23,636 matches
-
la același popor în cadrul diferitelor stări și clase sociale există sisteme morale foarte diferite și contradictorii, deci că nu există o morală unică, absolută, valabilă peste tot în toate timpurile. O morală relativă nu poate oferi un etalon absolut pentru judecarea unei ordini de drept pozitive. Acest lucru nu înseamnă însă că nu putem judeca o ordine de drept din punct de vedere moral, însă trebuie să fim conștienți de faptul că etalonul este relativ și că o altă judecare, pe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pentru judecarea unei ordini de drept pozitive. Acest lucru nu înseamnă însă că nu putem judeca o ordine de drept din punct de vedere moral, însă trebuie să fim conștienți de faptul că etalonul este relativ și că o altă judecare, pe baza unui alt sistem moral, nu este exclusă. Legitimarea dreptului pozitiv prin conformitatea sa cu morala poate fi de mare folos din punct de vedere politic, însă, consideră Kelsen, este inacceptabilă din punctul de vedere al științei juridice 181
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
aceasta să fie realizată de către titularul ei, apelând, la nevoie, la o autoritate competentă să-l forțeze să-și îndeplinească datoria 101. Când interpretăm sensul moral al faptei cuiva avem ca reper orizontul valorilor morale din conștiința noastră instanță de judecare și evaluare. Sensurile juridice ale faptelor sunt judecate de instanțe de judecată. O persoană nu poate săvârși ceva imoral având conștiința că e moral, dar poate săvârși ceva ilicit, având conștiința că e licit. Ordinea juridică socială este asigurată de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nobilimii și ale Bisericii. În adunarea franceză încep dezbinările între radicali și moderați. Apare lucrarea Reflections on the Revolution în France de Edmund Burke. ¶ Apare Elements of Moral Science de James Beattie (vol. ÎI în 1793). Apare Critică facultății de judecare de Kant. ¶ Apare studiul Metamorfoza plantelor (Versuch die Metamorphose der Pflanzen zu erklären) de Goethe, în care se afirma teoria evoluției și, eronat, ipoteza că toate structurile unei plante sînt generate din frunze. ¶ W. Herschel descoperă existența nebuloaselor galactice. ¶ Samuel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de simplă echivalență mecanică, ci după un raport de finalitate, identic cu procesul de personalizare. Dacă acest raport se dovedește ca fiind cel exact, atunci anticipările conștiinței se explică din evoluția universului întreg, și perspectiva kantiană devine astfel inutilă".17 Judecarea și interpretarea operei lui C. Rădulescu-Motru trebuie să pornească de la ideea care o instituie ca fapt filosofic, de la "principiul" ei de construcție. Această idee ar putea fi astfel formulată: realitatea reprezintă, în temeiul și evoluția sa, un "personalism energetic"; cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru (chiar dacă interpretarea își asumă de la început o anume perspectivă, anume cea "antropologică"), pentru ca, pe temeiul originalității sale astfel dovedite, să o putem așeza în locul care i se cuvine în spațiul filosofic actual. Căci în cazul judecării în sine, fără dezvăluirea legăturilor cu modelele filosofice anterioare sau cu cele contemporane, dovada de originalitate și autenticitate filosofică nu s-ar putea justifica; dar nu ar fi posibilă nici proba privind instituirea în operă a filosofiei ca atare, filosofia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumea fenomenală și lumea inteligibilă. Refacerea unității umane (așezarea pe același temei a celor două "lumi") prin principiul finalității (omul este scop final al existenței lumii, spune Kant) are un sens relativ. Întâi, pentru că finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, nu determinative (constitutive), apoi, deoarece ea este extinsă asupra naturii, omul fiind astfel re-specificat. Scopul "ontologiei fundamentale" instituită de Heidegger este refundarea metafizicii și întemeierea ontologiei, ca teorie a "ființei ființării", printr-o teorie a ființei omului (Dasein), a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un set de enunțuri despre om pe care se articulează teoria filosofică, în cazul filosofiei kantiene, proiectul metafizicii. Ideea principală a proiectului antropologic kantian este aceea a omului ca scop final al existenței. Întrucât finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, aparținând, astfel, omului ca ființă rațională, acceptarea ideii omului ca scop final al existenței presupune extinderea unui principiu al acestuia asupra "naturii"; așa încât, nu mai este necesară ideea unui Arhitect suprem care să așeze lumea într-o ordine de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
interpretarea personalismului energetic propusă în lucrarea de față, căci în orizontul lui de semnificații vom găsi conceptul finalității, iar din perspectiva structurii formale a acestuia va fi croită interpretarea "antropologică" a filosofii lui C. Rădulescu-Motru. În cap. "Metodologia facultății de judecare teleologice" din Critica facultății de judecare, Kant formulează un enunț potrivit căruia omul este "scop final al creației" sau "scop final al existenței lumii". Acest enunț poate fi corelat cu altul formulat în Antropologie: "omul își este propriul și ultimul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de față, căci în orizontul lui de semnificații vom găsi conceptul finalității, iar din perspectiva structurii formale a acestuia va fi croită interpretarea "antropologică" a filosofii lui C. Rădulescu-Motru. În cap. "Metodologia facultății de judecare teleologice" din Critica facultății de judecare, Kant formulează un enunț potrivit căruia omul este "scop final al creației" sau "scop final al existenței lumii". Acest enunț poate fi corelat cu altul formulat în Antropologie: "omul își este propriul și ultimul său scop"55. Pentru filosoful german
