9,535 matches
-
putut la fel de bine să se apropie de un bătrân budist, taoist sau creștin isihast, esențială fiind nu schimbarea doctrinei, ci relația de prietenie între doi oameni de vârste diferite. Cititorul român, care a crescut cu Tache, Ianke și Cadâr, piesa interbelicului Victor Ion Popa (de neuitat datorită triadelor Finteșteanu- Giugaru-Anghelescu și Beligan - Moraru -Dinică), și care nu vede nimic de mirare în toleranța religioasă și conviețuirea între creștini, evrei și musulmani, știe foarte bine că „lentoarea e secretul fericirii” (cum îl
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
Totuși, Pamfil Șeicaru solicita permanent bani de la securiștii care-l vizitau, invocând că este foarte sărac. Este reală această sărăcie a sa? Inclusiv dumneavoastră scrieți că existau informații că a reușit să scoată din țară o parte din averea sa interbelică? El, într-adevăr, și-a trimis prin fostul său ginere, care era în corpul diplomatic, o parte din bani în Elveția, dar acesta i-a tocat economiile. Când Șeicaru a plecat, a mai luat niște tablouri, dar fără valoare prea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
mărturisește că în România nu e suficientă știința de carte. Mai trebuie, imperios, și altceva. Ceea ce lui Oreste Tafrali îi lipsea. Epistola expediată Sabinei Cantacuzino (1863-1944) se constituie, de fapt, într-un incendiar rechizitoriu asupra învățământului și cercetării din perioada interbelică. Însemnările și observațiile lui Oreste Tafrali despre oameni, evenimente și fapte sunt de o exemplară corectitudine. * Iași, [22 martie 1922] Str[ada] Paladi, nr. 6 Stimate domnule Director, Răspund la amabila d[umnea]v[oastră] scrisoare, prin care îmi cereți
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
Universității și, bineînțeles, a palatelor celor două mari ziare despre care mereu este vorba. E de mirare că lipsește Capșa . Nu este prima oară când Ioana Pârvulescu descinde în teatrul acesta de acțiune. A făcut-o în Întoarcere în Bucureștiul interbelic și în alte cărți.Găsește cele mai plastice mijloace pentru a evoca un oraș de care această fiică a Brașovului este legată sufletește mai mult decît ne-am fi putut închipui.
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]
-
LEOACEI <footnote Fragment din românul Vară leoaicei, Melania Cuc, Ed. ZIP, București, 2011. footnote> Sâmbure și-a vândut partea de avere moștenita la Glodoasa, Într-un sat cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa o leagă doar amintiri vagi că fotografiile vechi și uitate Într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama ei, fusese o femeie frumoasă dar fragilă că
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
literatură, critică și artă (până în 1940)”. „Brașovul literar și artistic”, Brașov (1931-1933; 1934-1935), sub direcția lui Cincinat Pavelescu. Între colaboratorii,Liviu Rebreanu, I. Agârbiceanu, I. Valerian, Ștefan Baciu. „Cuvântul”, București (1924-1934; 1937-1938; 1940-1944), cel mai important cotidian politic al perioadei interbelice. Din colectivul de redacție făceau parte Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Adrian Maniu și, din 1926, Nae Ionescu. În program sunt înscrise monarhia și ortodoxismul ca valori ale „României de mâine”. Primul deceniu de apariție e comentat în paginile
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
Pandrea. „Revista Fundațiilor Regale”. Revistă lunară de literatură, artă și cultură generală, București (1934-1947). Primii directori: D. Caracostea, Al. Rosetti, Paul Zarifopol și Camil Petrescu. Esențial, „fenomenul românesc” este asociat nevoii de cultură autentică. Colaborează toți marii scriitori ai perioadei interbelice. „Scânteia”. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, București (1931-1940; 1944-1989. Inutil a comenta rolul ei în propagarea și consolidarea ideologiei totalitare în România. În „enciclopedia cronologică” i se acordă exact... două rânduri! „Șantier”. Social-literar, București (1933-1934; 1937), sub
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
îmi vorbeau despre el, chiar și care își declarau fățiș antipatia, îl considerau un tânăr de talent, original, foarte instruit, cu lecturi temeinice din literatura română și universală. Într-o vreme când Lucian Blaga era interzis, ca și alți mari interbelici, Gheorghe Grigurcu a fost nu numai un înfocat admirator al său, dar și unul dintre cei care se bucurau de privilegiul de a-i fi din când în când în preajmă. Asemenea relații, defel ortodoxe, nu au fost nici pe
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
