3,223 matches
-
copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși. Bucuroasă-i maica, că nu v am văzut de la lăsata secului! lăcrimă fericită bătrâna. Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-ați dat la școală, se minună bunica. D-apăi, aista-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de var îi dă și gust și o culoare deschisă. ) încerc un sos de ardei iuți. Un fel de fiertură infernală. Dar abia am gustat și îmi simt gura în flăcări. Se bea pulque, băutură făcută din sevă de agavă lăsată să fermenteze și îndulcită cu miere și, datorită ei, după câteva minute de tăcere, limbile se dezleagă din nou. legendă din Sinaloa O legendă din Sinaloa spune că Dumnezeu a creat pentru fiecare țară locuitorii potriviți cu pământul de-acolo
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
eu în urma lui, atent să nu se lovească, se oprește indecis, întors cu trupul spre locul unde știe că se află o bibliotecă mică, îndesată cu cărți, Nu! nu-i aici! și trece în cealaltă cameră, toate ușile sunt mereu lăsate deschise pentru a-i ușura deplasarea dintr-un loc într-altul, din fericire, acum vară, Biblioteca mare întinsă pe peretele din fața noastră geme de cărți, el se așază cu grijă pe canapea și-mi cere mie, celui văzător, să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Theo Cartea, am să-l întreb mâine despre asta, nu m-am dat cu cremă pe brațe, mă ustură și mă cuprinde frigul, nu cred că voi avea odihnă și liniște până când nu voi fi aflat Cartea părintelui Ioan, lăsată mie, acum scriu în acest caiet nici eu nu știu prea bine de ce, poate fiindcă a scris și Theo, dar nu e numai asta, pentru că adio seninătate, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din pădurea înroșită de soare, să fi luat Florița din Drăgosteni Cartea părintelui?! Și am în sufletul meu credința confuză că va trebui negreșit să pornesc în căutarea nebunei, nu voi avea liniște până nu voi găsi Cartea părintelui Ioan, lăsată mie pe patul de moarte, iar eu n-am fost în stare s-o păstrez, Ai văzut-o pe Florița în vara asta? fratele Rafael se uită curios al mine, Vine tot mai rar la mănăstire, am auzit că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
peste pădure în fereastra ce dă în spate spre, iar sutana neagră a părintelui reflectorizantă în lumina albă, Ajuns pe front, toate teoriile frumoase de la Zürich mi se păreau potrivite doar pentru o lume de mătase în odăi cu perdele lăsate, pentru o lume ce n-avea să se mai întoarcă niciodată, pus dintr-o dată în fața nenorocirilor de pe front m-am trezit neputincios cu minuscula mea trusă medicală cumpărată din Zürich și plin în cap de firele mătăsoase ale unor concepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea pădurii înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți cei care ar fi trebuit să plece de acasă acum o jumătate de oră Își dădeau seama subit că vor Întârzia. Ici și colo, câte un nebun stătea la volan, cu țigara Încleștată Între dinți și cu geamul mașinii lăsat. Pentru ca fumul să poată ieși și burnița să poată intra. Logan Îi privea cu invidie. Începea să aibă sentimentul că inspectorul Insch Îi transmisese ceva prin tot discursul acela cu „privilegiile rangului“. Ceva neplăcut. Își trecu mâna peste frunte, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lucioasă din cauza ploii dese, reflectând lumina gri a zilei. — Ca acasă, spuse Logan, Încercând să spargă gheața. Apoi simți mirosul. — O, Doamne! Își duse imediat mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate prea mult timp În soare. Mirosul morții. 11 Agentul Steve se clătină o dată, de două ori și eșuă În tufișuri, unde făcu o reprezentație zgomotoasă și susținută a stării de greață În care se afla. — Vezi? zise Tipul nervos de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să ma crezi. Echipa va fi aici fix la opt și jumătate. Poți să le dai o mână de ajutor dacă vrei. — Ale mele... — Bernard? N-ai vrea să Îi ajuți? — Dragele mele mortăciuni... Se Întoarseră În oraș cu geamurile lăsate, Încercând să scape de mirosul fermei lui Bernard Duncan Philips. Li se impregnase În haine și În păr, rânced și respingător. Nu conta că burnița lăsase locul unei ploi grele, stropindu-i prin geamurile deschise: faptul că se udau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avea treabă cu băiețeii. Insch fu de acord, dar Logan n-avea de gând să se lase așa ușor. E o pisicnă, nu-i așa? Păi, ce duc mamele cu ele la piscină? Copii! Copiii sunt prea mici ca să fie lăsați singuri În vestiarul bărbaților, așa că mamele sunt nevoite să Îi ia cu ele! Fetițe dezbrăcate și... — Băieței dezbrăcați, termină Insch În locul lui. Ticălosul. Trimite o mașină de patrulă. Îl vreau pe Strichen și-l vreau acum! Merseseră cu sirenele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mobil al detectivului McRae. În spatele ei, prin ușa deschisă a bucătăriei, putea auzi cum piciorul doamnei Strichen lovește din ce În ce mai slab podeaua. Degetele lui Jackie urmăriră pe tastaură numărul de telefon al lui Logan și o luă de la capăt cu lăsatul jos și zvârcolitul, exact cum făcuse când sunase la Serviciile de Urgență. Haide, haide! Răspunde! Clic. — Logan. Țipă, dar cârpa Îndesată În gura ei acoperi totul, astfel că ieși doar un geamăt slab. — Alo? Cine