2,119 matches
-
al unei gândiri, fie ca testimonial); atât vizuale, cât și verbo-iconice (sau verbale, dar codificate/conotate retoric); atât inconștiente, cât și intenționale (Wunenburger 13-74). Între cele două ipostaze ale imaginii "corporale" (descrise încă din tradiția antică), reprezentarea sensibilă (perceptivă) și inteligibilă (ea include și imaginea anticipatoare), se inserează reprezentarea mnezică, legată de procesul de (re)memorare și de problematica identității, implicit și de imaginarul colectiv. Ea este diferită de percepție, deși o poate reactualiza, dar într-o formă datată și vidă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-o ipostază studiată de psihologia cognitivă contemporană ca modalitate de reprezentare mentală a unei informații "trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea (pentru că este amintirea ei). În al doilea rând, imaginea mnezică diferă de reprezentarea inteligibilă, deși confuzia s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat teoria conform căreia nicio reprezentare, chiar din sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
colectiv, precum într-o oglindă, ci din interpretarea simbolică a motivațiilor, a raporturilor de forțe, a schimbărilor în baza cărora comunitatea își organizează existența și viața spirituală. Cum limbajul este cel care preia în principal sarcina "traducerii" reprezentării și face inteligibilă proiecția imaginativă, cum el este substanța în care se formează interpretarea, am proiectat sistemul imaginarului (dacă îl asimilăm cu o rețea deschisă, în plan și în profunzime) în paralel cu sistemul gramatical al limbii. Căutăm să ordonăm noțiunile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la analiza fenomenului medievalității). Imaginea se comportă, în perspectiva teoriei sistemice a imaginarului, precum o unitate minimală și funcțională; în general, pe baza unei scheme de reprezentare, care transportă o informație pentru a fi memorată dinspre lumea sensibilă sau lumea inteligibilă înspre mentalul colectiv, se configurează imaginea, cu limbajul ei de cele mai multe ori conotativ (spre exemplu, redarea sceptrului într-un tablou semnifică puterea, iar corelarea lui cu ansamblul sau contextul mută iconul pe planul simbolismului politic; descrierea ritualului înscăunării poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
colaborare care împlinește în curând un deceniu. Viorel CERNICA Introducere 1. Precizarea problemei acestei lucrări. Observații de metodă Pentru cei mai mulți dintre noi, nu există nici o îndoială în privința recunoașterii unor "intenționalități" cu sens de prealabil prezente în structura cunoașterii (sensibile sau inteligibile, a priori sau a posteriori, comună sau științifică etc.). Vorbim despre "scheme senzoriale", "structuri perceptive", "scheme imaginative", "pattern-uri experiențiale", "forme judicative", "modele teoretice" etc., înțelegând prin toate acestea, într-un mod natural, firesc, rolul pre-formativ pe care ele îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se întemeiază pe identitatea formală dintre concept și funcție și pe ideea de predicativitate, după care conceptul, nesaturat, cum am văzut, se întregește prin preluarea unei "poziții" în relația predicativă. Pentru noi este însă important faptul că există o cale inteligibilă ba și legitimă din punct de vedere logic-judicativ-constitutiv, potrivit ideilor formulate mai sus de a regândi reelația de adecvare dintre lucru și cuvânt. Desigur, ceea ce Frege numește "obiect" (Gegenstand) trebuie luat ca "lucru", iar ceea ce la el apare drept "concept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoaștere, iar drumul se va încheia cu vederea soarelui. Acum el înțelege că lumina soarelui constituie "mediul" în care este posibilă vederea lucrurilor. Prin analogie, putem spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte a aplicației de față și ea reprezintă o veritabilă "reducție transcendentală" la timp, operație de sens judicativ-constitutiv nedisimulat. Dar de unde putem acroșa, acum, problema "absenței" timpului și cum se raportează această absență (posibilă, deocamdată) la normele judicativului? Devine ea inteligibilă pe temeiul acestora? Este clar: poate deveni inteligibilă numai dacă aceste reguli arătându-și uneori și slăbiciunea, nu doar tăria o îngăduie; altfel spus, chiar dacă ele participă, într-o oarecare măsură și, desigur, nefiresc, la constituirea ei. După cum am văzut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o veritabilă "reducție transcendentală" la timp, operație de sens judicativ-constitutiv nedisimulat. Dar de unde putem acroșa, acum, problema "absenței" timpului și cum se raportează această absență (posibilă, deocamdată) la normele judicativului? Devine ea inteligibilă pe temeiul acestora? Este clar: poate deveni inteligibilă numai dacă aceste reguli arătându-și uneori și slăbiciunea, nu doar tăria o îngăduie; altfel spus, chiar dacă ele participă, într-o oarecare măsură și, desigur, nefiresc, la constituirea ei. După cum am văzut, două sunt situațiile în care trebuie cercetată "absența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