important - în registrul acesteia. E și principala cauză a absenței pasajelor autoreflexive și a confesiunilor, a digresiunilor, a fanteziilor proiective, ba chiar a meditației tihnite pe marginea propriului scris. Din unghiul reflecției asupra operei sale, Rebreanu e, dintre prozatorii noștri interbelici, cel mai zgârcit. Probabil că profesia de „realist”, practicată cu rare și nesemnificative sincope, l-a făcut pe scriitor să-și reducă la minim afirmațiile programatic-teoretice: a discuta literatură se confundă aproape total, pentru el, cu a vorbi despre existență
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
cont de caracterul conjugal al scrisorilor), cât și surprinderea societății (literare). Personajele centrale ale epistolarului Fanny-Liviu Rebreanu sunt, oricât de crud ar părea, slujnicele sau vreo rudă agasantă, precum și - rar - familia Delavrancea sau Maniu. Printre singurele reflectări ale marilor scriitori interbelici în schimbul epistolar se pot reține câteva constatări neutre și seci: „Aseară, până la 12, m-a pisat aici Camil Petrescu”, scrie Rebreanu în vara lui 1924, pe vremea când muncea chinuitor la Adam și Eva. Întâlnirea lui Fanny pe litoral cu
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
le-a adus editarea poeziei postume, avem acum revelația unui gazetar prodigios, nebănuit în anii în care atitudinea politică a lui Ion Vinea nu era agreată de regimul comunist și, în consecință, nici nu era dezgropată din colbul colecțiilor ziarelor interbelice. Dimensiunile și calitatea operei publicistice dintre 1932 și 1934 a scriitorului sunt cu atât mai meritorii, cu cât el nu mai colaborează, în această perioadă, la ziarele de mare tiraj din Sărindar, în paginile cărora îl întâlnisem în deceniul anterior
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
cărora îl întâlnisem în deceniul anterior. Gazetar de stânga (dar nu comunist), Vinea scrie în ziarul politic și cultural Facla, a cărei direcție i-o încredințase în 1930 N. D. Cocea. În lenta derivă către dreapta a majorității presei noastre interbelice - inclusiv, de pildă, a Cuvântului la care Vinea scrisese între 1927-1928 -, un gazetar democrat, cu convingeri socialiste, cum era scriitorul, nu-și mai putea găsi locul. Om de convingeri și de caracter, el a preferat mercenariatului politic o anumită marginalitate
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
lui Stelian Tănase din volumul Avangarda românească în arhivele Siguranței: Vinea nu face parte dintre cei urmăriți pentru activități comuniste sau pentru legături cu spionajul sovietic. El crede în continuare într-un ideal de dreptate socială, pe care imperfecțiunea democrației interbelice i-l susține, furnizându-i numeroase cazuri de injustiție individuală și colectivă, de demagogie cinică, de corupție scandaloasă. Însă nu „proletariatul” în numele căruia pretindea că vorbește comunismul galvanizează energiile și altruismul lui Ion Vinea, ci o categorie pe care astăzi am
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
critică Ion Vinea. Sper că va fi dusă la bun sfârșit, contrazicând încă o dată clișeul conform căruia cultura română este una a proiectelor neîncheiate și a precarității instrumentelor științifice. Faptul că Ion Vinea nu este, azi, cel mai popular scriitor interbelic (și nici măcar cel mai popular dintre suprarealiști), departe de a diminua meritele ediției, le subliniază. Căci, ajunsă la al nouălea volum, ediția critică ne obligă să renunțăm la imaginea unui Vinea boem, dezinteresat de opera sa și risipit în fragmentarism
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
este printre puținele studii străine despre Mircea Popescu. Este schițată, acolo, figura unui intelectual de marcă, onest, curajos, o personalitate pe care o descopăr vie, încă, sufletește, în copia scrisorile lui trimise, sau primite de la nume sonore ale culturii române interbelice, sau italiene. La criticii imporanți, care se ocupă de exilul romînesc, cu excepția lui Nicolae Florescu, la Cornel Ungureanu( "La Vest de Eden", sau în "Mircea Eliade și literatura exilului", ori la Mircea Popa ( "Întoarcerea la Ithaca. Scriitori români din exil
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Roma. În 1968, devine asistent la catedra de Filologie romanică a lui Ruggero M.Ruggeri, de la Universitatea romană. Cursul lui de literatură modernă română, dedicat poeziei din Novecento, secolul al XX-lea, va deveni o bună inițiere în lirica românească interbelică. Se va aduna într-o carte, completat cu articole din "Fiera letteraria, "Persona", "Il Giornale d'Italia". O introducere a lui Mircea Popescu, care deschide volumul din 1967, "Poesia moderna romena", explică împrejurările redactării cărții, inițial curs universitar, recapitulează contribuțiile
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
