4,596 matches
-
de juriu, cât și de telespectatori. Show-ul are la bază cel mai spectaculos format de dans din întreaga lume, oferind un spectacol total celor aflați în fața micilor ecrane. Jurnalul Național îi urează bun venit lui George Natsis în familia Intact și îl declară Omul Zilei, scrie Jurnalul Național.
O nouă vedetă în familia Intact. "ESTE OMUL ZILEI" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78603_a_79928]
-
s-au adus cu acel prilej, s-a spus: "Iubiți mai mult decît orice pictura fericită și senină pentru că, nu fără merit și curaj, v-ați dedicat viața descoperirii a ceea ce este frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Afară nu-i frig. în odaie, în mijlocul ei, nu-i frig. Frigul vine din zidurile astea groase... Patul în care stau culcat e lipit de zid. E frig pe lângă ziduri. Codri întregi să azvârli în sobă, acest frig va stărui, intact, în temelii. Fiindcă moartea, trecutul nu le poți încălzi cu nimic. Războinicii puși pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetățile ridicate: Feldioara, Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
ani) că nu avem încă o clasă politică, că nu înțelegem separația puterilor într-un stat de drept era firesc să ajungem cu nedumeririle inclusiv până la Constituție! în politică nu este recomandată ignorarea "buturugilor mici". Instrumentarul socio-dema-gogie ruginit a rămas intact: diversiunea, delațiunea, mistificarea și înscenarea, cu aceleași inepte rezultate dintotdeauna, Zvonistica însă pretinde un masterat separat! După atâția ani încă "vorbim" despre "legea lustrației" (punctul 8 din Proclamația Timișoara) când ar fi putut funcționa simpla lege a bunului-simț, iar diferența
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
Ceaușescu a ordonat demolarea centrului vechi al Bucureștiului a bisericilor bizantine și a unor case de toată frumusețea cea mai rece iarnă din istoria Carpaților a Încremenit toate rîurile și lacurile iar În primăvară cînd a venit dezghețul o basilică intactă din secolul al XIV-lea a plutit În jos pe Dunăre Îndreptîndu-se către Marea Neagră unde s-a scufundat sub valuri alăturîndu-se triremelor grecești și navelor romane de luptă galioanelor turcești și galerelor venețiene și acesta a fost semnalul revoluției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
au lăsat comuniștii nici o urmă durabilă? Ateism oficial? De unde dracu’ vine această pasiune religioasă? — De la Dracu’, ai perfectă dreptate. Chestiile religios-naționaliste au dus, se pare, o existență subterană, reprimată, dar după ce a căzut comunismul, vechile credințe au revenit la viață, intacte. Poate de aceea par atît de primitive. Au fost Înghețate cînd comuniștii au venit la putere, după Al Doilea Război Mondial, dar s-au dezghețat după ce comuniștii au pierdut controlul. De ce crezi că i s-a spus Războiul Rece? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
gurii în vreme ce toți ceilalți se înecau de râs. Mamei nu i s-a părut absolut deloc amuzant că doamna Smith și-a vărsat paharul cu Bacardi și Cola (mie nu-mi prea plăcea Bacardi-ul, așa încât conținutul lui alcoolic era aproape intact) pe covorul cel bun din sufragerie, dar tata s-a distrat pe chestia asta de n-a mai putut. Voia bună era la ea acasă. În rândul tuturor, mai puțin în rândul băutoarelor de vodcă. Mamei i-a picat fisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
