2,387 matches
-
del Rio au povestit despre femeile frumoase din Sibiu, despre cât de înspăimântați erau să cânte anumite arii dificile într-o piață - precum „Nessun Dorma“ din Turandot -, au dansat pocnindu-și degetele pe bucățile vesele, ba chiar Gross a și lătrat înaintea unei arii, când din spatele scenei se auzea un câine din cauza căruia nu putea începe să cânte. În loc de reclame, luna „German Tenors“ sunt, după 11 ani de prietenie, „trei voci care sună ca una singură“. Pentru Sibiu, au ales arii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cartier, cocioabe și maghernițe la fel ca în romanele lui Eugen Barbu. Pacientul administrativ, reclamantul vorbește pe o gaură practicată în geamul biroului, la fel de mare cât pumnul de aur al lui Leonard Doroftei. Telefonul de interior nu funcționează. Câinii te latră până să ajungi în clădire, frica ține loc de probă de inițiere în „tainele“ poștei. Doamnele de la biroul de lucru cu publicul nu cunosc nici măcar numărul centralei telefonice a instituției. Până la urmă cererea mea a rămas în suspans, la voia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unterzögersdorf“, al echipei Monochrom din Viena. De văzut Tripletele muzicale și dulcele Bruno Triplettes de Belleville - cum să nu-l îndrăgești pe Bruno, cățelul rotofei marcat de traumele copilăriei: un tren de jucărie îl calcă pe coadă, iar el va lătra întreaga viață la trenurile care, fatalmente, vor trece continuu pe la geamul casei. Souza își crește nepotul pentru a face din el un mare campion. Biciclistul este însă răpit în timpul Turului Franței, iar bunica pornește, împreună cu Bruno, să îl salveze. Tripletele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ale anilor care au precedat cele două revoluții, cea de catifea din Cehoslovacia și cea insurecționară din România, sunt substanțiale. N.C. Munteanu era, practic, singur, cu garda mereu ridicată în fața „câinelui său, Securitatea“ care, fără ureche muzicală, știa doar să latre și să muște. În jurul lui Havel, semnatarii cartei 77 erau relativ numeroși și, cum povestește el, de „orientările cele mai diverse. Erau troțkiști, comuniști reformatori, socialiști de variate tendințe, partizani ai liberalismului, ai democrației creștine, ai conservatorismului, ba chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
de lupi ale deținuților închisorii dintr-o noapte de iulie îl duce pe Vania cu mintea la iernile din Năpădeni, cu frecvente atacuri în zgomotul înfricoșător de urlete ale lupilor și ca urmare el însuși intră în joc, urlînd și lătrînd în neștire. Momentul de răscruce îl trăiește la închisoarea din Moscova, în care „toate semințiile Rusiei erau reprezentate. [...] Toate dialectele provinciale [ale limbii ruse] puteau fi auzite, cu foneticele lor caracteristice, în a, în o sau în u“ (3, 262
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
totul ! Până la ieșire mi se părea că ceva mă leagănă încă. Alături, tata, mama și sora sunt blocați de soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară”. Pe ulițele satului și în gospodăriile oamenilor pagubele au fost mari. Dimineața când ajunge la Bârlad constată că toate casele vechi și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-i mai joacă ăstuia goangele în cap! ce le mai știe! nu, așa este, asta-i la entomologie, știi cîți pocăiți o venit! o trecut pe acolo, pe la Sînion prin pîrîu, azi-dimineață cîinele i-o rupt o oaie, ai tăi lătrau de acolo, de la ocol? "Piscine și saune" albastrul din cadă vărsat spre stradă, cînd te vede soacră-ta! DRDP Cluj. Ora 11,45, în personalul Cluj-Napoca Bistrița, în gara Cluj, moartea în viu, cine mai crește un asemenea cîine? "Iancule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de rechini faliți", "trădători ai internaționalismului proletar," "mesagerii siniștri ai lagărului războiului și morții, ațîțători trădători la război și demni urmași ai lui Hitler," "bandă de spioni, provocatori și ucigași," "cîini ținuți în lesă de americani, rozînd oasele imperialiștilor și lătrînd ca să apere capitalul american," "noul țar al pan-sîrbilor și al întregii burghezii iugoslave."29 Ruptura de Uniunea Sovietică și de statele comuniste a izolat Iugoslavia și a pus-o în fața unor serioase pericole militare și economice. Atacurile deschise și veninoase
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la un metru de tufișul unui hotar și abia atunci iepurele s-o ia la fugă? Fără să mai pui la socoteală faptul că, chiar și atunci, fugea fără chef, fără convingere. Nici cîinii nu erau preocupați să fugărească jivina. Lătrau de două-trei ori și fugeau la stăpîn părînd a spune: Noi am vrut, dar nu se putea... Oamenii, cu capul acoperit de saci făcuți capișon, ieșeau pe afară, se uitau la nori și mormăiau: O mai ține vreo două-trei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce n-aș intra în vorbă și cu el? Cu ce ți-am greșit, bre? Ham, ham. N-avem nimic de împărțit. Sincer, îmi ești simpatic rău. Auzind cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă urmărește de după un gard. În fond, de ce n-aș intra în vorbă și cu el? Cu ce ți-am greșit, bre? Ham, ham. N-avem nimic de împărțit. Sincer, îmi ești simpatic rău. Auzind cuvîntul