6,066 matches
-
Augustin dans „Les Confessions” et „La Cité de Dieu”, apărut cu un an înainte la Paris. După stagiul de la Roma, publicase cercetarea De Quintiliani fontibus graecis (1927). La Universitatea din Iași, asistent al lui I. M. Marinescu la Catedra de latină, avansat conferențiar în 1932, devine profesor la Catedra de greacă în 1937 și decan în 1945. Este transferat în 1948 la Universitatea din București și i se acordă acum mai multe demnități: membru al Academiei (1949), rector al Universității, director
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
al culturii clasice. A. va reuși, într-adevăr, să fie la înălțimea acestui rol de-a lungul anilor de apariție. Prin studiile, eseurile, dezbaterile, notele critice și traducerile publicate la rubrici ca „Note și informațiuni”, „Păreri și discuții”, „Hac pagina latine loquimur”, „Traduceri”, „Pagina distractivă”, se urmărește nu numai informarea tinerilor cititori, ci și inițierea lor într-un mod de gândire întemeiat pe valori clasice. Importante sunt în acest sens comentariile pe teme literare, istorice, lingvistice și pedagogice semnate de excelenți
AUSONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
1945. Director: Victor Papacostea; secretar de redacție: Emil Condurachi. Revista își propune să promoveze studiile și cercetările de tip comparatist privitoare la limba, literatura, istoria, cultura, folclorul și etnografia popoarelor balcanice, insistând pe elementele moștenite din fondul traco-ilir sau din latină și scoțând în evidență eventualele interferențe și similitudini. Încă din primul număr, Th. Capidan scrie despre „romanitatea balcanică”, Sever Pop despre lucrările la Atlasul Lingvistic, Emil Petrovici despre elementele slave de origine savantă în română, Nicolae Drăganu despre toponimie și
BALCANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285579_a_286908]
-
lui Ștrul Leiba Croitoru; 14.II.1902, Dorohoi - 22.V.1956, București), prozator. După o copilărie petrecută în sărăcie, tatăl lui fiind croitor, pleacă, în 1919, la București, unde se înscrie la Liceul „Matei Basarab”. E. Lovinescu, profesorul său de latină, îi oferă un post la revista „Sburătorul”, propunându-i totodată pseudonimul care îl va face cunoscut în literatură. Probabil în 1920 se produce debutul gazetăresc, în cotidianul „Mântuirea”, unde semnează B. Croitoru. Este redactor sau colaborator la „Adevărul literar și
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
și 1566 și editate acum de Ion Bianu, iar a doua oară de Dan Simonescu, au renunțat la transcriere, pentru evitarea controverselor, limitându-se la reproducerea fotografică. Transcrierea interpretativă nu este o simplă înlocuire de grafeme (cele chirilice cu cele latine), ci o transliterare modificată de la caz la caz, în funcție de rostirea respectivelor sunete în limba română a timpului. Această metodă de editare a fost considerată „prematură” (a spus-o Al. Rosetti în 1927), pentru că nu se putea ști cu precizie, în
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Luce Transmiterea autosomatică a trăsăturilor recesive, intră În mai multe detalii, care nu cred că vă interesează. M-am concentrat numai pe ultimele transmiteri ale genei. Și acum aproape c-am ajuns acolo. În onoarea domnișoarei Barrie, profesoara mea de latină din clasa a opta, aș vrea să vă aduc În atenție citatul de deasupra: ex ovo omnia. Ridicându-mă În picioare (așa cum făceam de fiecare dată când domnișoara Barrie intra În cameră), o aud Întrebând: ― Copii, care dintre voi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu În credința ortodoxă, una care existase cu mult Înainte ca protestantismul să aibă ce să protesteze și Înaintea zilelor când catolicismul a devenit predominant; o religie care se Întorcea În timp până la Începuturile creștinătății, când se folosea greaca, nu latina, și care, fără un Aquino care s-o reifice, rămăsese Învăluită În ceața tradiției și a misterului din care Începuse. Nașul meu, Jimmy Papanikolas, m-a luat din brațele tatălui