale, nedreptăți, insulte etc.), nu vor fi neglijate, deoarece ele „coboară pe neobservate climatul intelectual și moral al muncii școlare”, determinând, în același timp, o ușoară atracție a elevului frustrat, deja sensibilizat, spre acei colegi care au ajuns la permanentizarea unei conduite profund
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.d.), „nu ia bacșiș” și astfel le „insultă meseria”. Metaforic și problematizant prin excelență, teatrul lui P. (căruia în 2003 i se acordă un premiu al Uniunii Scriitorilor) demistifică, asemenea romanelor și nuvelelor sale, așa-zisele „transformări revoluționare”, înfățișându-le în tablouri și viziuni apocaliptice. Să spunem că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
degetul mare și arătător; același gest în Japonia desemnează banii (monezile sînt și ele rotunde), iar řn Franța "zero" sau "lipsa de valoare". În Malta același gest semnalează homosexualitatea, iar în Grecia și Sardinia reprezintă un comentariu obscen sau o insultă. În afara apartenenței naționale gesturile indică statutul social (gesticulația unui intelectual de stînga va fi sensibil diferită de a unui țaran) și profilul individului (gesturile ample îi definesc pe deținatorii autorității, gesturile reduse pe cei timizi, nesiguri etc.). Gesturile reprezintă cultura
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dată de lupta fundamentalismul de a se impune, deseori adepții ; au comis atentate teroriste justificate prin credința lor și prin servirea scopului suprem. Principalul inamic al fundamentaliștilor islamici este Occidentul, țările din occident fiind considerate cele care devastează și aduc insulte la adresa religiei musulmane. Dar, „în prezent decalajul între țările bogate și cele sărace nu mai are rezonanța pe care a avut-o în trecut. Cu siguranța, clivajul Nord-Sud continuă să fie o arie de reflectare în relațiile internaționale."1 Relațiile
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
cei din Țara Românească. Nicolae Vogoride a falsificat listele electorale din Moldova. În aceste condiții, mișcarea unionistă din Moldova și-a intensificat acțiunile, înaintând un protest și Comisiei Europene în care solicitau anularea listelor falsificate care erau considerate drept „o insultă adusă majestății Tratatului de la Paris, drepturilor poporului Moldovei, justiției, umanității.” Într-o scrisoare adresată contelui Walewski de către Victor Place (trimisul Franței), acesta din urmă vorbea despre proporțiile mușamalizării listei electorale de către Vogoride, menționând că din peste 40 000 de electori
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
ale furturilor, iar 4,7% au fost deja agresați în școală". În realitate, cercetătoarea se bazează pe cifrele referitoare la furt (de altfel, mult mai mici decât în Franța) fiindcă sunt cele mai ridicate, dar omite să spună că încăierările, insultele, agresiunile fizice împotriva adulților sunt net mai puțin răspândite: intenția agitatoare e evidentă. În public, cercetătoarea vorbește de "școala terorii" etc. Această intenție agitatoare este o manipulare cu scop clar: există atâta violență în școală, încât un specialist este indispensabil
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în același an. Tabelul 4. Acte de "violență" contabilizate în gimnaziile și liceele din Franța în anul școlar 2002-2003 Acte Număr de semnalări Procentaj din numărul de elevi din gimnazii și licee Violență fizică fără arme 21 003 0,30 Insulte sau amenințări grave 16 223 0,23 Furt sau tentativă 7 844 0,11 Alte fapte grave 3 092 0,04 Acte Număr de semnalări Procentaj din numărul de elevi din gimnazii și licee Deteriorări ale localurilor 2 675 0
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
slabă. Dacă luăm cele mai frecvente cinci victimizări, numărul de victime dintre elevi ar fi, în proporție, foarte limitat 14. Pentru faptele de violență fizică fără arme am putea considera că sunt cuprinși 0,30% dintre elevi, 0,23% pentru insulte sau amenințări grave, 0,11% pentru furturi și tentative, iar 0,03% pentru extorcare sau tentativă. Într-o perioadă în care chiar ministrul Educației descria și condamna puternicele tensiuni rasiste și antisemite dintre elevi, semnalările injuriilor rasiste privesc doar 0
