2,480 matches
-
la circ, la hipnoză“ Se uită iar spre telefonul din colț. Nu era nimeni care să privească spre ei. „De la statul ăsta în picioare atâta timp poa’ să fie“, dădu să zâmbească încurajator spre cel din față. Începuse să-l irite stăruința aceluia cu chestii de-astea aiurea. În aceeași zi, de după inaugurare, când s-a întors, pe la prânz, la atelier, i-a telefonat Aspasia. „Maestre, cred că mi-am uitat rujul în baie. Ești bun să verifici? Adică, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trebuie să schimb și, în plus, în subteran e prea multă lumină. Întunericul de pe străzi îmi pare o binecuvântare în aceste clipe. Oricum, n-am nici un motiv să mă grăbesc să ajung acasă. Oamenii sunt adunați sub refugiul de sticlă, iritați că afișajul electronic nu e de nici un folos, deoarece autobuzul întârzie și nimeni nu știe cât. Toți trimit mesaje sau vorbesc la telefon, încercând parcă să demonstreze lumii întregi că, deși momentan sunt singuri, nu le lipsesc legăturile cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fie la parter, fie la etajele doi și trei. Îi auziserăm pe când coboram scările din marmură. În spatele nostru veneau alți elevi pe care-i chemasem. Nu îi văzusem, dar îi auzeam. Nu eram nervos. Nici supărat. Într-un fel, eram iritat și foarte nemulțumit și pot să spun chiar... curios. Cine convocase întrunirea și de ce? Ne apropiam din ce în ce mai mult de ușa cancelariei. În fața ei erau doi elevi ce păreau să aibă rolul de a-i păzi pe cei care erau înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sediului local al Gardienilor. Deci erau la vreo zece minute de Gara Minoră. Ieșiseră bine. Își traseră sufletul un minut, două, discutară un plan de acțiune și îl puseră în aplicare. Aerul înghețat le intra benevol în plămâni și îi irita îngrozitor. Fugeau cât puteau de repede pentru că știau că nouă oameni îmbrăcați în mantii gri și acompaniați de cinci dulăi înalți de un metru jumătate erau o imagine dubioasă și că peste tot erau informatori și oameni de-ai Securității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă iritat de cameră. — Es ist ein macaque. După scurt timp, prin frunzișul de deasupra treceau vreo zece macaci, legănându-se printre crengi și îndreptându-se spre nord. Unul dintre englezi se întoarse spre Hagar. — Unde este cimpanzeul? — Urangutanul, spuse Hagar. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu menajere și mame în jurul lor. — Hai să te joci la groapa de nisip. Nu vreau. — Ba da. — E pentru copii mici. — Doar puțin, Jamie. El bătu din picior și se așeză pe marginea gropii de nisip. Începu să lovească iritat cu piciorul în nisip, în timp ce Alex forma numărul asistentei ei. — Amy, în legătură cu BioGen, compania care a cumpărat linia celulară a tatălui meu. Nu avem nici o moțiune în așteptare, nu? Nu. Mergem la Curtea Supremă a Californiei tocmai peste un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Alex porni. — Jamie! — Mamă! Alex începu să meargă mai repede. Nu erau la mai mult de șase metri de ușa din spate a centrului chirurgical, poate trei sau patru pași, nu mai mult, când începu totul. Iar Vasco Borden era iritat. Asistenta lui credincioasă se înmuia chiar sub ochii lui. Puștiul strigase „Mamă! „ și ea îi dăduse drumul. Stătea pur și simplu pe loc. Ca și cum ar fi înlemnit. Ține-l, fir-ar să fie, zise Vaco. Ce naiba faci? Ea nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vrei, cu sila nu putem s-o facem. Dar ce secret ascunde sângele dumitale? - Văd că sunteți om de treabă, așa că am să vă spun. Prin venele mele circulă odată cu sângele, o substanță misterioasă cred eu, care, atunci când sunt mai iritat, mă face să ies din starea de indiferență pe care o am și atunci pot să văd ceea ce alții nu văd. Așa am constatat și faptul că am o gaură în cap ... - Te rog atunci să ieși din starea ta
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc să mi-l imaginez pe bărbat atunci când primește ca la un meci de box invectivele. Mă irită totuși lașitatea lui. De fiecare dată Îi cere pe același ton să Înceteze. Ce i-a unit oare și ce Îi desparte acum? Ce au avut În comun? Se mai iubesc oare? Am ajuns În casa asta acum șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Medicul șef al Țării Românești a experimentat în acele împrejurări tot soiul de remedii. venesecția s-a dovedit ineficace; în schimb, s-au înregistrat anumite rezultate, în faza de invazie a bolii, recurgîndu-se la frecții generale, rubefiante epispastice (substanțe care irită pielea) și băi calde, deci la "orice este de natură să stimuleze puternic învelișul cutanat și să restabilească funcțiile sale anulate de frigul glacial care pune stăpânire pe toți bolnavii, ca rezultat al împingerii sângelui de la extremități și periferie către
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
rămas fără oameni în Iași, dar nimeni nu îndrăznesc a-i face nimic. Frica rușilor le leagă mâinile. La Iași mor mult de holeră și toți boerii au fugit pe la țeară"258. Într-adevăr, rușii și-au pierdut răbdarea, fiind iritați mai ales de succesul revoluției în Principatul muntean. Țarul a poruncit oștirilor sale să treacă Prutul și să ocupe Moldova, iar de acolo să se îndrepte spre Țara Românească. Numai că dorința lui Nikolai I s-a lovit de o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
