2,406 matches
-
pe care mi-o trasasem dinainte pentru ziua de azi și pentru celelalte care vor veni: aceea a unei munci susținute și bine organizate pe toate tărâmurile activității mele. (Susținut în bunele mele intenții și de o plimbare plăcută cu iz de primăvară: o lumină stranie care, dacă știi cum să te bucuri de ea, poate să-ți dea forță.) 10 februarie 1955 Perturbații și complicații omești (de la Omescu) riscă să întoarcă toată casa cu susul în jos. Nu vreau și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a valorilor - scara mea! Dorința însă de a le face pe toate și de a le face bine este mai tare. și, odată cu ea, și deznădejdea. Oboseala de a purta o răspundere, fie și față de tine însuți! Oboseala are totdeauna iz de moarte... 28 septembrie 1955 Astăzi, cuprins de exasperare, le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
șapte văluri ale Salomeei. De aceea, te puteai aștepta de la dânșii la reacțiile cele mai neprevăzute. De pildă, în ceea ce-l privește pe Mircic: după ucenicia plină de învățăminte, dar și de sentimentalisme la școala lui Ion șahighian, căsătoria cu iz de Tristan și Isolda cu diafana Svetlana Marosin, intrată în cronica mondenă a Bucureștilor... După care a urmat legătura de o viață cu omul cel mai incapabil de dra goste din câți au existat vreodată, care a fost Ion Omescu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai lase azi în pace! Nu tatăl meu mă-mpinge la aceste vizite, nici satul, nici țara - nici un strop de nostalgie. Vederea copacului nu mă apasă și nu mă face să mă simt ușurată. El doar stă înfipt acolo, având izul timpului. În preajma lui, în cap îmi scrâșnește ceva - pe jumătate zahăr, pe jumătate nisip. Cuvântul „caise“ e mângâios în germană, „Aprikosen“ sună a „liebkosen“ (a dezmierda). Așa că până la urmă tot am pus pe hârtie un colaj de cuvinte cu textul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ea. Căci încă de la cel dintâi cuvânt rostit de gura lui pe când abia învăța să vorbească, limba toată se și afla cuprinsă în cuvânt. Era rostirea ce-i crescuse în creier și așa trebuia să rămână. Chiar și atunci când limbaprinsese iz de la coșurile lagărelor de concentrare, Celan a trebuit s-o accepte ca pecea mai intimă glăsuire a sa, deși el crescuse printre idiș, română și rusă, iar franceza i-a devenit mai târziu limba de zi cu zi. Cu totul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
secreție externă au intrat automat și simultan în funcțiune eliberând înspăimântate produsele degradate ale activității lor fiziologice. Pe fața de pânză roșie se vedea limpede un lichid sub formă de pată lăbărțată, iar în atmosfera camerei de tortură plutea un iz de natură viscerală. Eram îngrozit. Nu mai eram o ființă umană, ci un animal, un cobai terorizat, bătut și schingiuit în virtutea unei legi nescrise dar care funcționează din păcate în toată lumea: dreptul celui tare asupra celui slab; dreptul celui mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine, a existat panica informatică Y2K, cu iz de markenting de firmă ce comercializează programe antivirus. Din contra, cuvântul millennium și derivatele sale s-au vândut extrem de bine în varii campanii comerciale pentru bunuri de larg consum. Nu ne mai este frică oare de nimic? În seara aceasta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne. A doua zi am fost concediat din motive obscure. Trecând mai târziu prin fața magazinului, am văzut o studentă brunetă "tip" India-Pakistan-Bangladesh ce amesteca din greu culorile vieții... Proverb francez cu iz de Ev Mediu, crud ca adevărul și tăios ca un tăiș de ghilotină: "Ventre plein ne comprend pas ventre creux" (Pântecele plin nu-l poate înțelege pe cel gol). M-am tot gândit ce interpretare să dau acestui fapt de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