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deși exprimă atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care pot fi gândite ca premise ale unei reconstrucții a umanului, un reper comun: finalitatea, care este, potrivit celei de-a treia Critici 57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unitatea de "existență" umană ca atare. De altfel, omul poate fi totodată ființă rațională și ființă liberă numai ca unitate de existență; iar faptul acesta este întărit de Kant printr-un enunț care se află în planul "criticii facultății de judecare", dar al cărui loc este printre faptele întemeietoare ale proiectului critic: omul este scop final al existenței lumii. Ideea despre unitatea de existență a omului va constitui tema secțiunii de față; ideea după care omul este scop final al existenței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
postulată, în forma Ideii unității facultăților simțirii (Critica rațiunii pure) sau în forma ideii preeminenței personalității față de persoană (Critica rațiunii practice), sau este justificată discursiv, totuși pe temeiul unei idei despre om ca "scop final" al existenței (Critica facultății de judecare). În acest din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideii preeminenței personalității față de persoană (Critica rațiunii practice), sau este justificată discursiv, totuși pe temeiul unei idei despre om ca "scop final" al existenței (Critica facultății de judecare). În acest din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de persoană, Kant se exprimă neechivoc: Nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de persoană, Kant se exprimă neechivoc: Nu este altceva decât personalitatea spune autorul referindu-se la obârșia datoriei (n. C.) adică libertatea și independența de mecanismul întregii naturi, considerată totuși în același timp ca puterea unei ființe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eu sunt"), apoi o problematizează (în Critica rațiunii practice, ea este supusă unei "critici" în contextul discuției despre dubla determinare a unității de existență a omului ca persoană și personalitate), iar în final o reconstruiește filosofic (în Critica facultății de judecare, în forma ideii despre om ca scop final al existenței). Cele două elemente ale unității de existență a omului sunt plasate de Kant în așa fel încât fiecare să-și dezvăluie și funcțiile specifice. Formal, cele două se află în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii practice, este un "principiu constitutiv" (nu doar regulativ), pentru că ea dă sens (prin urmare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mai departe, putem regândi personalismul energetic în legătura sa formală cu filosofia lui Imm. Kant. I.2.c. Structura formală a conceptului kantian al finalității 79 Este finalitatea, la Kant, un concept marginal? De vreme ce este tema-tizată în Critica facultății de judecare (ultima Critică), socotită "convențională", căci rostul ei ar fi, potrivit unor interpreți ai filosofiei kantiene, acela de a încheia formal sistemul, am găsi justificat răspunsul afirmativ. Mai mult, finalitatea nu apare în tabela categoriilor (din Critica rațiunii pure), acolo unde
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mai departe acest fir, adică vom pune în evidență sensurile posibile ale finalității în contextul teleologiei și antropologiei din sistemul kantian al disciplinelor "critice". Pentru aceasta trebuie indicată conjunctura terminologică și filosofică în care finalitatea apare în Critica facultății de judecare și trebuie indicat, de asemenea, locul finalității în celelalte lucrări ale lui Kant, din perioada "critică" și "post-critică". Primul "loc" are legătură cu instituirea teleologiei; cel de-al doilea, cu instituirea unei noi antropologii. Desigur, toate aceste operații au drept
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre scopurile demersului de față și de câteva înțelesuri cu care termenul de "finalitate" apare în anumite locuri ale operei kantiene. Acolo unde îi este "locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în experiență, ci, cumva, face posibilă experiența. Totuși, nu este vorba
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rațiunii), universal în puterea sa de a așeza în formă experiența (universală în a nu exprima nici o cunoștință); nefiind în această condiție, finalității îi rămâne poziția de "concept particular", valabil, altfel spus, pentru o anumită zonă de "experiență". Facultatea de judecare reflexivă, care îl susține, nu se află în structura facultății de cunoaștere concepută de Kant în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
altfel spus, pentru o anumită zonă de "experiență". Facultatea de judecare reflexivă, care îl susține, nu se află în structura facultății de cunoaștere concepută de Kant în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se află în structura facultății de cunoaștere concepută de Kant în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu constitutiv; în alte cuvinte, ele trebuie să indice o direcție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]