adio, fiind invitat să vorbească În numele oaspeților străini, sursa a făcut În mod public un discurs În acest sens, adăugînd că pentru români latinitatea a fost mult timp un zid de apărare. Acest lucru a plăcut mult italienilor, dar a iritat pe un tînăr comunist spaniol (se pare disident filo-chinez), care a ținut să declare că nu este de acord cu acest discurs. Italienii au ținut să se scuze. Sursa a căutat Însă să creeze o atmosferă de Încredere În jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat ochiul tău perspicace! Ulise fermecat de grația Nausicăi, asta ar declama Christa acum, dacă n-ar fi detestat În liceu greaca veche și dacă schimbul de amabilități dintre cei doi n-ar irita-o. Roșind de emoția succesului, Giulia Întreabă cu vocea alintat-copilăreascăa fetelor timide care Își descoperă puterea În fața bărbaților vârstnici: — Totuși! Cum de v-a plăcut atât de mult Odissea? Trebuie să fi fost, ca și noi, obligat s-o Învățați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ultima mare aniversare, sărbătorită cu discursuri și volume! Noroc cu intervenția acestui tânăr ambițios care a tăiat, ca o lamă rece de cuțit, confesiunea În care Traian se rătăcise. Christa prinde momentul ca să Întoarcă spre teme mai ușoare conversația. O irita de mult curiozitatea indiscretă din ochii tineriadunați În jurul mesei: inutil curioși, inutil atenți, pentru că nu vor Înțelege niciodată nimic. Pentru că nu pot concepe că și altcineva decât ei a mai trăit vreodată aroganța oarbă, fericită a tinereții —Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le-am spus. Sunt convins că doamna Dobrotă o s-o păstreze mai bine ca mine, care puteam deja s-o fi pierdut, așa cum am făcut și cu bilețelele cu adrese. Pe când ea, vestala familiei... — Ai totuși ceva contra ei. — Sunt iritat când Îmi amintesc pălăvrăgeala ei indiscretă. De ce să fi ținut minte toate fleacurile din copilăria noastră? Și, mai ales, de ce să facă paradă cu ele? Chiar dacă nu sunt, ca tine, specialist În psihologia adolescentelor, nu cred că era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă strige Mimey, în felul lor vag superior. Poate că nu mă știu ele din școală, dar știu foarte bine că nu suport numele ăsta, pentru că odată mi-am adunat destul curaj să le-o spun. Dar faptul că mă irită pe mine pare să nu facă altceva decât să le amuze pe ele și mai mult. Vreți să aflați mai multe despre Sophie și Lisa? Sophie și Lisa locuiau în acest apartament cu mult înainte să apar eu în peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu. Și când o să fii puțin mai bine, și tu o să-i ajuți pe alții. Eram emoționată și iritată în egală măsură. Nu trebuie să te duci la serviciu? am întrebat-o pe Nola a doua zi când a venit să mă ia la o nouă ședință. —Sunt propriul meu șef, m-a liniștit ea. Nu-ți face griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-am crezut nici o clipă că poveștile ei au vreun sâmbure de adevăr. Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Suzy (de fapt un monolog pe două voci, amândouă atone. Uite, vezi, iubito (mă jeluiesc eu) ce-am ajuns? În ziua asta liberă nici să beau nu pot... Fii fericit, Tudor (răspund cu glasul ei, pentru care trebuie să-mi irit coardele vocale), o să-ți treacă și pe urmă gustul băuturii va fi cu-atât mai dulce, ca orice lucru de care ai uitat o vreme (ultima parte a replicii lui S. trebuie de fapt rostită mental, fiindcă nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
brici pe bărbie, pe care îl simte fără să-l atingă, ca pe o insectă pe care ar trebui s-o strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și culmile extazului nu pot fi atinse decât la intervale foarte rare. Nu pot decât să-mi închipui cum își petreceau restul timpului. Atâta vreme cât era lumină și cât rezista Blanche presupun că Strickland picta, și asta trebuie s-o fi iritat cumplit când îl vedea absorbit de munca lui. Atunci ea nici nu exista pentru el ca metresă, ci numai ca model. Și pe urmă erau ceasuri îndelungate în care stăteau alături în tăcere. Asta trebuie s-o fi speriat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văzut că Toxina s-a umflat, spui una și eu să cred două? Dacă așa este, că ești legată de acel tip, vrei să-mi spui cum? -Hm! Se miră Toxina și mai umflată, că de acum începea să se irite. -Uite ce e Toxino, mie să-mi spui adevărul, nu umbla la vene subțiri, știu că îți este ușor, dar te rog să mă lămurești, cum ești legată de acel individ, când umbli liberă și intri unde vrei tu. -Cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Imunitatea la plimbare am tras pe gât un pahar cu oțet din mere, apă, o linguriță cu miere de albine și iată-mă dispus și bun de plimbare. Toxina, auzindu-mi explicația a început să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu te supăra pe mine, Toxino
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]