2,305 matches
-
de iarnă, anotimp care nu poate fi conceput în absența zăpezii. Nordul țării, mai friguros și întunecat, presărat pe alocuri cu miraculoase aurore boreale, îngropat timp de multe luni sub zăpezi protectoare și purificatoare, devine un spațiu de o frumusețe ireală, într-o liniște care amintește de începuturile lumii însăși. De aici nu este decât un pas, pe care Jansson l-a făcut, spre imaginarea unei lumi fantastice care ar trăi sub zăpezile, dacă nu eterne, atunci oricum mult dăinuitoare. Putem
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
iluzia că poate astfel scăpa de vacarmul de la oraș, ajungând chiar să creadă că la țară „lucrurile pentru care se bate lumea la oraș ă...ț nu există“. Dintr-o „imprudență onirică“, personajul lui Alexandru Vlad alunecă într-o lume ireală, „târât“ parcă de ființe cunoscute, dincolo de peretele subțire care delimitează „lumea lucrurilor care nu există de cea a lucrurilor care există“. Două lumi, cea a realității și cea a ficțiunii, se întrepătrund: personajele reale trec în paginile cărții, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și pusă în practică Teoria Supremă a Educației. Principala ei sarcină ar sta în formarea Omului Instruit, pentru care esențial în viață ar fi munca creatoare făcută cu pasiune și succes. În momentul de față, o asemenea sarcină pare absolut ireală, dar aceasta este singura cale de a „întrerupe șuvoiul timpului“ și de a-l transforma pe sălbaticul aruncător de grenade cu reacție într-un purtător al înaltei moralități. Afirmați „În general, un individ preferă să locuiască într-un stat puternic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
totul poliția (ajungând să numească el inspectoriiă - Politkovskaia nu scapă nimic, relatează totul cu lux de amănunte, cu nume de complici, de victime, de adversari. Să scrii despre o astfel de brută (și nu doar despre una!Ă arată curajul ireal al unei jurnaliste care nu s-a mulțumit să critice abstract un regim (deși în Rusia și asta ar fi însemnat eroismă. De la anchetele cu miză zdrobitoare, jurnalista de la „Novaia Gazeta“ trece foarte ușor la descrieri de vieți ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
după culoarea roșie și livreaua imperială a șoferului. Drumul de la Berlin la Potsdam este fermecător, cartiere mărginașe bogate, vile cu grădini înflorite, mulți rododendroni, apoi păduri de pini și soarele acestei frumoase zile filtrează raze tangibile și un nu știu ce anume ireal. Probabil sentimentul ciudat că am făcut acest drum de mii de ori, în imaginația și în sufletul meu. M-am dus la Potsdam împreună cu Frederic al II-lea, în compania prietenului său Voltaire, cu Rivarol 20, cu Napoleon și Chateaubriand
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
vin să te iau pentru cină, spuse el. Camerista aranjase deja obiectele mele de toaletă în camera asta luminată de trei lămpi și de nenumărate lumânări. Palatul de Marmură nu are lumină electrică, și asta ajută mult la impresia de ireal, de întoarcere în timp, de incursiune în acest îndrăgit secol al XVIII-lea. Camerista și cu mine ne învârtim, de colo-colo, în jurul măsuței de toaletă, unde sunt înșirate toate aceste lucruri familiare pe care sunt uimită să le văd aici
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai latura negativă a ceea ce este mare, și nu se ridică la o realitate superioară care, potrivit concepției sale, poate fi atinsă doar dacă recurgem la niște premise teologice. Iar în opera sa filosofică principală (Uvidenskabelig Efterskrift, VI, p.