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
procentajul victimelor conform anchetelor noastre de victimizare sau conform cifrelor produse pe cale administrativă. Tabelul 5. Victimizările în gimnazii potrivit anchetei din 2003, comparativ Procentajul elevilor care se declară victime 2002-2003 Proporția victimelor în Signa 2002-2003 Extorcare 6,3 0,03 Insulte 73,2 0,23 Rasism 16,7 0,01 Lovituri 24,2 0,30 Furt 46,3 0,11 Eșantion redresat N = 3871 Debarbieux și Montoya 2004 și semnalările oficiale MEN/Signa, 2002-2003. Tabelul 5 recapitulează decalajul dintre statisticile produse
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai frecvente dintre acestea ca indicatori ai violenței. Categorizarea noastră nu este identică aceleia realizate de Carra și Sicot, care au grupat în categoria foarte vastă a lipsei de respect așa-numitele violențe verbale, numite mai prozaic, în limbajul tinerilor, insulte. Cinci tipuri de violență apar mai frecvent și au devenit principalii noștri indicatori în ce privește victimizările: extorcarea, insultele, furtul simplu, loviturile și rasismul. În 1996, numărul elevilor care afirmau că au fost extorcați era de 9% din eșantionul de 9 521
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și Sicot, care au grupat în categoria foarte vastă a lipsei de respect așa-numitele violențe verbale, numite mai prozaic, în limbajul tinerilor, insulte. Cinci tipuri de violență apar mai frecvent și au devenit principalii noștri indicatori în ce privește victimizările: extorcarea, insultele, furtul simplu, loviturile și rasismul. În 1996, numărul elevilor care afirmau că au fost extorcați era de 9% din eșantionul de 9 521 de elevi de gimnaziu chestionați. Tabelul 6 prezintă frecvența acestor victimizări în ultima noastră anchetă, din 2003
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
evitat parțial până acum, dar cu care vom începe capitolul următor -, diversele anchete cantitative care măsoară "violența" măsoară oare același lucru și putem face cu atâta ușurință un salt între school bullying și tulburări de comportament, incivilități, agresivitate sau delincvență, insultă și hărțuire sexuală? Putem cu adevărat să adunăm toate acestea sub termenul "violență"? Capitolul III Violența obișnuită: definiție și consecințe Problema violenței în școală ține în primul rând de o opresiune cotidiană, repetitivă, proteiformă. Este necesară o clarificare pentru a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
elevii ne mulțumesc pentru că au putut să se confeseze astfel. A treia cauză ține, poate în egală măsură, de o diferență de percepție în chiar definirea faptelor violente: o încăierare în curtea școlii trebuie oare contabilizată printre faptele grave? Banalitatea insultelor și glumele răutăcioase spuse între elevi înseamnă cu adevărat violență? Acest lucru pune foarte profund problema experienței victimare. În fond, problema definiției mă agasează teribil. Mai exact. Nu problema în sine, ci aceia care o ridică în veșnica încercare de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
De asemenea, trebuie să recunoaștem că acele minor victimization cărora Denise Gottfredson (2001) și majoritatea autorilor le subliniază importanța nu sunt atât de ușor asimilabile categoriilor din Codul penal. De altfel, puțini cercetători din afara Franței adoptă această poziție. Bineînțeles, o insultă, o amenințare sunt penalizabile, indiferent dacă sunt adresate unui adult sau unui elev. Dificultatea tehnică a unei asemenea penalizări nu trebuie să influențeze aceste probleme de definire. Dar oare se cuvine să-l considerăm "delincvent" sau "violent" pe elevul care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a lui Dany. O altă observație, pe care orice educator o va recunoaște: Christian, un adolescent extrem de cuminte, izbucnește îndată ce i se vorbește despre mama sa. "Pe mă-ta", bineînțeles, sau "mă-ta-i curvă" ori "'tu-ți rasa", iată insulte banale, desigur, dar bine conturate. Iată un delict bine identificat. Adolescenții au înțeles mecanismul care-l scoate din fire pe Christian și e de-ajuns un "mă-ta" bine țintit pentru ca acest mecanism să se declanșeze. Climatul clasei resimte puternic