da, a răspuns Anna roșind și mai tare și dărâmând o cană. În momentul ăla, probabil că interiorul pleoapelor îi era roșu ca racul. Am înțeles-o. Nici eu nu cred că mai aveam pe față vreun vas de sânge intact, după ce, mai devreme, Adam mă făcuse și pe mine să roșesc. Capilarele din obraji îmi explodaseră până la ultima. Ca bulele de șampanie care se ridică spre gura paharului. Conversația din jurul mesei n-a fost tocmai sclipitoare. Helen, care nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit nimic. Dar despre ce-am vorbit noi de o oră încoace? m-a întrebat James pe un ton beligerant. Exact, am spus eu. Cum? a tunat el uitându-se la mine de parc-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ale limbii engleze. Își completase studiile la universitate, pentru a nu mai auzi cum este etichetată peiorativ ca sorbonistă. Dar tot sorbonistă rămase pentru colegii de școală. Poreclele țin adesea loc de nume și se păstrează uneori mai neprăfuite, mai intacte decât cele înscrise în buletinul de identitate. Nu punea neapărat toate acestea la inimă, dar se simțea singură, însingurată. Din când în când, la vederea unui bărbat chipeș, avea percepția unui sentiment deosebit, ca și cum întreaga ființă i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
parte distrus sau dispersat. Aproape tot ce se acumulase pe parcursul a mai bine de un secol era amenințat cu dispariția. Timpul părea să meargă îndărăt, ștergând o parte glorioasă de istorie. Cu toate acestea, decorațiunile interioare au fost păstrate aproape intacte. Mobilierul regal, mai ales, care era mai ușor deplasabil și mai folositor, a dispărut. Așa cum se întâmplă de obicei, de când e lumea și pământul, toate sunt trecătoare. Ca toate intemperiile, inclusiv cele sociale, a trecut și pârjolul revoluției franceze, care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
l-a prefăcut în muzeu de istorie. Un gest înțelept în esență, dacă nu s-ar fi produs unele intervenții mai puțin faste, cum ar fi eliminarea unor decorațiuni și redarea altor destinații apartamentelor care ar fi trebuit să rămână intacte. Nici cele două războaie mondiale, în care Franța a fost implicată în mod serios și cu consecințe importante în plan material, nu au afectat Versailles-ul și Trianon-ul în așa măsură încât pierderile să devină irecuperabile. A urmat o politică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut; o zgârietură în pielea lui nouă-nouță, care nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o cicatrice. Apoi am văzut data de pe fotografie. Am rămas uitându-mă la ea, în timp ce creierul meu îmi spunea, nu poate fi adevărat, dar știind instinctiv că așa era: băiețelul acesta se născuse cu doar optsprezece luni în urmă. Fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ritualului. „Cine ești tu?“ „Sunt un adept, neadmis Încă la misterele cele mai Înalte ale lui Tres. M-am pregătit În tăcere, prin meditația analogică a misterului lui Bafomet, În conștiința că Marea Operă se Învârte În jurul a șase sigilii intacte și că numai la sfârșit vom cunoaște secretul celui de-al șaptelea.“ „Cum ai fost primit?“ „Trecând prin perpendiculara la Pendul.“ „Cine te-a primit?“ „Un Legat Mistic.“ „L-ai putea recunoaște?“’ „Nu, pentru că era mascat. Eu Îl cunosc numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
demnitarii celor 36 de grade ultime și ultrasecrete.“ Și În timp ce Bramanti Îi chema pe aleși unul câte unul, aceștia intrau În veșminte liturgice, toți purtând pe piept Însemnul Lânii de Aur. „Cavaler al lui Bafomet, Cavaler al Celor Șase Sigilii Intacte, Cavaler al Celui de-al Șaptelea Sigiliu, Cavaler al Tetragramatonului, Cavaler Justițiar de Florian și Dei, Cavaler al Athanorului... Venerabil Naometru de Turris Babel, Venerabil Naometru al Marii Piramide, Venerabil Naometru al Catedralelor, Venerabil Naometru al Templului lui Solomon, Venerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au prăbușit în chiuvetă. Femeia a luat-o la goană pe scări. În capăt, l-a văzut pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