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ci mai ales din pricina cazuisticii pe care toate cărțile de profil o conțin din abundență. Cazurile respective nu erau greu de înțeles, ba chiar erau binevenite, dar conțineau o bună doză de laborator în ele, una care le făcea ușor ireale și extrem de amuzante. De exemplu, se luau două grupuri de trei sau patru indivizi, care erau închiși în camere diferite și, printr-un ochi de sticlă, probabil, oamenii de știință vedeau cum reacționează la diverși stimuli. Te întrebai cum naiba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
oricât de originală povestea, oricât de lucide și expresive paragrafele, în mintea ta se cuibărește acea spaimă a lui „a nu avea scăpare“. Iar imaginația îți e deportată într-o lume în care anomaliile ce par salvare te sufocă prin irealul lor. Moartea nu-și mai face treaba, nu mai omoară Căci cartea lui Saramago - să ne detașăm numai pentru atât: e printre cele mai recente, a ieșit pe piața internațională în 2005 și deja e accesibilă cititorilor români doi ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
condiții de difuzare și mediatizare maximă. Prozatorul de aici, absolut remarcabil, rămâne încă să fie descoperit. Presa austriacă despre Raiul gainilor » „(...ĂRaiul găinilor este un roman în care confuziile postcomuniste se transformă într-un «fantastic-grotesc» conturat de discuțiile personajelor, parcă ireale(ilogiceă, de domeniul fantasticului. Obiceiul preferat al românului de a bârfi cu vecinul creează paradoxuri. Dan Lungu a lăsat personajele sale să fabuleze vehement, să mintă grosolan și să înjure, însă nu într-un mod deocheat. Acestea au fost aranjate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
de artă din cristal aparținând unor mari artiști precum Keith Haring, Niki de Saint Phalle, John Brekke, Andy Warhol, Salvador Dali etc.. Tot aici te întîmpină teatrul mecanic de mare finețe al lui Jim Withing cu spectacole suprarealiste de o ireală, nepământeană frumusețe. Domul de Cristal, o cupolă geodezică din 595 de elemente, luminat mirific pe acordurile muzicii lui Brian Enos te ajută să spargi granițele spațiului și pe cele ale timpului. Evadezi mental în lumile multidimensionale. Frumusețea zăpezii devine stranie
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Boontje și Alexander McQueen. Mitologiile vechi ale soarelui și lunii dansând sunt reactivate în versiune postmodernă de Susanne Schmogner și Jane Haidachers. Este o lume de basm cristalină, populată cu ingeri florali și alte stranii personaje. Poți contempla aici o ireală și nostalgică lume apusă a misterelor și fanteziilor. Totul devine posibil grație unui alt limbaj, la fel de universal și fascinant ca și muzica. Este vorba de poezia luminii. Ea însoțește sublima muzică a sopranei Jessye Norman. Aria de final "Thy hand
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și uită repede necazul ce se abătuse asupra lui tocmai în ziua de ajun a Anului Nou. Mai voios ca oricând, cu lopata în mâinile-i aspre, începu să sape voinicește cărări adânci în zăpada înaltă, ce păreau niște dâre ireale pe întinderea albă. Furunculul În ziua aceea ne-am adunat o gloată de copii pe stradă. Eu am hotărât să mergem la vie, pe deal. Toți au fost de acord. Era pentru noi o dorință arzătoare de cunoaștere, o încercare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de fiecare dată / tapetul atârnă sfâșiat / încă un pătrat e eliminat și strivit / ziare pline de funingine / în jurul sobei de teracotă / dușumeaua din plută coșcovită de umezeală / și totul e dispărut de acolo..."), de departe zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul unde se afla acum, apoi se întorcea acasă liniștită, împăcată. Norocul ei că avea casă, una părăginită, cu proptele spre nord, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prin experiență interioară. înțelegem că această experiență este una fundamentală și originară din precizarea sa că ea reprezintă „izvorul conștiinței de a exista în lume” și că ei i se datorează, ca un element derivat, împărțirea lucrurilor în reale și ireale . în religia creștină întâlnim o profundă transformare a viziunii cu privire la lume și la locul și rolul omului în ansamblul acesteia. Cea mai importantă schimbare vizează rolul acordat nivelului transcendent în articularea acestei concepții și modificarea viziunii cu privire la ființa divină. Dumnezeul
