KorAP: Find »[drukola/base=interlocutor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...245 >

6,119 matches

Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661

esența lucrurilor: dacă „ne mănâncă”, trebuie să fim atenți nu la mâna care scarpină, ci la zona afectată. Micromâncărimile la nivelul claviculei nu durează decât una-două secunde, dar în momentul în care se produc aveți destul timp ca să le reperați. Interlocutorii care își scarpină clavicula simt că aveți nevoie de ajutor, fără îndoială pentru că ați exprimat acest lucru într-un fel sau în altul. I-ați emoționat și sunt gata să vă acorde mai mult, dacă le-o cereți. În pruncie

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
Persoanele care se scarpină pentru că „le mănâncă” subsuoara sau clavicula stângă au suflet bun. Deschiderea lor nu este interesată, ci reală. Dacă își scarpină clavicula, este un semn că doresc să ne ajute. Ca să fim siguri că semnele trimise de interlocutorii care „se scarpină” trimit cu adevărat la dorință, atunci când observăm un gest limpede trebuie să ne punem niște întrebări-cheie, legate de alte semne. Este un ochi de pe fața acelei persoane mai deschis decât celălalt? Fața arată asimetrică? Ochii ei sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
plină de gingășie. Dar este o gingășie narcisistă. Syne revine în trupul ei, pentru ea. Acest tip de gest poate dezvălui și mai multă gingășie. Observați cum atitudinea Synei ilustrată mai jos, degajă mai multă tandrețe decât cele precedente. Atunci când interlocutorul se abandonează și capul lui se abandonează. Nu există vreo regulă absolută, însă, în general, cu cât oamenii sunt mai fuzionali, cu atât mai suplă este axa capului lor. De fapt, micromângâierile brațelor ne cer să fim, de asemenea, foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
se apropie de noi. Cele două gesturi de mai jos sunt mai sugestive decât cele precedente. Deschiderea antebrațului prefigurează deschiderea părții superioare a trupului. Mângâindu-și interiorul antebrațului, Syna își mângâie interiorul trupului. Astfel, ea se deschide foarte sugestiv către interlocutor, traducând o dorință relațională intensă. În cea de-a doua imagine, capul Synei nu urmează poziția capului lui Syner. De altfel, în cea de-a doua situație încheieturile mâinilor aflate în pronație nu se deschid în direcția încheieturilor lui Syner

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
două gesturi diferite. Observați evoluția atitudinii mentale a lui Syner între prima și a doua ilustrație. În prima ilustrație, micromâncărimea nu este pur și simplu un semn de seducție. Axa capului lui Syner nu urmează mișcarea firească a trupului lui. Interlocutorul nostru simte, fără să o spună, nevoia de a ieși din această situație, chiar dacă există cu adevărat dorința de apropiere. În ilustrația din dreapta, micromâncărimea exprimă dorințe afective contradictorii. Interlocutorul simte „mâncărimi” în interiorul brațului pentru că simte dorința de apropiere afectivă, de

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
Axa capului lui Syner nu urmează mișcarea firească a trupului lui. Interlocutorul nostru simte, fără să o spună, nevoia de a ieși din această situație, chiar dacă există cu adevărat dorința de apropiere. În ilustrația din dreapta, micromâncărimea exprimă dorințe afective contradictorii. Interlocutorul simte „mâncărimi” în interiorul brațului pentru că simte dorința de apropiere afectivă, de care în același timp se apără. Are scrupule în privința unei apropieri mai mari. Dar capul este destins și se înclină în mod semnificativ în direcția brațului care îl „mănâncă

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
arate emoțiile, așa cum nu-și îngăduie să vorbească despre ceea ce simte. Cât despre brațe, rămân lipite de trup. Și totuși, chiar dacă Oprah Winfrey comunică destul de puțin din ceea ce simte, mulțumindu-se, în general, să zâmbească, ea este complet îndreptată către interlocutor. Într-adevăr, antebrațele ei sunt foarte mobile și, mai ales, atunci când se află în sală, palmele ei sunt întoarse spre auditoriu, mai mult de 60% din timp față de prezentarea de la începutul emisiunii, fapt unic în istoria televiziunii. Arătându-și palmele

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
nimeni nu știe cu adevărat ce se petrece. Dar, după ce am aflat că trebuie să fim atenți la acest gest, ne dăm imediat seama că este foarte frecvent. Observați următoarele două poziții. Sensul mișcării indică natura dorinței. Când dorim ca interlocutorul să se apropie de noi, degetul mare mângâie zona dintre mijlociu și inelar, revenind spre interiorul mâinii, ca și cum am aduce cu degetul această persoană către noi. Dar, atunci când mângâiem această zonă în sens opus, este semn că dorim să ne