departe de nucleul normativ al dictaturii judicativului. Sensuri non-judicative clare sunt cuprinse însă într-un fel de "teorie a elementelor" Dasein-ului, construită după toate rigorile "analiticii" transcendentale (depărtată, totuși, în privința structurii, regulilor valabile în spațiul său, limbajului și elementelor sale "inteligibile", dar nu și în privința sensului său ultim, de analitica transcendentală kantiană). Și Heidegger pune la punct o metodologie a rostirii filosofice, cu certe intenții regulative și constitutive prin raportare la condițiile de acreditare a discursului de tip filosofic: la el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
origine; - numărul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent); j) să asigure confidențialitatea și protecția informațiilor și a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informații, copii de siguranță pentru programe și informații; ... k) să asigure listări clare, inteligibile și complete care să conțină următoarele elemente de identificare în antet sau pe fiecare pagină, după caz: ... - tipul documentului sau a situației; - denumirea instituției; - perioadă la care se referă informația; - datarea listărilor; - paginarea cronologică; - precizarea programului informatic și a versiunii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187801_a_189130]
-
care implică o viziune mai largă, lipsită de prejudecata care plana asupra bolnavului psihic, considerat, prin însăși boala sa, ca incurabil. Este o anticipare are o lumină nouă asupra bolnavilor, judecați în funcție de dinamica tulburărilor, tulburări care nu lasă totdeauna urmări inteligibile. Dintr-o optic predominant socială se trece astfel al o optică predominant medicală. A. Fătu insistă asupra internărilor, care, făcute din ospiciu la cerere, vor trebui să asigure nu numai protecția societății, ci în aceeași măsură protecția bolnavilor, în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
3 AgrO VP [+ Telic] 4 ti Sintaxa inacuzativelor Față de abordările din anii '90, în care inacuzativitatea a fost definită prin telicitate (Grimshaw 1990, Borer 1994, Tenny 1994, Levin și Rappaport Hovav 1995), autoarea își propune să ofere o teorie mai inteligibilă a interfeței Lexicon−Sintaxă. Van Hout (2004: 64) subliniază faptul că telicitatea nu e impusă de verbul lexical, ci de context. Van Hout (2004: 65) arată că, în PM, corelația dintre telicitate și obiectul direct este capturată prin ceea ce autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Trăsăturile de tip adjectival pot fi exprimate și prin verbe stative cu flexiune. GUARIBA − Vezi NADËB. GUARANÍ Limbă sud-americană vorbită în Paraguay (una dintre limbile oficiale), în unele provincii din Argentina, în sudul Braziliei și în Uruguay. Două dialecte reciproc inteligibile: MBYA-GUARANI, vorbit în comunitățile argentiniene, și TUPI-GUARANI, vorbit în Paraguay și în Brazilia. Limbă care prezintă scindarea subiectului intranzitiv, în funcție de care se pot identifica trei clase de verbe: verbele tranzitive, care cuprind prefixe pentru A și O (tipul 'a da
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Perspective, Oxford, Oxford University Press. 44 P. Hallman, "NP Interpretation and the Structure of Predicates", Language, 80, 4, p. 707−747. 45 Această caracteristică a subiectului nu este valabilă pentru limbile pro-drop, deci nici pentru română. 46 Pentru a face inteligibilă situația verbului basc, Martinet (1968: 219) îl compară cu fr. je lui ai donné /žlyiedone/, comentând că, în acest caz, ca în majoritatea fenomenelor de acord, este vorba de tendința minimului efort: este mai simplu să folosești în toate situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu argument profan, a ieșit definitiv din Biserică. De asemenea, în așa-numitele „mise de Avignon” (manuscrisele de Ivrea și de Apt din secolul al XIV-lea), structura muzicală este clară și inteligibilă, are un caracter ascetic, calm și se bazează pe o arhitectură ritmică echilibrată. Din punct de vedere legislativ, Docta sanctorum a intrat în „Corpus juris canonici”, tutelând astfel existența muzicii gregoriene și normativitatea sa până în zilele noastre. Așa se explică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
problema capacității de cunoaștere și de comunicare a adevărului de către învățător. Convingerea lui este că prin intermediul limbajului le reamintim altora sau nouă înșine, printr-un fel de vorbire interioară, cunoștințele despre lucrurile materiale dobândite prin percepere directă, pe când la cunoașterea inteligibilă se poate ajunge doar printr-o iluminare interioară. Limbajul devine, cauza indirectă a cunoașterii. Așa cum sesizează Constantin Cucoș, constructele lingvistice sunt privite de către Augustin ca mediatori, ca simple instrumente utilizate de ființa noastră sensibilă pentru a întreține un raport cu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
