2,961 matches
-
și simplu mici*. Din fericire, extraterestrele care au ambiția să devină gospodine mari, mănâncă doar ce gătesc și nu trișează pe la cine știe ce restaurant nu pățesc așa ceva. * Asta n-o știu din experiența mea, Doamne ferește (am și acum o talie de invidiat, mai ales pentru condiția în care mă aflu), dar cunosc o extraterestră pățită; e prietena despre care v-am spus că mi l-a furat pe numărul patru și care a făcut prostia să se mute la el acasă; la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
remediul desăvârșit pentru situațiile de criză. Nu îl am la inimă, dar o dată, de două ori merge. A trecut prin patul multor colege singure și toate i-au lăudat eficiența... Numărul zece, super manager, cu IQ de geniu, CV de invidiat, îngrijit, atrăgător, puternic, atât de iubitor, pregătit să se așeze la cuib, la fel ca mine, dar bețiv și violent... Mai are câteva luni și-i expiră interdicția de a se apropia de „partea vătămată“. Nu mai avem nicio șansă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
grădiniță. Încă mă mai sperii dimineața, când mă trezesc cu figura lui buhăită de somn la doar un sfert de metru distanță de mine...) La noi în casă problematica gătitului e pe mâini bune. Bucătăreasa are un background internațional de invidiat: mamă moldoveancă, tată libanez, femeia a lucrat într-un restaurant de prin Banat, apoi în Italia, a ajuns și în Dubai, s-a întors în țară și a avut cofetăria ei, dar a furat-o contabilul și a dat faliment
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pierdut în materie. De aici, regretele că nu a ajuns pădurar ori cioban, figuri care-i stârnesc admirația pentru că sunt opusul sterilității. Ratarea însăși, ca metodă de a ajunge la adevăr și de a crea sens, este opusul sterilității. Îl invidiază pe Wolf Aichelburg pentru că mai poate schimba din când în când, în România fiind, o vorbă „cu câte-un cioban” (516); de asemenea, pe fratele său, că a înotat în Olt (255). De altfel, lui Aurel Cioran îi declară: „În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că Cioran nu putea să reziste în fața neantului, pe care cu orice rând îl edifică. De aici, până la urmă, admirația pentru fratele său. „Fratele meu abia a sosit. Ar fi multe de spus despre starea lui. Vorbăreț cum sunt, îl invidiez pentru că nu vorbește; pe de altă parte, tăcerea lui e înspăimântătoare. Numai Angst peste tot...” (30 mai 1983 Ă 571). Peste câteva zile, analiza e și mai minuțioasă, și mai exactă: „Mă îndoiesc că-n materie de abis diferența dintre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
găsea Schimbarea la față a României o carte „exasperantă și ridicolă”. (24 august 1975 Ă 454). Acum, da, de la distanța unei înstrăinări, pune totul pe seama istoriei, care e „cauza tuturor nebuniilor” (idem). De fapt, și acum, înțelepciunea, pe care o invidiază la Aurel Cioran, e tot o iluzie. Se frământă din cauza ei și recunoaște: „Asta e slăbiciunea mea, că o urăsc deși ar trebui s-o ignor” (24 august 1975 Ă 454). De vină sunt, însă, alții: „văd prea mulți oameni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran visează adesea să se vindece de orice vanitate și să fugă de lume. Că este exact reversul, e cu totul altceva. El poartă o bătălie și iese adesea înfrânt. Nu poate fi ca Beckett, pe care în taină îl invidiază. Îl vede în parc, pe o alee laterală din grădina Luxembourg, absorbit în sine: „N-am îndrăznit să-l abordez. Ce să-i spun? țin mult la el, dar e mai bine să nu ne vorbim. E atât de discret
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de teroare nouă, insolită și fără îndoială la fel de intensă ca și a începuturilor” (ibidem). Peste un an Ă suntem prin decembrie 1971 Ă, și mai multă dezamăgire revoltată: „Am terminat de parcurs câteva cărți de etnologie. N-o să-i mai invidiez în veci pe indigeni. De groaza «civilizației» îmi închipuisem că trăiesc în pace și seninătate, într-un soi de paradis. În realitate, tremură mult mai mult ca noi. Trăiesc cu o teamă egală, dacă nu mai mare, cu a dobitoacelor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