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
Pătrunderea în sfera luminii veridice presupune cu necesitate o decantare rituală, un soi de alchimie, prin care să fie înlăturate toate urmele materialității impure. Lumina este cea care dă contur formelor și tot ea creează umbrele, impregnînd decorul de atmosfera irealului sideral. în călătoria sa astrală, magul călător prin stele întîlnește un călugăr rătăcitor ce intonează o melopee tristă pe coardele ruginite ale unei harfe de aramă. Orfeu inutil, bîntuind prin temple pustii din care zeii au dispărut, călugărul strînge în
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
Război Mondial, eroi care au căzut la datorie pentru apărarea națiunii române,a întregirii țării, a readucerii unor teritorii ocupate de vecinii noștri pe nedrept, după ce datorită unor conjucturi create de evenimentele vremurilor, au profitat și sub diferitele pretexte istorice ireale, au cucerit aproape o treime din teritoriul țării noastre. Ei bine, nu cred că voi fi acuzat nici de ei, nici de alții că le-am pomenit numele în carte și nici pe cele două tablouri refăcute și expuse la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
joacă într-o tragedie aparținând Antichității. Se sugerează astfel, vizual, că tirania statului și conflictul lege-dreptate sunt teme la fel de actuale ca și în vremea lui Sofocle. în alte piese, costumul poate marca frontiera dintre natural și supranatural, dintre real și ireal, dintre cotidian și feeric, cum se întâmplă în Visul unei nopți de vară de Shakespeare. Decorul în teatru definește un ansamblu de elemente materiale dispuse pe scenă cu scopul de a obține un anumit efect. Unii teoreticieni (Pierre Larthomas) cuprind
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
mă surprinde cel mai mult: două mașini de scris, una din ele acoperită cu husa ei. Și asta era tot. După câteva momente, mi-am dat seama că tremuram de frig, frig îngrozitor. Totul în jurul meu mi se părea lugubru, ireal, exasperarea ajunsă la maximum. Am mai strigat o dată, și am ieșit din nou afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Dacă Revoluția a biruit este pentru că puterea era o ficțiune, iar „tiranul“ o nălucă. Revoluția s-a războit, literalmente, cu niște spectre. De altfel, o revolu ție, indiferent care, nu câștigă decât dacă se află în luptă cu o ordine ireală. Același lucru se poate spune despre orice înscăunare a unei noi puteri, despre orice cotitură a istoriei. Alaric n-a cucerit Roma, ci un cadavru. Sin gurul merit al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de sens. Peter Ackroyd își împletește stilul narativ cu ocultarea clarității, infiltrând cu subtilitate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George Meredith atunci când îl vizitează Charles. Vivien lucrează ca secretară la "Cumberland și Maitland, o mică galerie de artă", care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
șanțurile sunt înzăpezite. Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e cunoscut. Apoi merg pe jos și lăsăm loc gol între Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu Curat, dar plutim cu toții, cu brațele împletite, Deasupra ei? Tata merge înaintea Mea, ca o specie stranie, aproape Dispărută, și cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
impus de Uniunea Sovietică. Mii de oameni au fost antrenați, ca Vlad și ca mine, în experiența mizerabilă a epocii staliniste, al cărei rezultat a fost adesea dramatic. De câte ori nu mi s-a repetat: „Ești obsedată de un trecut devenit ireal, ar trebui să-l uiți!“ La aceasta, răspundeam că văd în propria noastră experiență un amestec al banalității cu oroarea a ceea ce a devenit soarta oamenilor în acei ani cheie ai deceniului ’50. Tot ce ni s-a întâmplat a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
are preț și o recunoștință nesfârșită, repetată în fiecare dimineață, pentru faptul de a trăi în libertate, departe de umbrele anilor ’50. Datorită distanței și timpului, trăirea de atunci s-a decantat în noi, experiența s-a unit cu realitatea ireală despre care vorbesc romancierii. Depărtându-se, imaginile acelei epoci au câștigat în semnificație și s-au fixat ca niște stele întunecate pe cerul nostru personal numit memorie. Anii ’50 au fost cât pe ce să ne nimicească, între în și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]