2,421 matches
-
vreme de limba sa maternă. Mulți scriitori germani se leagănă în iluzia că, la nevoie, limba maternă ar putea înlocui tot restul. și măcar că în realitate n-au fost niciodată la vreme de nevoie, ei spun: „Limba e Patria“. Mă irită această afirmație făcută de autori a căror patrie le stă la dispoziție fără ca nimeni să le-o conteste, și cărora acasă la ei nimic nu le amenință viața. Acela care, ca german, spune: „Limba e Patria“, are datoria să-și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceea ce e permis, autorii angajați ideologic se mărginesc să prospecteze în textele lor noi variante ale unor prefabricate. Care nu variază decât în măsura în care întregul nu-i pus sub semnul întrebării. O îndatorire morală lăuntrică, venind din motive foarte personale, îi irită și deconcertează pe amatorii de ideologie. Căci o asemenea îndatorire nu cunoaște obligații față de întreg, și mai mult de-atât: ea știe că orice text se ferește de ce-i previzibil, fuge de terenul ce i-l pune la dispoziție ideologia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de ciori." (G. Călinescu) Atitudine căreia îi acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante, dată fiind starea de maximă iritabilitate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui milă, își coborâse cu generozitate harul asupra lor, înzestrându-i cu niște "voci" pe care cu greu le-ai fi putut găsi chiar și în "lumea celor care nu cuvântă". Unii scoteau sunete lungi și subțiri, asemenea unui elefant iritat în perioada creșterii alarmante a testosteronului când începea rivalitatea dintre masculi; alții reproduceau cu fidelitate sunetele eliberate de ființele care poartă pe spinarea lor în mod inconștient arhicunoscutul simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
liniștită la cocenii din față, primind cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc dulce-amărui. Dobitocul a sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și parcă iritată de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din tinerețea dumneavoastră? Mergeați la ceaiuri și la serate? Rupeați încălțările la dans sau vă retrăgeați într-un colț? Ce impresie v-a făcut capitala când ați văzut-o pentru prima dată? Ce v-a plăcut și ce v-a iritat la ea? A.R. Mergeam la ceaiuri dansante. O făceam rar, pentru că liceul nostru ne impunea o disciplină extrem de severă, o disciplină aproape barbară. Îmi era frică să nu fiu văzută. Îmi plăcea să dansez. Îmi plăceau jocurile de societate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
morală, în măsura în care acestea țin de viața de toate zilele. În romanele mele nu încerc să ilustrez vreun concept abstract. A.R. Cea de-a doua întrebare se adresează totuși profesoarei de filozofie, familiarizată cu categoriile, deoarece romanciera, sunt sigură, e iritată de clasificări și de eti chetări. Dacă ați ține un curs despre literatura engleză contemporană, cum ați caracteriza-o pe Iris Murdoch: o continuatoare - în coordonate moderne - a romanului rea list englez, o ex ponentă a realismului simbolic, o reprezentantă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
specialitate. Erau pasivi, chiar indiferenți și nu manifestau nici un semn de îngrijorare privind examenul de la finele anului școlar. Am găsit explicația acestei stări de lucruri abia la examenul din sesiunea iunie, când elevii mei s-au dovedit contrariați, unii chiar iritați de faptul că nu le-am permis să copieze (ceea ce, probabil, era o practică generală). Drept urmare, aproape jumătate dintre ei au devenit restanțieri. Nici la următoarea examinare nu s-au dovedit mai bine pregătiți și mulți dintre ei nu au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
efectul frazei și al cuvântului. La țară, lucrurile aceste mărunte făceau loc unor preocupări generoase și cercetări profetice. Atunci m-am întrebat: care e adevărata mea viziune despre lumea ce mă-nconjoară? cum sunt care sunt eu cel adevărat. Și iritat de dualitatea acesta și de neputința în care mă vedeam de a mai potrivi cândva culorile între ele, mi-am părăsit definitiv caietele". Alții nu iau lucrurile acestea chiar așa; ba dimpotrivă le primesc cu zâmbet și bunăvoință. Chestiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