constituit aproape exclusiv pe baza procedurilor reducției structurale. Metodologia freudiană constă, în fapt, în proceduri de detectare a conținuturilor profunde, inconștiente în formele superficiale ale conștientului. Întreaga dinamică psihică, este de părere Freud, este regizată de structurile inconștiente și devine inteligibilă prin acestea: morala, arta, religia, manifestările psihopatologice. Un alt exemplu de reducție structurală ni-l furnizează Robin Williams Jr. (1980) în analiza pe care o întreprinde asupra etnicității. Mult timp, remarcă el, s-a crezut că etnicitatea va descrește rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicabilă prin aplicarea modelului general de științificitate, în măsura în care sunt îndeplinite două condiții: a) cunoașterea legilor care guvernează dinamica lumii; și b) cunoașterea stării inițiale (sau la un moment dat) a acesteia. În acest mod, istoria oricărei comunități umane devine complet inteligibilă, ca orice obiect individual, prin aplicarea unor legi generale. Întrebarea la care trebuie să răspundă științele generalului este: pot ele să satisfacă toate necesitățile de cunoaștere? Și, în mod special, pot da ele oexplicație satisfăcătoare obiectivelor individuale și dinamicii în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tocmai acest caz de vârf. Pentru a înțelege calculatoarele și dinamica lor pe generații, este suficient să cunoaștem „ce a fost în mintea” celor care le-au proiectat? Putem, cu alte cuvinte, să considerăm calculatoarele cafiind obiectivarea unor proiecte subiective, inteligibile prin înțelegerea subiectivității autorilor lor? Herbert A. Simon, cunoscut specialist în psihologie și calculatoare, dă un răspuns neașteptat în contextul unei asemenea puneri a problemei. Este posibilă - în sensul de interesantă din punctul de vedere al plusului de cunoaștere- o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
situația obiectivă nu explică decizia luată - în aceeași situație, actori diferiți pot lua decizii diferite-, ci doar „culoarea” particulară pe care o are o decizie sau alta. Invocarea situației nu este de natură să explice decizia, ci să o facă inteligibilă. Deși nu este exprimată într-un mod clar, este conținută aici o teză generală. Situația ca atare fixează doar unele limite ale deciziilor, dar nu o determină pe una sau pe alta. În acest sens, demersul comprehensiv nu este principial
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este necesar să o integrăm într-o serie mai lungă de mișcări. „Istoria” este aici esențială. Nu putem înțelege mișcarea pe care o face acum dacă nu cunoaștem ce a făcut în momentul anterior și mai înainte. Fiecare mișcare este inteligibilă doar dacă e integrată în ansamblul drumului parcurs în timp de furnică. În orice caz, cercetătorul este uimit de complexitatea comportamentului furnicii, greu de pătruns. Cea de a doua este strategia structurală. Conform ideii fundamentale a cercetătorului, complexitatea nu stă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În fine, modelul deciziei în incertitudine persistentă are în primul rând o finalitate descriptiv-explicativă. El este orientat spre identificarea particularităților comportamentului real al decidentului în condiții reale de decizie. Din acest punct de vedere, el prezintă un avantaj important: face inteligibilă o mulțime de caracteristici ale comportamentului decizional individual și colectiv care, cel mai adesea, au fost înregistrate doar ca simple curiozități, fără a li se găsi o explicație satisfăcătoare. Din acest motiv, el oferă posibilitatea integrării celor două paradigme care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
studii au devenit ,,directori de opinie” În domeniul politicilor sociale din România; b) identificarea unor ,,rațiuni Întemeiate”. Studiile sociologice au adâncit cunoașterea publică a vieții sociale prin identificarea unor ,,rațiuni Întemeiate” (În consens cu ,,de bonnes raisons” - Boudon) care fac inteligibile comportamente, atitudini, credințe percepute, de regulă, ca aberante sau iraționale. De pildă, Septimiu Chelcea, Dumitru Sandu și colaboratorii lor au pus În discuție publică importanța decisivă a unor legături culturale adânci care dau sens opțiunilor și șanselor de viață ce
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai Îndemânatică, cum o crede d1 Poincarré, ci singura adevărată, căci ea se Întemeiază pe realitate, și nu este decât o singură realitate, aceea pe care o percepem prin simțurile noastre. Nu poate fi Încă, alăturea cu dânsa, o realitate „inteligibilă” și, chiar dacă voim să Închipuim alte soiuri de realități prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]