teologi, studenți și foarte vizibili, mai mulți gay și lesbiene veniți din oraș. Par a fi extrem de discreți, fini, intelectuali. Eu mă așez instinctiv lângă Père Jean, preotul paroh al ortodocșilor francofoni din Geneva, protestant convertit. În ciuda temei tari, cu iz de scandal, conferința nu-și atinge scopul: inducerea ideii că Părinții Deșertului nu erau atât de "sfinți" pe cât credem noi, ba mai mult... Se dorea să se arate slăbiciunea trupului acolo unde ea era de fapt învinsă de voință și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toate timbrele emise în România, îți dai seama imediat că este vorba de un timbru de Lumea a Treia...), plus un desen special pentru Zece ani de la deschiderea negocierilor de aderare la UE. Mesaj imbecil, inutil, grotesc, "festivism" românesc cu iz de Cântarea României, când orice motiv politico-ideologic era bun pentru a serba ceva. Memoria comunismului are mâna lungă. 17 ianuarie 2005. Tocmai s-a terminat "Miss Piranda 005", spectacol organizat la Sala Palatului din București, locul unde altădată se țineau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care îl așteptam de multă vreme. Teamă amestecată cu speranță. Primele impresii sunt pe măsură, provocate de "sindromul aterizării", după cum denumește un amic de la revista Dilema Veche această stare specială. Țara pare a fi căzut pradă unui liberalism sălbatic, cu iz balcanic. Toată lumea nu visează decât să se îmbogățească rapid, fără măsură și fără umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva sau de cineva. Societatea în ansamblu este mânjită cu un strat gros de indolență și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ați așteptat. A.R. Vă mulțumesc că m-ați scutit de elogii convenționale, clișeizate. Îmi plac elogiile - cui nu-i plac? Și mă ung pe inimă, chiar dacă știu eu ce știu despre mine. Dar nu-mi plac elogiile stereotipe, cu iz de nil nisi bene, de protocol de interviu. Așa cum mă enervează, și în recenzii, expedierea muncii mele în două cuvinte: „admirabila traducere“, „excelenta traducere“, „excepționala traducere“ - ei, „excepțională“ să zicem că mai merge. Aș prefera să mi se-arate și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cel rău” (ajută-ne să scăpăm de propriile noastre gânduri rele care ne trag în mocirlă, ca și de cele ale altora care vor să ne tragă în jos). -,,Amin!” (așa gândesc și asta este Credința mea!). Contrar poveștilor cu iz siropos spuse de Biserică, la momentul respectiv, Isus Christos n-a fost înțeles nici de mulțime și în esență nici chiar de discipolii săi. Dovadă stau mai multe relatări printre care este scena în care mulțimea a vrut săL arunce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dreptul, ca niște țărăncuțe cu pulpele groase, cu hîrtia dulce, din trestie de zahăr, și tari de-ți dădeau lacrimile ; H. Upmann, dragele de ele, venite parcă dintr-o altă lume, din lumea mor ților, desigur, fiindcă aveau un puternic iz de mortă ciune (sau de picioare - niciodată n-am putut să mă decid). Din cînd în cînd, strîngeam bani și trimiteam pe unul dintre noi la București, la „Havana“, să cumpere mai multe cartușe. Trezindu-te în brațe cu un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai sus s-au întîmplat în excursia dintr-a patra sau în cea dintr-a cincea, pe care am făcut-o cu tovarășa de geografie. Faptele s-au suprapus în mintea mea și au construit o amintire coerentă și cu iz demonstrativ. Desigur, nu toate amintirile noas tre au nevoie de un liant moralizator pentru a se menține. Mai sînt și altele, care rezistă prin ele însele : o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bunătatea, duioșia, umărul pe care voia să își pună capul, erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu mai era decât un obiect, o ființă respingătoare, un canal înfundat de gunoaie, sau o noapte întunecoasă fără stele. Căsnicia avea un iz de ceartă și un gust amar. Carlina se simțea uitată și abandonată. Își ridică privirea căutând-o pe a lui și constată ca unul pentru altul nu mai reprezentau o companie plăcută. Privirea lui era plină de ură și dispreț
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am avut o discuție pe-această temă ; i-am spus și o repet aici că regret tonul (juvenil, dat cu barda... on connaît la chanson), dar că nu retrag nimic din acuzații. Tudor Caranfil iubește Cinematograful, dar iubirea lui are iz de romanță... , scriam acum aproximativ 12 ani. S-a schimbat ceva ? N-aș crede : Caranfil a rămas același pasionat de film, iar cele două volume ale sale apărute de curând (Dicționarul universal de filme și Dicționar de filme românești, ambele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
atâtea premii unui singur film (fals !), c-o fi, c-o păți, și patati, și patata... E clar, bucuria altora îl indispune pe român. Iar dacă, în plus, bucuria presupune a răsplăti munca unor artiști, indispoziția aceasta capătă un oarece iz persistent de egalitarism vulcanizat. Concluzia ? Elitismul dăunează grav sănătății poporului, iar antielitismul rulz ! Ce vremuri trăim... 29 martie. începe festivalul de scurt și mediumetraj NexT, prima ediție. N de la Nemescu, T de la (Andrei) Toncu, tânărul sound-designer ucis în același accident