timp, dar caietele sunt, oricum, expresia contradicțiilor care se dezvoltă în sincronie. Victoria lui Ă care se edifică pe ruinele neputinței de a acționa Ă este că nu se angajează în nimic, că nu crede în nimic. Tocmai de aceea invidia și dezgustul față de cei care cred se află într-o permanentă confruntare. Așadar, vidul nu capătă la Cioran doar întruchiparea spaimei de ipocrizie, ci și, cum am văzut deja, pe aceea a propriei proiectări în iluzoriu, a golirii de sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 11). Consacrat literelor, el țese mreaja care-l desparte de lume și în care, captiv, sinele își construiește sentimentul unei libertăți explozive. Conștient, însă, că totul e consecința unei mistificări, Cioran nu-și poate învinge nici nostalgia paradisului, nici invidia („Invidia e fiziologică. A trăi înseamnă să secretezi venin” Ă II, 386), cu atât mai puțin violența, căreia îi vom dedica pagini aparte, sau dezgustul față de sine. Dacă se disprețuiește, Cioran o face tocmai din acest motiv, al neputințelor, doar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la tinerii de ieri și de azi” (III, 379). Și dacă atitudinea nu pare explicită aici, în alte locuri ea este, cel puțin prin comparație cu alte figuri ale filozofiei, mult mai evidentă. Asemenea lui Nietzsche, Napoleon. Când nu-l invidiază pe Napoleon, reflex acesta al tinereții și dorințelor sale ascunse, admirația lui Cioran se îndreaptă spre Talleyrand: „Ieri, notează la un moment dat, am admirat la muzeul Carnavalet portretul lui Talleyrand. Extraordinara finețe a chipului și zâmbetul imperceptibil Ă exact
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în care trebuie să mă prefac că cred în lucruri” (I, 252). Astfel, când nu ajunge la convingerea Ă ultimă soluție în cădere Ă că există un sens și un privilegiu în abandon, Cioran trăiește cu nostalgia faptei și îi invidiază pe cei care se identifică cu un crez. „Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
II, 28). Atunci când se angajează, totuși, în ceva, Cioran trăiește clipe de extaz: „Deși nu cred în nici un fel de făptuire, când mă apuc de-o treabă și-o duc la bun sfârșit, ce satisfacție pe mine!” (I, 75). Îi invidiază, oricum, pe toți ei care, diferiți de el, nu sunt paralizați în fața spectacolului iluzoriu al lumii. Nu știm dacă nostalgia violenței sau a faptei îi provoacă admirația față de cuvintele lui Alexandr Blok, dar transcrie cu satisfacție din jurnalul acestuia și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-adevăr o inspirație nemaivăzută să vrei să impui lumii renunțarea, să vrei de asemenea să-i atragi pe toți semenii tăi, prezenți și viitori, pe un alt drum decât acela pe care-l va fi trasat Natura” (III, 282). Invidia față de cei care sunt în istorie și fac istoria e bătătorită până într-atât încât, finalmente, devine opusul ei. „Naturile puternice, generoase, fecunde, aflate în continuă emanație, gata oricând să producă, să se manifeste, să fie Ă le înțeleg din ce în ce mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
istoria e bătătorită până într-atât încât, finalmente, devine opusul ei. „Naturile puternice, generoase, fecunde, aflate în continuă emanație, gata oricând să producă, să se manifeste, să fie Ă le înțeleg din ce în ce mai puțin. Energia lor mă depășește, dar nu le invidiez. Ele nu știu ce fac...” (II, 9). Cel mai adesea, însă, Cioran nu ajunge la acest orgoliu și interpretează neparticiparea sa la facerea lumii mai simplu, ca pe o neputință. Așa cum uneori este atras de energiile elementare, alteori e cucerit de spiritele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai departe: „Singura utilitate a lui Dumnezeu (sau a ideii de Dumnezeu) este aceea că îți îngăduie să te rupi de oameni fără să cazi în narcisism, în delir, în dezgust, în păcatele Eului. ș...