2,450 matches
-
șoptit: Te rog, a spus el. Am venit să-ți spun da. Jina a închis ochii, dar tot a plâns. Mike călătorise în jos, pe râul Salmon, închipuindu-și că moartea îl pândea la fiecare vâltoare, celebrând viața cu fiecare izbândă. Călătorise până acolo imaginându-și o reuniune plină de pasiune, dar acum era dispus să se mulțumească și cu puterea de-a o face pe ea să se oprească din plâns. Am nevoie de timp să mă gândesc, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ipoteză asupra modului cum acționa inamicul. Trebuia să dezlege taina acestui inamic, care se înfățișa sub forma unor siluete și chipuri femeiești, uneori duble. Grosvenor simțea nevoia să acționeze pe o bază logică solidă. Planul lui putea avea sorți de izbânda doar printr-o cunoaștere temeinică a dușmanului. Se întoarse spre Korita și-l întrebă: - În ce stadiu de civilizație crezi că s-ar putea afla aceste ființe? Arheologul se așeză într-un fotoliu și-i spuse, țuguindu-și buzele: - Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nădușiți și speriați, dintre care șapte își frământau zadarnic armele. - Suntem pierduți! Bâigui unul dintre ei. Dacă-i în stare să ne modifice structurile atomice și să ne treacă printr-un perete solid, ne luptăm cu el fără sorți de izbândă! Remarca asta îl scoase din sărite pe Morton, care se străduia să-și păstreze sângele rece în împrejurările cele mai grele. - Nu-i adevărat, cât suntem încă în viață, avem toate șansele să-l învingem! exclamă el, furios. Apoi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mă preocupă în și mai mare măsură, adăugă el rotindu-și privirea prin sală, este modul cum teoria ciclică își găsește o ilustrare în purtarea unora dintre colegii mei. Aceștia par să se bucure de înfrângerea unui om, ale cărui izbânzi ne-au cam tulburat pe toți. E drept ca și purtarea lui lasă de dorit. Da, domnule Grosvenor, continuă Korita, ridicându-și privirea mâhnită, declarația dumitale m-a dezamăgit profund! - Domnule Korita, replică Grosvenor, pe un ton grav, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
asta asculta și „gașca“ prietenului care mi-a adus caseta filmată în Londra. Link-ul s-a făcut când mi-am amintit că Geddy Lee și Alex Lifeson sunt pseudonimele unor bărbați care aparțin poporului ce-a definit diaspora ca izbândă. Numele lor adevărate nu le mai transcriu... SCRISOARE PENTRU MELOMANI În amintirea lui Mândru Katz Victor ESKENASY La 30 ianuarie 1978, pianistul Mândru Katz murea brusc pe o scenă la Istanbul, în timpul unui recital Beethoven. Mă așteptam ca în emisiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
stăteau lucrurile - viața aproape că Încetase la un moment dat. Cineva din față, care purta lumina, se Împiedicase, se clătinase și domnul Sammler crezuse că se sfârșise. Și totuși, era Încă În viață. Nu supraviețuise, căci supraviețuirea avea conotații de izbândă și nu izbândise prea multe. Fusese dirijat de la Cracovia la Londra, de la Londra În Pădurea Zamosht și În cele din urmă la New York. Un rezultat al acestei istorii era că Își formase obiceiul condensării. Era specialist În vederile succinte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț. Nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte dintr-un scenariu al apărării, iar acea apărare avea sorți de izbândă. Nu era doar o fugă din calea năpastei. Era o retragere gândită În detaliu la Cetatea de Scaun. Ei plecau, dar În locul lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Căpitanii aprobară strategia pe care o cunoșteau deja. - Să vă rugați În această noapte. Și să vă odihniți, voi și oamenii voștri, spuse Ștefan. Trezirea În liniște deplină, Înaintea zorilor. Să ne ajute Dumnezeu și să ne păstrăm credința În izbândă. - Să ne ajute Dumnezeu... murmurară participanții la sfat. - Doar o clipă! se auzi vocea calmă a căpitanului Oană. Ștefan se Întoarse, ușor Încruntat. - E târziu, căpitane... - S-ar putea să fi omis un detaliu, spuse Oană, Îndreptându-se spre pologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să aștepte ordinele de pregătire a țării de război, căci, după poruncile primite până atunci, nu mai aveau nici o Îndoială asupra hotărârii pe care o luase Ștefan, cu mult Înaintea sosirii soliei turcești. Știau și ei, Însă, că sorți de izbândă nu erau. Chiar dacă aveau să câștige prima bătălie, asemeni lui Vlad Dracula În campania din 1462, aveau să fie nevoiți mai apoi să se retragă, să lupte și iar să se retragă, până când și ultimul pas de pământ moldovenesc le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că e o scrisoare de rămas-bun. În tot ceea ce văd, nu e nici o șansă de izbândă. Dacă va fi să cad, voi cădea lângă voievodul Ștefan și lângă tatăl meu. Iar după noi vor veni alți oameni și alte culori, căci nimic nu se termină, niciodată. Vă Îmbrățișez și vă iubesc. Alessandro P.S. Cu o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și de fapt cine ești în această tăcere? Și ce duci în secretul acesta mut și diferit de al meu? Pe zi ce trece descopăr atâtea enigme. Simt, spaima ce îmi râde în față. Crezi, oare, că ai sorți de izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul setos, peste care n-au nici un sens așteptărileă Nimeni, nu mai mă caută, pentru că nimeni nu mă mai iubește. Un iluzoriu e acest refren al înnoptării