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că un imens material liturgic care arată importanța lor în process de naștere și formare a cultului. Vechimea și practicarea acestor acte liturgice atât de Mântuitorul cât și de Sfinții Apostoli, si de la ei până astăzi, practici cultice în care izul tradiției este ușor de remarcat arată continuitatea, unitatea și frumusețea cultului bisericii creștine din totdeauna. Îmbogățirea cultului sub raport ritualic a urmat întocmai celorlalte ramuri ale creștinismului care stând puternic pe trunchiul slujirii primare a evoluat continuu, astfel tezaurul liturgic
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Schmecken = „a gusta”, Schmecker = „degustător”). Câteodată, acești degustători erau plătiți În taină de producătorii de băuturi, pentru a-i Înșela pe cumpărători. Din limba idiș - susținea Lazăr Șăineanu În 1896 -, termenul șmac a pătruns În limba română cu sensul de „iz, gust rău al băuturii”, iar cel de șmecher, cu sensul de „șiret, șarlatan” (295). 574. Willy Pragher, Bukarest. Stadt der gegensätze, Wiking Verlag, Berlin, 1941, p. 115. 575. Maria Todorova, Imagining the Balkans, Oxford University Press, New York - Oxford, 1997 (ediția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tendința de a-i extermina”. Dacă acuzațiile aduse acestui „fost” fuseseră la fel de mincinoase ca și cele aduse primarului Vasluiului, prof. Constantin Capră, sau generalului de corp de armată Ion Rășcanu, fost primar al Vasluiului și primar general al Bucureștilor, atunci izul vendetei răzbate peste ani până În momentul scrierii acestor rânduri. Ulița evreiască hușeană fusese cuprinsă de o frenetică febrilitate deoarece, pe 19 noiembrie 1946, Într-o zi de marți În care comuniștii și acoliții lor ocazionali sperau că prezența la vot
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Vlăstarul” nr.1/1976 (fără să fie specificată care școală), Petru Necula a dispus „...eliminarea mai multor cugetări de la rubrica <<Maxime>> „ care, opina el, „...contravin normelor și principiilor eticii socialiste (subl.ns.)”. Și la rubrica „Top” strâmbase din nas datorită izului puturos iscat de o afirmație a autorului articolului, acesta reliefând „...inferioritatea muzicii Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși populare față de muzica pop”. Cu toată jignirea adusă muzicii populare, Necula nu a aruncat tot materialul la gunoi ci numai o parte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de înțelepciune, nevoia de a fi proactiv devenind imperativă. Orice tip de reacție față de discrimare trebuie să se facă organizat ... și ... considerăm că lucrul făcut la timp, prin formularea unor cereri de exemplu, prin mediere într-o primă etapă, fără iz revendicativ, și abia ca ultimă soluție prin cererea drepturilor în instanță,nu numai că va duce la soluționarea problemei ci va determina cu demnitate reprezentarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România." Ca unul care m-am ocupat de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
al familiei Ceaușescu ar fi fost, inițial, Ceausoglu, care se traduce din tătăraște prin fiu de slugă. Toate aceste detalii biografice deveneau, firește, incompatibile - dupa 1965 - cu noul statut al lui Ceaușescu și imperativele calității sale de lider comunist, cu iz naționalist, ca să nu mai vorbim cu cele de geniu carpatin, titan al gândirii ori mare cârmaci. Astfel că primul gest făcut de Ceauescu în 1965 a fost sistematizarea zonei, adică desființarea cătunului, unde se află casă natală, și trecerea întregului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
operei o face vizi- bilă. Aceste reflexe pasagere poartă amprenta monstruo- zității, recuperabilă dintr-o zicere nimerită, „simț enorm și văz monstruos”, luată însă ulterior ca un concentrat al operei, așa cum craii mateini își întâlneau fatum-ul în imprecația cu iz de blestem al unei sibile de mahala. De remarcat, în cartea pe care dedică istoriei urâtului, o istorie tematică, Umberto Eco apelează la ideea de carica- tură, „un soi de izbăvire estetică a urâtului”, în teoriile lui Karl Rosenkranz din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]