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
au înțeles mecanismul care-l scoate din fire pe Christian și e de-ajuns un "mă-ta" bine țintit pentru ca acest mecanism să se declanșeze. Climatul clasei resimte puternic acest fapt. Oricum, la ce ne-ar folosi, în banalitatea acestor "insulte", o caracterizare penală? să-i trimită pe elevi la tribunal? La fel, elevii anglo-saxoni (Blaya, 2001) sunt foarte sensibili la porecle, considerate o adevărată violență. Se va crede, bineînțeles, că faptele acestea mărunte n-au nici o importanță și că a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
preluarea puterii, mica delincvență fiind, în parte, ceea ce numim "câștigarea puterii urbane de proximitate". Determinând retragerea locuitorilor, privați de libera circulație în propriul cartier, dominat de dealeri, ele fac vizibil câștigul teritorial. Scriam atunci: "Ocuparea casei scărilor, deteriorarea clădirii, amenințările, insultele, murdărirea, toate acestea au ca rezultat luarea în stăpânire a spațiilor intermediare și a colțului de stradă unde se organizează vânzarea: locul minorilor în această ocupare a spațiului nu are nevoie să fie legat direct de trafic, ci este important
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
permite să studiem aspectul "factual", prin delictele și violențele fizice sau verbale, cât și așa-numitele violențe "morale" sau instituționale. Principalii noștri indicatori sunt așadar următorii: ▪ indicatori de victimizare și de delicte: extorcare (amenințări în școala primară), furturi, lovituri, rasism, insulte. Ansamblul acestor indicatori ne permite să construim o scară a multivictimizărilor, între 0 și 5 tipuri de victimizări suferite. Această scară compozită (constituită prin cluster analysis) este deosebit de importantă, făcând posibilă o comparație între indicele climatului școlar și indicele victimizării
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
logic, aceste victimizări sunt mai puțin numeroase în această țară africană decât pentru elevii din Franța. Violența între colegi nu lipsește nici pe departe din școlile djiboutiene, însă agresiunile fizice și verbale par, comparativ, mult mai prezente în Franța. Astfel, insultele nu sunt denunțate decât de 40% dintre elevi, în timp ce în Franța 78% dintre elevi spun că au fost insultați. 25,4% dintre elevii de școală primară din Djibouti spun că au fost loviți de un altul în Franța, este cazul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că este "puțin" prezentă. Doar 2% o consideră foarte prezentă. Cât despre victimizări, și acestea sunt, deși prezente, mai puțin frecvente decât în țările din Nord pe care le-am putut studia la Observatorul European al Violenței Școlare. de exemplu, insultele sunt de aproape două ori mai puțin prezente decât în Franța, cu o ocurență de mai puțin de 45%. Asta nu înseamnă că nu există probleme importante, în special în relația elevi-profesori, care pare uneori tensionată, în funcție de o practică relativ
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că au participat la încăierări sunt net mai puțin numeroși. Scăderea e importantă: în 2003, 8% dintre elevi declară că se încaieră des sau foarte des, față de o proporție aproape dublă în 2000 (15,8%). Scăderea este sensibilă și în ce privește insultele, chiar dacă rămân la un nivel ridicat: 85% dintre elevi spun în 2000 că au fost insultați, față de 75% în 2003. La fel și în cazul amenințărilor (de la 16% la 14%, diferență nu prea semnificativă totuși). "Rasismul" denunțat de 17% dintre
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de educație prioritară: • 16% dintre elevii din ZEP spun că sunt loviți des sau foarte des, față de 11% în afara ZEP; • 12% dintre elevii din ZEP spun că se încaieră des și foarte des, față de 6% în afara ZEP; • dacă la nivelul insultelor rezultatele sunt identice cu 79% dintre elevi insultați -, la nivelul injuriilor rasiste diferența este de 26% în ZEP, față de 15% în afara ZEP; • 19,5% dintre elevii din ZEP spun că "au fost amenințați pentru a da ceva", față de 11% în afara
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]