2,195 matches
-
o voce cunoscută vânzătorului V, vocea surorii sale), enunțul S-a Întors Petrică! Vânzătorul V are un frate pe care Îl cheamă Petrică și care este plecat de 10 ani În Canada. Cele mai pertinente elemente ale enunțului și contextului, interpretate simultan, devin numele propriu Petrică și vocea care produce enunțul. Cele două elemente activează un spațiu mental care are o componentă specială pentru interpret: dorința de a-și revedea fratele plecat de foarte multă vreme În străinătate. Este firesc ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
vor fi urmate de toți interpreții care Îndeplinesc aceste condiții. Altfel spus, toți acești interpreți vor obține aceeași semnificație lingvistică a enunțului. Separarea traseelor interpretative pare că se produce odată cu nevoia de construire a unor contexte pertinente În care trebuie interpretată semnificația lingvistică. În cazul analizat, semnificația lingvistică a enunțului produs de președinte va fi, pentru toți profesorii, Președintele afirmă că lucrează mai multe ore pe săptămână decât lucrează un profesor. Președintele afirmă că un profesor câștigă mai mulți bani pe
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pitorești ale capitalei Belgiei în timpurile de amurg ale civilizației europene de la trecerea dintre secole și până puțin după Întâiul Război Mondial. Istoria stereotipului, ce a avut o oarecare circulație în spațiul cultural autohton, pornea probabil dintr-un fapt real interpretat abuziv: în conformitate cu legile relative la învățământul superior din Belgia veacului al XIX-lea, titlurile academice erau de două feluri: legale, care după întărirea, validarea lor de către o comisie specială, practica existența, cu deosebire, după legea din 1876, dădeau drept de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Neptun: receptivitatea, imaginația; Pluto: capacitatea de transformare. În practică, dacă tranzitele care ating planetele Jupiter sau Saturn dau În general indicații privind „climatul”, cele care ating transsaturnienele (nume dat planetelor situate dincolo de Saturn - Uranus, Neptun, Pluto) sunt foarte dificil de interpretat (cu excepția evoluției lor ciclice - vezi capitolul despre ciclurile planetare). În schimb, se Întâmplă frecvent să Întâlnim astfel de tranzite În decursul unor transformări psihologice importante ale individului, cu condiția ca acesta să fie pregătit să-și asume o tendință evolutivă
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
la planetele dominante, dar este intenționat: de fapt, În măsura În care ele sunt În general conjuncte cu unul dintre unghiurile temei sau cu un Luminariu (Luminariile sunt Soarele și Luna), tranzitele care le privesc au loc simultan și ca atare nu trebuie interpretate separat. 3. Aspectele Toate studiile Întreprinse cu privire la interpretarea tranzitelor arată că, cele mai importante sunt conjuncțiile. Marile schimbări care marchează o existență, cele mai profunde transformări de personalitate au loc când planetele lente sunt conjuncte cu punctele sensibile din tema
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Soare și Lună se repetă la fiecare 19 ani În Revoluția Solară. Și aici, repetările vor lăsa să se Întrevadă un an important. Este de la sine Înțeles că Revoluția Solară reclamă o oră de naștere fiabilă și nu trebuie niciodată interpretată separat de tema natală și de tranzite. Fără a dori să tratez În amănunt acest subiect, care ar reclama el singur o carte Întreagă, mi se pare util să expun felul În care astrologul amator de cercetare se poate servi
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
vezi, de exemplu, rolul exercițiilor de dicție, al celor de expresie corporală etc. în realizarea lecturii expresive a unui text literar în fața elevilor). I.2. Discurs În accepțiunea (aici) de formă de concretizare a mesajului reperabil/actualizat (construit, transmis, decodat, interpretat) într-o anumită situație de comunicare interpersonală, respectiv didactică/ educațională, discursul va fi prezentat în acest subcapitol atât prin raportare la principalele repere reflectate în acest plan în literatura de specialitate, cât și cu deschidere către problematica strategiilor discursive (anticipate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
către aspecte ale politicii actuale sau puneri în scenă ale unor texte clasice folosind, ca fond sonor, creații moderne, actuale, "la modă", iar ca decor piese contemporane etc.); * actorul care transpune, pe scenă, în fața spectatorilor, viziunea regizorului, unicizând însă personajul interpretat și prin coordonate ale propriei personalități (vezi, de exemplu, același rol interpretat de actori diferiți); * păpușa (ipostază reperabilă în cadrul teatrului de păpuși 50) care, deși mânuită de actorul-păpușar și transmițând mesajul către spectator prin vocea actorului (înregistrată sau în direct