ț Iată de ce i-am invidiat întotdeauna pe cei care cred, fiind totodată incapabil să pricep cum reușesc. Mi se pare mai lesne să te crezi Dumnezeu decât să crezi în Dumnezeu” (III, 307). Au existat momente când, dacă nu se credea Dumnezeu, Cioran avea impresia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate nimic contra ta” (I, 60). Când civilizația înseamnă tocmai convenție socială, Cioran preferă anonimatul ciobanilor pe care, spune, “îi invidiam”, „iar acum îi invidiez mai mult ca oricând” (I, 62). Absolut singur pe litoralul de la Croisic pe care-l străbate până la Roche-Bernard, exclamă: „pământul fără oameni, în sfârșit” (I, 116). Dar abolirea eului vanitos nu înseamnă doar îndepărtarea de ceilalți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate nimic contra ta” (I, 60). Când civilizația înseamnă tocmai convenție socială, Cioran preferă anonimatul ciobanilor pe care, spune, “îi invidiam”, „iar acum îi invidiez mai mult ca oricând” (I, 62). Absolut singur pe litoralul de la Croisic pe care-l străbate până la Roche-Bernard, exclamă: „pământul fără oameni, în sfârșit” (I, 116). Dar abolirea eului vanitos nu înseamnă doar îndepărtarea de ceilalți, ci o adâncire în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ore în șir, flecărește, pierde vremea, și-apoi își reproșează impostura; știe că nu are nimic de spus oamenilor: „N-am de spus nimic nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil” (I, 350). Într-un loc, mărturisește că a invidiat „singurătatea insului odios” (I, 105). Or, el nu poate fi nici odios, cum vrea, nici singur. Preferă, caragialean, aglomerările, pentru că-și găsește în rolurile pe care cu impostură le joacă, salvarea: „Nu am nimic să le spun oamenilor, iar ce-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acolo și eu aici, știam că este, că nu sînt singură. Acum o să fiu singură. Vera: (insinuînd) Erai la fel de singură și-nainte. Și așa o să fii mereu. Mina: Tu nu ești singură? Vera: Ei, află că nu sînt. Mina: Te invidiez. Știi, m-am gîndit la soluția cu serviciul... Aș sta mai mult printre oameni... Vera: Cînd ești singur, ești singur și printre oameni. Ba chiar mai singur. Mina: Ai vreo soluție, vreo rezolvare? Vera: Of, Mina, ești caraghioasă, zău așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
om... (lichidînd) Hai să mergem la înmormîntare! (ca pe o glumă) Merg morții la înmormîntare. Ștefan: Care morți, mă, ce vrei să spui? Ilie: Lasă că nu-i vorba de tine. Tu ești viu, frate, și într-un fel te invidiez. Totu-i locul din care privești compromisul. Hai, hai că-i tîrziu. (ies Vera și Ștefan) Mina: Ilie! Ilie: Mina, te rog din suflet să nu... Mina: Nu, nu, vreau să-ți spun că te înțeleg... Eu știu să te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
știi că mi-e frică? De cine să-mi fie frică? Val: Bineînțeles, de tine. Irina: Cum o să-mi fie frică de mine! (deși înțelege, alunecă în anecdotă) Păi eu cu mine sînt foarte bună... nu mă bat, nu mă invidiez... nu mă urăsc, nu mă ameninț, nu mă trădez... De ce să-mi fie frică de mine?! Val: Poate că tocmai pentru că ești așa de bună cu tine... Irina: Știi ceva! Mai bine taci. Val: Vezi! Alex: Are dreptate. Irina: Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru "Alli En gros"! Și asta pentru că am absolvit engleza! Ca să traduc: chewing gum gumă, cofee cafea, cigarettes țigări...! Dar asta nu-nseamnă să cer cont omenirii pentru dezamăgirile și disperările mele! Octav:...Măcar tu ai gîndurile precise... clare... te invidiez... Mona: Ba nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă, face cîțiva pași și se oprește) Ascultă, dragule, știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
asta pentru că am absolvit engleza! Ca să traduc: chewing gum gumă, cofee cafea, cigarettes țigări...! Dar asta nu-nseamnă să cer cont omenirii pentru dezamăgirile și disperările mele! Octav:...Măcar tu ai gîndurile precise... clare... te invidiez... Mona: Ba nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă, face cîțiva pași și se oprește) Ascultă, dragule, știu că ești încurcat... chinuit... derutat... dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
căci există un conducător... un mare conducător... care ne îndrumă ca un părinte suprem... și ne dă pîinea cea de toate zilele... și băutura... și ne iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii! Și ziua și noaptea! Și în stare de veghe, și în stare de somn! (încă un plus de voce și de... credință) Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]