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
de noi, degetul mare mângâie zona dintre mijlociu și inelar, revenind spre interiorul mâinii, ca și cum am aduce cu degetul această persoană către noi. Dar, atunci când mângâiem această zonă în sens opus, este semn că dorim să ne apropiem noi de interlocutor. Aceste gesturi sunt destul de frecvente și rareori observate. Dorința este prezentă, dar gestul este discret, aproape ascuns. Degetele Arătătorul este degetul autoafirmării, degetul care spune „Eu”. Înainte de a rosti primele cuvinte structurate, copilul „arată cu degetul” obiectele și anume cu

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
energia. Suplețea, pentru că fără aceste articulații trupul ar fi complet rigid; energia, pentru că este nevoie de ea pentru a multiplica, pornind de la încheietură sau din cot, mișcările brațului și ale mâinii. Coatele noastre apar întotdeauna în câmpul vederii periferice a interlocutorilor, indiferent dacă stăm aproape sau departe de ei. Fac parte din imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru a grăbi apropierea afectivă Coatele dau suplețe mișcărilor noastre. Fără ele nu am putea îmbrățișa, nu ne-am

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
motiv că acest conducător părea să spună adevărul curat. În aceasta consta talentul lui. Capacitatea de seducție a persoanelor seducătoare se exprimă prin deschiderea părții stângi a feței și a trupului, care contactează partea stângă a feței și a trupului interlocutorilor. În această privință, Hitler era un contraexemplu perfect. Însă, dat fiind că exacerba rasismul și ura, el demonstrează, în același timp, corectitudinea acestei reguli. Să nu credeți că această chestiune ține de morfologie. Pozițiile pe care le adoptăm sunt psihofiziologice

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
trebuie ca umerii și coatele să se deschidă. În gesturile următoare, deschiderea este mult mai mare; unul dintre gesturile Synei exprimă deschiderea, iar celălalt un real interes afectiv. În aceste două atitudini, umerii, coatele și încheieturile mâinilor sunt îndreptate spre interlocutor, ceea ce în prima ilustrație exprimă o mare deschidere. În avântul spre această persoană, trupul nu mai este oprit decât de un braț care îi interzice accesul la cele din jur. Atunci când brațul stâng este cel care creează bariera, deschiderea noastră

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
emoțională. Partenerul îl percepe în mod subliminal ca pe un gest de seducție. Să continuăm cu evocarea mesajelor transmise de coate. Purtată de propriile emoții, o persoană așezată în fața noastră se poate sprijini pe un cot sau pe altul. Când interlocutorul dumneavoastră se sprijină pe cotul stâng, situația este întotdeauna mai afectivă decât atunci când se sprijină pe cel drept. De fapt, mâna lui stângă, care îi cuprinde obrazul, vă deschide universul lui emoțional. Gestul efectuat este de autocontact. Vă atrage atenția

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
care vorbește. Aici, în cea de-a doua imagine, tot trupul lui Syner este congruent (micromâncărime în stânga trupului, capul aplecat spre stânga), iar Syna i se alătură. Încheieturile mâinilor, legătura cu gândirea A comunica eficient înseamnă a declanșa contactul cu interlocutorul, a crește impactul emoțional al cuvintelor datorită unei gesticulații expresive. În acest context, gesturile mâinii joacă un rol important. Cu cât persoanele sunt mai rudimentare, mai obosite sau mai deprimate, cu atât gesturile lor sunt mai sărace. Dimpotrivă, atunci când gândirea

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
în articulația... încheieturilor mâinilor. Cu cât spiritul este mai flexibil, cu atât și încheietura care flutură prin aer este mai flexibilă. În aceste două imagini, încheietura deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea încheieturii. Încheieturile mâinilor noastre se deschid în momentele în care noi înșine ne deschidem, dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. La naștere, încheieturile mâinilor nu ne erau deschise. Ne țineam brațele închise, lipite de piept. Până la șase

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
să nu „plângă ca o fată”! Priviți rapid aceste două imagini și întrebați-vă în care dintre ele pare Syner mai deschis. Cea de-a doua ilustrație ne dă clar senzația, fără să știm de ce, că Syner este atras de interlocutor. Încheietura mâinii s-a deschis, ca și cum ar fi înșfăcată de acesta. Syner este atent, se apropie, este atras... Atunci când un om își deschide încheieturile, toată partea superioară a trupului lui se deschide și înaintează, ca să se apropie de celălalt. Priviți

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
zece grade traduce, în realitate, o deschidere mentală foarte diferită. În imaginea din stânga, Syner este foarte stabil, dar este ferm pe poziție. În cea de-a doua, dimpotrivă, este în primul rând deschis față de celălalt. Încheieturile mâinilor îl conduc spre interlocutor. Brusc, deschiderea s-a transformat într-o adevărată deschidere afectivă, exprimată prin umărul care înaintează. Încheieturile deschise, umărul stâng în față, capul aplecat spre stânga - sunt întrunite toate condițiile pentru a traduce o mare deschidere. Syner, prin intermediul mâinilor lui, arată