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de oamenii mei, ce-mi mai pasă... Eu mi-am purtat războinicii până la porțile Cetății Parfumurilor, pentru gloria lui Allah și a lui Al Walid Abdalmelek, după mine au botezat muntele Jabal Tariq, eu i-am dus pe dreptcredincioși la izbândă, eu am visat zi și noapte cum în iadul păgânilor arde sufletul lui Isabel Perez, văduva lui Theodomer, ucis de mâna mea, la Guadalete, eu i-am adus-o, de păr, lui Musa, eu i-am aruncat-o la picioare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
istoria omenirii a fost făcută de oameni ca noi și poți fi sigur că așa va fi și de acum încolo. Gosseyn îl privea și simțea cum i se strânge inima. I se spuneau prea multe. Fie complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul mulțimii și scandarea Jos tirania!, Libertate pentru țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În marea lui grabă, Dinu a distrus-o cu o piatră cubică bine țintită. Doi poterași de la gineală i-au interzis ceva mai încolo accesul pe ruta Păcurari către Lăpușneanu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nu, domnule judecător, nu vreau să plec din familia mea, și-și acoperi fața pe care începură să șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor calcă numai pe umbre. La orizont se profila o zi în care aveau să-și regândească anii, zilele și nopțile privind recuperarea acestui băiat, despre care nu știau nici acum, după atâta timp, dacă puterea sângelui avea șanse de izbândă. Discuția avută cu o seară în urmă, gândi ea, cu siguranță lăsase urme în sufletul bietului copil, dar încerca o vagă liniște că acesta se putea odihni măcar vreo câteva ore în plus în acea dimineață. Nu putea bănui că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
faptul că el Își caută perechea: du-te, omule, la căminul de bătrâni din orașul dintre vii, și ai să vezi că o săți găsești exact ce cauți, cu atâta sârg, prin lume, până acum, cel puțin, fără sorți de izbândă. A doua zi s-a urcat În mașină și a coborât la adresa indicată, În ajun, de către amicul cu gura aurită. A explicat directorului, o zdrahoană de femeie la optzeci de ani, cu peste o sută de kg pe ea, motivul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trage spre partea spre care ei au Îndrăznit, au avut Încredere În propriile forțe și-n puterea lor de a se arunca În necunoscut, În a-l pătrunde, Învinge și În a se bucura de roadele muncii personale și a izbânzilor nevisate de către săracele și cinstitele lor familii, din care au coborât În rândurile omenirii! Și i s-au aliniat. Și o luminează, cu eforturile și cu priceperea și munca lor, și o fac să fie mai prosperă și mai demnă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întâlnire, prin pădure, Victor, dușmănos, Îi aruncă, lui Ion, În obraz: mârlanule! Ai vrut să mă Înfrunzi! Na! Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu fruntea plecată, și s-a gândit; și s-a tot gândit. Ce să facă? Oare cum să-l poată dovedi, pe nemernic? Oare cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-n legea lor? S-a și găsit, prin partea locului, o așezare, destul de mare, liniștită, curată, cu durabile clădiri nelocuite, din cauză că, pe timpul unei epoci de aur, foștii locatari plecaseră, În masă, către enclavuri germane. Demersurile făcute au avut sorți de izbândă imediată; În câteva săptămâni, localitatea a fost, În totalitate, ocupată, cu din cei și cu din cele pe care, părțile restului lumii, le considerau nebuni, schizofreni, smintiți, și Îi mai numeau, Încă, În multe alte feluri. Aici, Însă, Începuseră să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întregi, ținea capul de afiș al bogătașilor amintitei urbe. El - medic specialist, În chirurgii de toată mâna; ea - profesoară de chimie, de sub a cărei mână, nu ieșea, elev, care să nu poată, ulterior, să pătrundă, mai departe, fără sorți de izbândă, În redutele școlilor de toate nivelurile și gradele. La Început nu au fost, cei doi Bulai, bogați. Ba, ai putea spune, că, mai-mai nu aveau după ce bea un pahar cu apă. Cu timpul, Însă, experiența li s-a dilatat, devenind
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nefiind, o clipă, măcar, absent, din viața, din practicile vieții sale. Prin toate, câte prin-prin-urile tematice pe care le-am Înșiruit spre Începutul povestirii, o tematică, una, una singură, fiind omisă: aceea a prudenței. Prin toate modurile considerate izvoare ale izbânzii, a acționat; numai, prin prudență, nu. Și, iată, acest fapt a putut să-i fie fatal. Căci, În timp ce avansa, atât de luminos și de sigur, cu viteza constantă, pe care o imprimase, a ajuns din urmă, un coleg de șofaj
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]