goi În fața mării și a celor care coboară pe țărmul lor? O noapte de primăvară pe țărmul mării, Într-o cameră ai cărei pereți subțiri vibrează la fiecare val mai puternic, nu se poate dispensa de amintiri oricît m-ar irita gîndul că memoria mea are uneori voluptatea de a mă transforma În obiect al ei. Și nimeni nu mă va convinge că fiecare clipă ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
niciodată zeilor sacrificii. A avut chiar Îndrăzneala să profaneze cu lovituri de topor o pădure străveche consacrată Demetrei ai cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază cu sarcasm inconformitatea vieții sale față de ideile pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Zeul se scufundă Într-o ezitare pentru a-și consolida echilibrul. Și dacă filosofia a pornit din uimire, cum afirmă Aristotel, există multe motive de nedumerire ca Ianus nu este un zeu iubit. În fapt, ceea ce mă atrage și mă irită la el este echivocul. Nimic nu distinge o față de alta și totuși e greu de găsit printre zeii antici unul mai enigmatic. În ce-l privește pe Zeus, lucrurile sînt clare. Cretanii Îl reprezentau fără urechi pentru a indica imparțialitatea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca și Poussin În pictură. Meduza Se pare că Meduza fusese de o frumusețe neobișnuită și a avut chiar Îndrăzneala să-și dispute frumusețea cu Atena, uitînd că zeii sînt În această privință la fel de vanitoși ca oamenii. Zeița s-a iritat atît de tare, Încît a schimbat În șerpi buclele părului glorios al Meduzei și le-a dat ochilor ei proprietatea funestă de a preface În piatră tot ce priveau. Ceea ce era un blestem mai mare pentru Meduza decît pentru victimele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rămasă fără mireasmă. Într-o zi Carlina îl sună pe Valentin rugându-l să vină acasă. - Ce bine-mi pare că ai venit mai devreme! - Nu văd ce era atât de urgent încât a trebuit sa vin acasă?! Era vizibil iritat de faptul că fusese chemat acasă pe neașteptate. - N-am vrut să mai vii foarte târziu acasă.Ești imposibilă! E greu să trăiască un om cu tine! - Ce-i așa de greu? Nu doare deloc toată treaba asta! Pur și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Julia mai frumoasă, mai blândă, mai înțelegătoare. Deschise ochii mari, o privi profund și zise: Eu sunt mulțumit, sunt captivat de ea. Bețișoarele parfumate care ardeau într-o cameră împrăștiau o mireasmă plăcută în toată casa. Fumul lor blând nu irita ochii și semăna cu unduirea unor petale în bătaia vâtului cu sclipiri purpurii. Privindu-le cum se întrec în arderea lor, Julia făcu repede o comparație: la vremea tinereții suntem asemenea acestor bețișoare, apoi ne uscăm, ne transformăm în schelete
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi putut să fie terminat) ; la 12 ani după Revoluție, Puiu încerca (și reușea) o revoluție în filmul autohton, căreia mulți nu i-au văzut rostul. Felia de viață decupată de Puiu (împreună cu coscenaristul său, Răzvan Rădulescu) i-a iritat pe mulți din establishment-ul cenecist (CNC & acoliții), deși, la drept vorbind, filmul acesta nu era în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase ani deci, jaloanele minimalismului cinematografic românesc erau deja trasate : buget mic, filmări ”din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și publicul său. Problema este că noi, criticii, simțim nevoia să promovăm ceea ce ni se pare nou și inovator, în timp ce marele public ajunge la aceste filme ceva mai târziu... Totul se învârte, de fapt, în jurul noțiunii care pe mine mă irită, recunosc de entertainment : cinematograful trebuie să fie entertaining, zic americanii, adică să nu plictisească ! Acuma, cred că o să fii de acord cu mine că plictiseala asta e ceva foarte relativ și, oricum, subiectiv : ceea ce mă plictisește pe mine distrează pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alt echivalent americănesc, cu engrossing, care nu are sensul de distractiv, ci de captivant. Tu ce crezi ? (“tiu, am făcut o introducere indecent de lungă, dar trebuia să precizez termenii și să delimităm discuția !) Sever Voinescu : Pe mine nu mă irită termenul entertaining. Dar, dacă vrei să căutăm aproximări verbale mai potrivite pentru ceea ce vrem să spunem, pot accepta al tău engrossing, ba chiar îl pot propune și eu pe engulfing. Engrossing sună poate prea totalitar, nu dă nici o șansă, evocă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
conține !). îi trimit un SMS în care-l laud pentru unul și-i spun că a fost nedrept cu celălalt. Și urmează un lung șir de SMS-uri, în care A.G. nu-mi spune nimic despre laudă, dar se arată iritat de reproșul legat de cronica la filmul lui Tudor Giurgiu. îi strecor amuzat constatarea că se comportă fix ca un regizor (român) : poți să le spui de o mie de ori că sunt geniali, dar dacă ai cea mai mică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
el însuși și împotriva lui însuși, el continuă să creeze acele imagini pitorești, asemenea unui haos organizat, pe care le înviorează cu pete de culoare” (p. 62). O fire bivalenta observa și Ion Alex. Angheluș - poetul Hușilor: „prima oara era iritat, palid, răvășit, neliniștit, sumbru”, „a doua oară, aprins, vibrând în fața peisajului hușean”. Aidoma, Mircea Deac îl caracterizează „ca om și artist ciudat, izolat, nemulțumit, răzvrătit, neînțeles”, „neîncrezător în oameni, desi îi iubea”, arta fiindu-i „un crez și un foc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în receptor și Cristina formează numărul centralei combinatului. Ți-am spus să iei ioc, să auzi! îmi indică din nou marginea patului. Alo, cu tovarășa ingineră-șefă Roman, vă rog! Siguranța și furia doamnei Cristina au început deja să mă irite. "Îți place a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încearcă ea să continue discuția, stînjenită de acest "dumneavoastră" și de privirile celor de față. Știu, schimbă ea tonul, devenind gravă, știu că, în cazul acesta, pentru dumneavoastră, nu există "nu pot"... Există "nu vreau"! i-o tai eu scurt, iritat de tonul ei grav. Adică sînt răuvoitor, surîd amar, ridicîndu-mă de pe scaun. Mai rămîne să spuneți că eu am aruncat în aer turnurile de filtrare și să chemați paza combinatului să mă ridice!... Mihai! strigă Tamara, izbucnind în sus de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voce din spatele meu. Ia uite la astea! Sunt noi, nu? Peste umărul meu trece o mână cu manichiură perfectă, care înșfacă un tricoul de-al lui Danny de pe stativ, înainte să apuc să fac ceva. Îmi răsucesc capul și mă irit brusc. E Lisa Farley, o clientă dulcică, dar tare tâmpițică de-a lui Erin. Are vreo douăzeci și doi de ani, nu pare să aibă nici un serviciu și mereu spune orice îi trece prin cap, fără să-i pese dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dau bănuți./ Ei se spală numai joia,/ Și se’mpreună vinerea»” <endnote id="(813, p. 34)"/>. Relația evreului cu banul a devenit un subiect și În literatura cultă. La Calistrat Hogaș, de pildă - acest „scriitor minor mare”, cu „toate simțurile iritate”, cum l-a definit G. Călinescu -, relația este aproape senzuală. Simțurile tejghetarului evreu vibrează desfătate În prezența monedei-ființă : „Jidovul o luă, o Întoarse, o suci, o sună pe tejghea, o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comentarii, vezi 280, pp. 139-147)"/>. G. Călinescu a rezumat În câteva cuvinte „morala” nuvelei lui Rebreanu : „Evreul e un paria respins chiar de nația pentru care a luptat” <endnote id="(130, p. 736)"/>. În schimb, același Călinescu s-a simțit „iritat” de felul În care un scriitor evreu, Felix Aderca (el Însuși un participant eroic la campaniile din 1916 și 1919), și-a imaginat personajele Într-un roman (intitulat 1916 și publicat În 1936) referitor la participarea românilor la primul război
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]