e? Nu! Nu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sub acel îndemn sinistru se ascundea un plan - și au recunoscut imediat că analiza era inteligentă și, din păcate, adevărată. Unii, care nu se gândiseră în viața lor la pământurile acelea, rostiră critici înflăcărate cu privire la părăsirea în care fuseseră ele lăsate ani de-a rândul. Tiberius, căruia aceste cuvinte îi erau de mare folos, aprobă patern zelul lor, dar mărturisi: — Mă simt prea bătrân ca să merg acolo... Puțini dintre cei aflați în Curie înțeleseră că, prin acele cuvinte ambigue, Tiberius voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aminti de poetul antic: „E mică și strălucitoare vipera care se strecoară afară din ou“. Ezitase dacă să-l trimită pe o proprietate suburbană sau să-l dăruiască vreunui patrician, însă tot instinctul îi sugerase că mintea lui nu trebuia lăsată nesupravegheată. Avusese chiar impulsul de a pune să fie ucis. Simțea cum dinaintea lui, a împăratului, mintea acelui tânăr rămânea activă și rece, fără să se sperie. Era aproape admirabil, dată fiind condiția lui. Hotărâse să-l lase în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cub mare, secționat perfect În mii de cubulețe, ce au, fiecare, Într-o parte, un colț sfărâmat; pe acolo ies cifre, linii, litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate libere apar altele, mai precis, Înmuguresc fulgerător alte obiecte, aflate deocamdată doar În stadiul de inform, cum ar fi o mumie egipteană Înfășurată În fâșii strânse de pânză; nu știm ce se află În ea, dacă e un bărbat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai adâncă decât te-am imaginat, tu ești stăpâna, tu ești stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul cel mai autentic și provoc atâția martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe sine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și studia totul cu mare atenție. - Uite. Ce e asta? apucă el panoul cu butoane cu micul difuzor atașat. - L-am găsit în sala de recital, interveni Sachs. Nu am înțeles exact ce e cu el. Pot spune, după urmele lăsate, că a fost montat de suspect. Părea că făcuse parte dintr-un computer, lucru care nu-l surprindea deloc pe Rhyme. Criminalii se aflaseră întotdeauna în pas cu ultimele descoperiri în materie de tehnologie. Să nu uităm de pildă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
s-a prefăcut doar că scrie? - Foarte sigur. Avea un paznic care a văzut cerneala pe hârtie. - Și chiar nu se mai vede nimic acum? - Nimic. Se auzi râsul lugubru al lui Kincaid. - Inteligentă mișcare. Deci nu există nicio urmă lăsată, pentru că cineva a scris peste locul gol și probabil a distrus orice indiciu existent despre semnătura lui. - Din nou ai dreptate. - Urme lăsate pe foaia de dedesubt? Rhyme aruncă o privire sugestivă către Cooper, care îndreptă dintr-un unghi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nimic acum? - Nimic. Se auzi râsul lugubru al lui Kincaid. - Inteligentă mișcare. Deci nu există nicio urmă lăsată, pentru că cineva a scris peste locul gol și probabil a distrus orice indiciu existent despre semnătura lui. - Din nou ai dreptate. - Urme lăsate pe foaia de dedesubt? Rhyme aruncă o privire sugestivă către Cooper, care îndreptă dintr-un unghi foarte ascuțit o lumină puternică spre pagina goală. Apoi clătină din cap. - Nimic, spuse ușor descurajat Rhyme. Mai ai vreo idee? - A folosit cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prizonierul privi afară către oraș prin fereastra soioasă. Era un om de la țară și totuși îi plăcea New York-ul. Fusese șocat și înfuriat dincolo de cuvinte de cele întâmplate la 11 Septembrie 2001. Dacă el și Sfatul Patrioților ar fi fost lăsați liberi să acționeze, incidentele nu ar fi avut loc, pentru că toți cei care voiau răul Americii ar fi fost de mult expulzați. Întrebările incomode... Un moment mai târziu, ușa de metal se deschise cu zgomot și în cameră își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea cu voce tare, trăgându-se înapoi în scaun și holbându-se la calculator de parcă urma să explodeze. Știa că n-ar trebui să clicheze pe linkul ăla, dar nu mai era cale de întoarcere. Își îndreptă spatele cu umerii lăsați și pieptul înainte, inspiră adânc și mută cursorul pe link. Era pe punctul de a da click când, din fericire, își aminti de îngrozitoarea carte de oaspeți. Dacă ar fi dat clic pe link, galeria Kodak și-ar fi amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dar Jim se simțea vag vinovat și supărat pe sine. Își pierduse avionul din lemn de plută și Îl atrăsese pe tatăl său Într-o Întîlnire periculoasă cu japonezii. Europenii solitari, care se rătăceau În calea japonezilor, erau de obicei lăsați morți pe drum. CÎnd se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi, Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd pantalonii de la costumul lui de moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim era să-i amintească faptul că era englez. În fața casei paznicilor, unde se instalase comandantul unității de jandarmerie, șefii de blocuri vorbeau cu un sergent japonez. Doctorul Ransome, cu fața trasă, cu pălăria de hamal În mînă, cu umerii lăsați și cămașă de bumbac, stătea lîngă ei. Doamna Pearce intră În casa paznicilor, netezindu-și părul și fața, dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]