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un al treilea nivel spectatorul decodează mesajul transmis de autor/dramaturg, regizor și actor (în condițiile în care spectatorul receptează 62 atât ficțiunea, cât și performanța scenică Bodiștean, 2009, pp. 198-199); * actor semn-sumă (Ciobotaru, 2006a, p. 63)/suprasemn al personajului interpretat, rezultat al coroborării mai multor elemente/ semne: replici, costum, machiaj, mimică, gestică, elemente de comunicare paraverbală, trăsături de personalitate, trăsături fizice vizibile/evidențiate sau, dimpotrivă, ascunse/mascate etc.; * spectator receptorul 63 final al actului comunicativ teatral, co-participant/co-părtaș64, cu actorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în limba gesturilor, a vocii, a distanțelor, a mersului, a mimicii 94, a privirii, a tăcerii și în multe altele" (Béres, 2000, pp. 67-68), plasându-se într-o situație de comunicare empatică (cf. Vatamanu-Matei, 2010, p. 55) atât cu personajul interpretat, cât și cu celelalte personaje/ceilalți actori/membri ai echipei de teatru și cu publicul. (a4) Strategia spectatorului de teatru reflectă maniera particulară de raportare a fiecărui membru al publicului la reprezentația scenică, la mesajul acesteia, la performanța teatrală, la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Se presupune că cei care asistă sunt "credincioși și practicanți", dar care este atașamentul lor la valoarea numită "religie"? Este religia valoarea lor structurantă, sunt ei prezenți din obișnuință, la presiunea controlului social sau din cu totul alt motiv? Trebuie interpretat. Să luăm alt exemplu. Biografii îl descriu pe Joseph Fouché în unanimitate drept o ființă amorală, abilă, perfidă și intrigantă. A fost partizanul Convenției, mai întâi ca girondin, apoi ca iacobin, a contribuit la căderea lui Robespierre, a fost ministru
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în sens weberian. A fost elaborat ținându-se cont de rezultatul numeroaselor anchete din țări diferite, de operele consacrate temei noastre (a se vedea bibliografia), de "revelatorii" identificați în surse ca presa, televiziunea sau cinematografia. Datele colective au fost clasificate, interpretate, interrelaționate pentru a descoperi semnificația și sistemul pe care le formează. Un ideal-tip este un etalon. Permite diagnosticarea va-lorilor regăsite efectiv într-o populație dată, constatarea apropierii sau a distanței lor în raport cu acest etalon și identificarea poziției acestora
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
clasă clinică își câștigă locul în seria „speciilor medicale”: bolile psihosomatice. La acestea se adaugă bolile cardiovasculare, cancerul, SIDA, dar și boli specifice civilizației tehnologice: bolile de muncă, accidentele, bolile traumatice, bolile de radiație radioactivă etc. Cum trebuie înțeleasă și interpretată această evoluție istorică, medico-culturală și morală a variațiilor stării de sănătate și a mobilității bolilor în societatea umană? Omul este o ființă funciarmente neliniștită. El își caută permanent „liniștea” și „starea de echilibru”. Este o ființă oscilantă și nemulțumită care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică a medicului, la criteriile de evaluare de către acesta a simptomelor clinice prezentate de bolnav. În relația „medic-bolnav” se va produce următorul proces de comunicare: a) suferințele sau acuzele clinice ale bolnavului sunt transformate de medic în criterii diagnostice, respectiv interpretate ca „simptome”; b) fenomenele vitale sunt percepute de medic ca schimbări clinice ale personalității bolnavului datorită bolii acestuia. În acest caz, diagnosticul clinic apare ca un proces de „transformare” a suferinței în boală, un act de medicalizare a subiectului care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și interpretează într-o formă catastrofică evenimentele istorice ca pe niște pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă, foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să încercați? Încercați lucrurile pe care alții le-au considerat eficiente. Atenția este de obicei un stimulent pozitiv deoarece indică faptul că sunteți interesat de ceea ce face o persoană. Dacă vă dați aprobarea pentru o anumită decizie, va fi, probabil, interpretată ca întărire pozitivă. Celor mai mulți oameni le place să fie apreciați, astfel încât orice lucru care demonstrează că îi apreciați pe ei și eforturile lor va fi motivant. Țineți minte, veți ști că ați întărit pozitiv un anumit comportament dacă ați încercat
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