După ce epurările au luat sfârșit, Pată Neagră și prietenii și vărul lui au coborât pe furiș În satul Nyaung Shwe unde nu-i cunoștea nimeni. Și și-au procurat de pe piața neagră buletine ale unor oameni morți, dar cu reputația intactă. De atunci Înainte, au avut două feluri de vieți: În lume, viața celor morți, iar pe ascuns, viața celor vii. Vârfurile bărcilor virară la stânga intrând pe un canal care ducea la un grup de case din tec cocoțate pe picioroange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rânjind cu gura larg deschisă. Statuia poartă numele de "Bocca della verità". Legenda spune că mâna băgată de un mincinos în "gura adevărului" va rămâne captivă în orificiul deschis; cu alte cuvinte, numai cine spune adevărul își va recupera mâna intactă dacă se încumetă să riște aventura. Mărturisesc că eu am riscat și mi-am retras mâna nevătamată din gura monstruoasă... Ca să demonstrez că definiția conform căreia "un diplomat este un gentleman care minte în străinătate întru beneficiul țării sale" în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
reușit să regăsesc un șofer anonim între cei zece mii de șoferi câți practică această meserie în Santiago de Chile. Dar încurcătura din această expediție improvizată nu s-a soldat cu peripeția șoferului regăsit. Ajunși la Mendoza, am regăsit mașina mea intactă și am pornit la drum hotărâți să avansăm în direcția Buenos Aires până la căderea nopții. Am reușit să parcurgem astfel în jur de trei sute de kilometri înainte de a poposi la un han nu prea simandicos, dar destul de liniștit ca să putem recupera
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Vitalian și-am luat la rând borcanele din bucătărie. Loveam repede, ordonat, cu furie. Dulcețurile zburau în toate părțile (cojile de lămâie se lipeau cel mai bine de pereți) și, odată cu ele, și iluziile mele într-o memorie blândă și intactă. Spre deosebire de tipul ăla cu ceaiul și prăjitura, de care îmi povestea taică-meu, îmi zdruncinam momentele cele mai vii și senzațiile cele mai dragi, nu ca să am ce să păstrez, ci ca să nu am ce să-mi amintesc. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar fi putut să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă? Niște cadouri, pentru-acasă? Misterul rămânea, cu fiecare an, intact, împachetat în pânzele sacilor, colorate ca un pulovăr turcesc. Încărcată cu mărfuri grele și parfumate, corabia asta a lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt și, scăpând din ghearele tiranului de la catedră, zbura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cosmos“, aparatul de fotografiat „Smena“. Îi încetineau contactul cu exteriorul, ajutându-l să suporte nealterat dinamica vie și corozivă a zilelor; rozetele se mișcau în continuare, tabla nu ruginea, pozele aveau aceeași culoare alb-negru. Viața se dilata, însă Paul rămânea intact, călătorind împreună cu apartamentul fosilizat în colțul din dreapta al etajului șapte. Părinții călătoreau și ei, seară de seară, sudați în fotolii în fața televizorului „Temp“. Îi vedeam bine, de departe, printre rânduri. Cunoșteam pe de rost microclimatul ăsta de cartier, cu uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plesniturile de deasupra, prin parchet și tavan. Domnul Cocă încasa în tăcere. Atunci era moale, călduț, tocmai bun de bușit; și doamna Cocă știa asta. I-am ocolit cu grijă, cotind după bloc. Cartierul fermenta la locul lui: banal, trist, intact. Nici Sadoveanu nu l-ar fi descris mai bine. Am traversat bulevardul, printre mașini și gură-cască. Le zăreai răsuflările umede, aburi portocalii în lumina stâlpilor. Maria mă ținea de braț, o trăgeam după mine grăbit, cum face toată lumea după cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ploi. Șoferii strângeau din dinți, făceau slalom și își blestemau zilele. Până pe 1 august, nici o mișcare: atunci demara Marea Asfaltare. Buldozerele rupeau dintr-un capăt în altul bulevardele centrale, pentru a trânti un nou strat de asfalt în locul celui vechi, intact și lucios: se „decopertau marile artere“. Grupuri răzlețe de muncitori demontau și bordurile (erau vizate piesele interbelice, din granit masiv sau alea ceaușiste de beton, care nu se clintiseră o jumătate de secol) și, cu o frenezie inexplicabilă, le înlocuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]