are acum faza sa clasică, fără a fi cunoscut crepuscularismul sau futurismul de tip italian". Perspectiva e de la bun început europeană, M.P. amintește principalele reviste care au rol formator "Semănătorul", "Viața românescă", "Gândirea", "Sburătorul" conchizând că literatura atinge în perioada interbelică "la sua rigoliosa maturita". Maturitatea sa viguroasă. Arghezi, Maniu și-au "schimbat maniera, s-au înnoit radical, uneori în aceeași revistă" Semn de depășire a crizei spune exegetul. La fel Crainic, Minulescu, sau Ion Barbu. Sunt judecăți cuprinzătoare, de sinteză
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
sat care a purtat pălărie”. Așadar o modernizare, o estetizare sui- generis ! Dar Barbu Cioculescu e un paseist incurabil. Neavînd o legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic atașat, se mulțumește cu un surogat al ei, de factură interbelică, sub chipul podului casei d-sale, plin de stive de reviste, fotografii cu poze nostalgice: „Ca- valeri bruni cu elegantă mustăcioară și impecabilă cărare gominată - John Gilbert - coabitau cu frumuseți misterioase - Pola Negri, Gina Manès, Isa Miranda... Privirile stăruiau asupra
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea ... capitalistă, a anului 1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile semnate de Lucian Boz, apărute în perioada interbelică. Totuși, reeditarea lucrărilor sale a fost obstrucționată de regimul politic comunist, pentru că Boz era, nu-i așa, un transfug! O tentativă a lui Emil Boldan - colegul său de liceu și facultate - și Constantin Crișan, de a-i reedita un volum
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
cauzei franceze. Spuneam că activitatea firmei sale îl solicită foarte mult, încât găsește puțin timp să se ocupe și de literatură (o va face abia după pensionarea din 1974). În anii '80 își reeditează, prin xerocopiere, câteva lucrări din perioada interbelică, pe care le trimite unor prieteni și cunoscuți. După 1990, colaborează la Jurnalul literar (1994-2002), unde publică scrisori, amintiri, medalioane etc. Membru al Asociației Jurnaliștilor Australieni. Colaborează la ziare și reviste australiene: The Daily Telegraph, The Sydney Mornig Herald, The
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
au fost publicate în România literară, nr. 39, 2003). Cred că aceste dovezi sunt suficiente pentru a dovedi atașamentul scriitorului față de limba și cultura în care s-a format ca intelectual. 6. Concluzii. Cărțile lui Lucian Boz, apărute în perioada interbelică, au fost, de regulă, elogios comentate de G. Călinescu, Eugen Ionescu, E. Lovinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu. În anii regimului comunist, au scris despre el, în presa din România, N. Steinhardt, Constantin Crișan, Constantin Darie. După Revoluție, s-a bucurat de
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
Selecție severă întreprinsă de Petică însuși în propria sa operă poetică, din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă șansă, pentru el și pentru noi, Petică ar fi putut ajunge scriitor interbelic, ar mai fi putut crea încă douăzeci de ani - și atunci harta literaturii române ar fi fost poate cu totul alta.
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă șansă, pentru el și pentru noi, Petică ar fi putut ajunge scriitor interbelic, ar mai fi putut crea încă douăzeci de ani - și atunci harta literaturii române ar fi fost poate cu totul alta.
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
care este practicată această mefiență: prin revoltă („sunt un țap afurisit care încearcă să i-o tragă lumii”) și având sentimentul urgenței (există referințe frecvente la posibilitatea reizbucnirii războiului). Doar că, la fel ca eroii lui seize the day din interbelic, Arthur Seaton se vede înfrânt de forțele supraordonatoare împotriva cărora se ridică; ultimele paragrafe sunt o strălucită camuflare a resemnării întrun optimism puțin credibil: „Ei, la urma urmei, e un trai bun și o lume bună dacă nu te lași
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
că nu mă refer la dl Tăriceanu, dar cei care azi își dau ochii peste cap ultragiați de faptul că îndrăznim să pronunțăm cuvântul <<România>>, sau cuvântul <<național>> ar putea să afle că dintre partidele democratice ale României, în perioada interbelică, PNL a fost cel mai naționalist și Brătienii au fost niște mari naționaliști. Cum s-a construit istoria după 1990, am construit-o cu toții. Iar în legătură cu postările pe Facebook, ele fac deliciul dumneavoastră, eu aș fi preferat ca dl Tăriceanu
Răspunsul lui Antonescu pentru Tăriceanu: Nu voi regreta deciziile luate () [Corola-journal/Journalistic/41646_a_42971]