el s-ar putea considera mai degrabă un glosocosmos. În cadrul acestuia, se diferențiază cîteva lumi raportabile la stilurile funcționale: 1) lumea obiectivă, corespunzătoare stilului științific, 2) lumea divină, corespunzătoare stilului religios, 3) lumea instituționalizată (supraindi-viduală), corespunzătoare stilului juridic-administrativ, 4) lumea interpretată, corespunzătoare stilului publicistic, și 5) lumea imaginată (fundamentată pe imaginație și exprimată prin imagini), corespunzătoare stilului beletristic. Sub raport gnoseologic, determinarea stilului funcțional privește tipul de cunoaștere, care poate fi empiric sau rațional, perspectiva din care este privit segmentul cosmic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în măsura în care aceasta se confundă cu gîndirea (cuvîntul creator poate îmbrăca și aspecte derivate de salvator sau de nimicitor); 3) este moderator social (intervenind în reglementarea relațiilor dintre individ și societate), în cazul lumii instituționalizate; 4) este modelator în cazul lumii interpretate, prin prevalarea aspectelor persuasive; 5) este suportul creației în cazul lumii imaginate, prin suspendarea alterității limbii în favoarea opțiunilor subiective individuale. Cînd devine element de caracterizare pentru un stil sau pentru o subdiviziune a unui stil, cuvîntul se integrează unei terminologii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorilor. În ultimă instanță și în sensul etimologic al cuvîntului latin con-sciencia, conștiința este o cunoaștere de sine, iar întrucît sinele cuprinde cunoașterea despre lume, conștiința este luarea la cunoștință despre ceea ce este știut că există, este deci o știință interpretată (evaluatoare) despre știut, despre ceea ce știm, ca bază pentru a acționa în cunoștință de cauză. Conștiința lingvistică reprezintă o latură a conștiinței umane în general, manifestîndu-se alături și în corelație cu alte laturi ale ei (conștiința națională, socială, politică, religioasă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod sau altul valențele creației ori un aspect sau altul al ei. Dar, dacă interpretările sînt multiple sub aspectul detalierii, al profunzimii, al orientării sau al destinației, ele totuși nu pot fi, în principiu, fundamental deosebite sau opuse, în măsura în care textul interpretat este înțeles corect. În acest mod, creația este individualizatoare la nivelul receptării și nu produce, ca în cazul folosirii obișnuite a limbii, omogenizarea, decît numai parțial, întrucît socializarea creației este, pe de o parte, numai parțială și, pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nici din punctul de vedere al metodelor și nici din cel al argumentelor invocate. În cele mai multe cazuri, sînt diferite și premisele de la care se pornește și, aproape întotdeauna, altul este unghiul din care este privită realitatea sau secțiunea din realitate interpretată. Totuși, o terminologie specifică are și filozofia, dar cu trăsături diferențiate în raport cu terminologiile științelor. În primul rînd, terminologia filozofică nu este unitară din mai multe puncte de vedere; fiind o creație conceptuală și singulară, fiecare sistem filozofic atribuie în multe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
perioada interbelică, precum Lucian Blaga, au integrat capitole despre limba română în lucrările lor de filozofie cu tematică mai amplă, iar alții, precum Mircea Vucănescu și Constantin Noica 372, au realizat lucrări ce porneau aproape exclusiv de la fenomene de limbă, interpretate și prezentate ca fundamente de construcție filozofică. Și în-tr-un caz și în celălalt însă se pune problema dacă și în ce măsură cercetarea limbii poate conduce la identificarea sau la crearea unei filozofii. Sociologul Traian H e r s e n i373
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
moștenire a făcut ca Germania să dezvolte un reflex politic distinct, care favorizează cooperarea în instituțiile multilaterale euro-atlantice. După sfârșitul Războiului Rece au apărut semne ale discontinuității în politica externă germană. Deși aceste transformări sunt foarte importante, ele nu trebuie interpretate ca vestind o reîntoarcere la Germania de altădată. În schimb, ele reflectă ajustări procedurale care aduc la zi, de fapt, contribuția Germaniei la sprijinirea cadrelor de cooperare deja stabilite. Realizarea acestor ajustări oferă Germaniei o platformă stabilă de pe care să
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca reper volumul Respirație artificială, apărut în 1978. Tranziția nu s-a petrecut, de fapt, brusc sau brutal. Prima etapă a fost una a expresiei poetice genuine, dar riguros elaborată, cumva conformistă, tributară unui relativ evazionism în raport cu somațiile cotidianului, atitudine interpretată ulterior, nu numai în ce îl privește pe T., ca o stratagemă menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
interacțiuni la toate nivelurile, fiind supusă unei permanente evoluții. Schimbarea este o condiție a socialului, iar motorul ei sunt ideile. De exemplu, politica novatoare a lui Gorbaciov a produs o mutație culturală semnificativă în felul în care era gândită și interpretată era bipolară. Războiul Rece s-a încheiat cu adevărat în momentul în care cele două părți au fost de acord că nu se mai situează pe poziții conflictuale. După cum s-a văzut într-un capitol precedent, există abordări care fac
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]