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
capul aplecat spre stânga - sunt întrunite toate condițiile pentru a traduce o mare deschidere. Syner, prin intermediul mâinilor lui, arată că mintea îi este cucerită și că, prin umăr, prezența lui la nivel afectiv este totală. Priviți chipul unui astfel de interlocutor; cu siguranță veți citi pe el și alte semne de deschidere. Atunci când cineva încearcă să ne seducă, se deschide spre noi. Simplele deschideri ale trupului vorbesc mai serios despre iubire decât marile declarații. Partea superioară a trupului se apropie de

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
câtva timp. Acest exercițiu ne permite să conștientizăm faptul următor: picioarele ne sunt mult mai libere decât brațele, mult mai puțin prinse în lanțurile afectivității. Pozițiile pe care le iau picioarele noastre depind, în esență, de amplasarea în spațiu a interlocutorilor. Dorim fie să ne apropiem, fie ne îndepărtăm de ei. Și, în funcție de locul în care se află, la stânga sau la dreapta, gesturile noastre se inversează. De altfel, degeaba vom căuta explicația acestor lucruri în modul de funcționare specific al fiecărei

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
dintre cele două imagini se limitează la inversarea poziției picioarelor. De altfel, dacă aceste mișcări ar fi fost făcute stând în picioare, ar fi avut aceeași semnificație. Închidere totală Deschidere Syner Deschidere Syna Syna și Syner deschiși Atitudinea mentală a interlocutorilor s-a modificat, ca și poziția picioarelor lor și înaintarea spre deschidere urmează întotdeauna aceeași temă: apropierea de celălalt. În ceea ce privește încrucișarea picioarelor, dacă ne gândim la axa picioarelor ca la o busolă, nordul este întotdeauna amplasarea în spațiu a interlocutorilor

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
interlocutorilor s-a modificat, ca și poziția picioarelor lor și înaintarea spre deschidere urmează întotdeauna aceeași temă: apropierea de celălalt. În ceea ce privește încrucișarea picioarelor, dacă ne gândim la axa picioarelor ca la o busolă, nordul este întotdeauna amplasarea în spațiu a interlocutorilor. Se naște încă o întrebare: de ce ne încrucișăm picioarele atunci când suntem singuri? Pe de o parte, nu suntem niciodată singuri, creierul fiindu-ne traversat în permanență de imagini, iar pe de altă parte trăim într-un spațiu. Prin urmare, avem

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
într-un spațiu. Prin urmare, avem chef fie să ne deschidem fie să ne închidem, sau chiar să facem abstracție de acel spațiu. Încrucișarea picioarelor nu reprezintă întotdeauna închidere. În unul din două cazuri ne permite să ne apropiem de interlocutori. Datorită picioarelor, creăm împreună cu ei un câmp care ne separă de exterior. Încrucișarea picioarelor permite delimitarea câmpurilor de intimitate. Dar se întâmplă ca picioarele noastre să fie mai puțin tandre, să înceapă să se miște. Atunci simțim „mâncărimi”, pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
mult, și sunt legate de partea de jos a trupului. În situație de seducție, maleola feminină se deschide larg, iar cea masculină mult mai puțin. Cu maleola deschisă, femeia își arată dorința de deschidere. Deschizând maleola, ea înaintează ușor spre interlocutor. Pe de altă parte, să nu uităm că maleolele sunt în raport direct cu organele genitale. De altfel, acupunctorii știu că prin stimularea unui anumit punct de acupunctură de la nivelul maleolei se ușurează declanșarea nașterii. Deschiderea maleolei traduce, incontestabil, dorința

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
nașterii. Deschiderea maleolei traduce, incontestabil, dorința de comunicare, nevoia de apropiere. În plus, acest gest este inconștient, ca toate gesturile de seducție adevărate. Este paradoxul tuturor gesturilor inconștiente: îi implică în mod conștient pe cei care le efectuează, pentru că trimit interlocutorilor mesaje subliminale de deschidere. În general, bărbatul nu deschide maleola așa cum face o femeie, cu toate că, teoretic, nimic nu-l împiedică. „Firea” lui nu a integrat această poziție. Mai degrabă desface ușor picioarele, așa cum face Syner în cele două situații de

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
femeia înaintează spre bărbat amplasând mai în față maleola. De altfel, aceste fenomene sunt și mai evidente atunci când oamenii stau la masă. Dat fiind că picioarele sunt ascunse de masă și că, își zic ei, nu pot fi văzute de interlocutor, oamenii le lasă să se exprime mai liber. Când șed, dorința bărbaților se traduce uneori printr-un ușor tremur în părțile laterale ale picioarelor. În ceea ce le privește, femeile fac cu partea inferioară a trupului gesturi la fel de semnificative. Excitația produsă

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]