simpatic, cîinele nu mai latră. Dă bucuros din coadă și mă face să înțeleg că are chef de joacă. Te plictisești, da? Dacă ai ști ce mi-a făcut o babă, mă rog, o doamnă! Cîinele mă face să înțeleg că este interesat de su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt un român de peste hotare, trimis de PSD, dar... Mă agăț, plin de speranță, de o scară lăsată la apă. Stai! tună o voce. Era chiar președintele Băsescu, în carne și oase. Eu sînt român trimis în misiune în afara granițelor, latru jalnic și fără convingere. Președintele nostru era un Saint Bernard, cu un bot mai mare decît capul meu. Țipă: Întîi dă osul, Simirade! Am urcat plouat pe punte și, cu o labă tremurîndă, întind osul. Îndrăznesc totuși să protestez puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și datorită unei stări ușoare de disconfort. Mă uit la ceas și văd că de două ore este deja sîmbătă. În noapte, la un restaurant, un cîntec al formației Ozon este repetat aproape obsesiv. Un cîine al vecinului. fără somn, latră absolut inutil. Latră fără pauze și nu lasă impresia că n-are motiv. În depărtare se aud cîntînd cocoșii. Cucurigul lor mă transportă în vremuri demult apuse, în satul meu unde am făcut ochi. Mă scol și beau puțină apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stări ușoare de disconfort. Mă uit la ceas și văd că de două ore este deja sîmbătă. În noapte, la un restaurant, un cîntec al formației Ozon este repetat aproape obsesiv. Un cîine al vecinului. fără somn, latră absolut inutil. Latră fără pauze și nu lasă impresia că n-are motiv. În depărtare se aud cîntînd cocoșii. Cucurigul lor mă transportă în vremuri demult apuse, în satul meu unde am făcut ochi. Mă scol și beau puțină apă fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pungă. Eu strig: Stai, stai, mă, banditule! Urcă precipitat și cînd era sus de tot, punga se rupe și recolta cade înapoi în grădină. Eroii ies din scenă și se reașterne liniștea. Doar cîinele cel fără somn al vecinului latră cu insistență. Formația Ozon este din nou auzibilă. Au apărut și țînțarii. Obraznici, nesimțiți. Mă duc în dormitor și deschid internetul. Încep cu formula obișnuită, "dragă Adrian". Vreau să-i povestesc unui amic trăirile mele din acea noapte. Nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Și astfel de pălării și le adjudecă și șarpele, dar și lupul, Macrolepiota procera, considerată adesea rea, adică toxică; lupul, al cărui tiz, cu pălărie cu tot, e sigla unui cotidian ieșean, sugerând parcă, că gazetarul - și eu mă cred - latră. Da, dar nu la lună... Aceeași „pălărie a lupului“ e uneori atribuită șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub o pălărie. Dimpotrivă, recelui șarpe Îi place să se sorească
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
face grabnic rugarea necesară cătră dl. ministru pentru ajutoriu, eară despre cele îndeplinite a raporta aici. Avrig, 8 Novembre 1897. Semnează: Ioan Cândea , protopop. Dar părintele Victor Vulcan și-a văzut de-ale dumisale știind că ursul trece chiar dacă dulăii latră, iar cum copiii trebuiau să meargă la școală, primăria ne având alte a face, a organizat fain-frumos o chetă, obligând pe fiecare număr de casă din sat să contribuie cu câte 40 de creițari, ceea ce ne dă nouă prilejul să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Frunză verde izmă creață, când s-a făcut dimineață, Adânc mormânt îi săpară, feciorii din Cârțișoară. Să așeze-n el frumos, trupșor de haiduc vânjos. La trei zile satu-o vint să-l petreacă la mormânt. Urlă câinii-n sat și latră, pe Budac îl duc la groapă, Iar acolo-l înconjor cu flori roșii de bujor Și cum stau și îl privesc, lacrime fierbinți pornesc Și se scurg în jos potop , peste fier de târnăcop. Plânge-l mamă, plânge-l tată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori Esenin. Nicăieri atmosfera ipoteșteană nu este surprinsă în toată amplitudinea ei ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
carele vin scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare în tăcerea sărei 25. Se aud pregnant talangele turmelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, câinii încep a lătra; pe deasupra, învăluind aerul dens al serii, s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace26. Moment al tainei, asfințit de seară 27 cum va spune poetul într-o variantă la Trecut-au anii... Nimic nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dese, slobozite. Miros mare de sulfină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când în sine împăcată reîncep-eterna pace123. Poate că totuși poetului îi rămâne ceva ce altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă!" Uneori legam o cârpă ori un ghemușor la capătul unei sfori și-o trăgeam încet înaintea lui. El îi aținea calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Doar ne-am Înțeles la un preț pe drum, și-acum văd că vă răsuciți aiurea. După a doua tură de trecut din mână-n mână, sticla e goală. Andrei o aruncă În Întuneric, spre poarta unde se aud câinii lătrând de mama focului, și futu-te-n cur viaț-amară și sfinte Dumnezeule și gata, să fie o sută. Dă banii Încoace, nea, pentru o sută cincizeci de saci. — Ești nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]