meu. M-a dus la părintele Mike. Zâmbind, bucuros peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cărțile astea de ceva vreme, ca să nu mai pomenim faptul că le cita din plin ca să câștige puncte În dezbaterile de duminică. Și acum, cu atâta Învățătură În aer - Capitolul Unsprezece avea să devină inginer, eu Începeam primul an de latină cu domnișoara Silber, care purta ochelari de soare la ore -, Milton și Tessie au hotărât că era vremea să-și pună la punct educația. Cărțile Fundamentale au sosit În zece cutii, pe care era imprimat conținutul. Aristotel, Platon și Socrates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
venit și s-a așezat alături. S-a uitat la mine gânditor mai multă vreme. ― Latină, hm? Asta vă Învață pe voi la școala aia? ― Mie-mi place. ― Ești necrofilă? ― Ce să fiu? ― Adică unul care se excită de la morți. Latina e moartă, nu? ― Nu știu. ― Știu și eu câteva chestii În latină. ― Da? ― Cunnilingus. ― Nu fi scârbos. ― Fellatio. ― Ha ha. ― Mons Veneris. ― Mor de râs. Mă omori. Serios, ia uită-te. Am murit deja. Capitolul Unsprezece tăcu din gură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai multă vreme. ― Latină, hm? Asta vă Învață pe voi la școala aia? ― Mie-mi place. ― Ești necrofilă? ― Ce să fiu? ― Adică unul care se excită de la morți. Latina e moartă, nu? ― Nu știu. ― Știu și eu câteva chestii În latină. ― Da? ― Cunnilingus. ― Nu fi scârbos. ― Fellatio. ― Ha ha. ― Mons Veneris. ― Mor de râs. Mă omori. Serios, ia uită-te. Am murit deja. Capitolul Unsprezece tăcu din gură o clipă. Am Încercat să Învăț mai departe, dar Îl simțeam cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar Luce Îmi și subestimase aptitudinile. Nu luase În considerare programa riguroasă de la școala mea particulară. Nu ținuse seama de abilitățile mele excelente de cercetare și studiu. Dar - lucrul cel mai important, nu luase În calcul forța profesoarelor mele de latină, domnișoara Barrie și domnișoara Silber. Așa că acum, În timp ce mocasinii mei scârțâiau printre mesele de lectură, În timp ce câțiva bărbați ridicau privirea din cărți ca să vadă cine se apropia și apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viață ordonată, la fel ca mersul sigur al astrelor. Asta le cerea zeilor. Munca începuse să i pară un anacronism, iar ambiția, o rușine. Și totuși, se întorcea aproape zilnic în camera de lucru și scria. Compunea poezii lirice în latină și în greacă. Unele chiar foarte savante. Iar ea lăuda gingășia minunată a odelor, se minuna de farmecul lor și nu avea destule cuvinte să le proslăvească hazul și frumusețea. Și când se anunța ora de baie, a noua, în timpul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia că principele nu l-a invitat și pe tri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar celălalt preot ducea un ulcior de argint. Rumen și îndestulat, episcopul își mișcă ușor buzele și îi întrebă pe soli ceva în latină. Velasco le tălmăci repede în japoneză și le șopti să răspundă: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru Iisus Hristos și în viața veșnică? — Cred. De fiecare dată, îndemnați de Velasco, Tanaka, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le răspunse că era preot iezuit și că se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i s-a atribuit lui Tertulian. Această expresie este în definitiv o capcană pe care neo întinde tradiția lungă a unor comentatori, căci ea nu este de găsit în paginile învățatului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i sa atribuit lui Tertulian. Această expresie este în definitiv o capcană pe care neo întinde tradiția lungă a unor comentatori, căci ea nu este de găsit în paginile învățatului creștin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
timp în care se auzi, asurzitor, doar sfârâitul lăcustelor, bagaudul, după ce controlase fulgerător, dintr-o ochire, dispunerea tovarășilor săi, își lăți gura, sub barba deasă și neagră, în ceea ce s-ar fi dorit un zâmbet și îl salută într-o latină ce purta accentul tărăgănat al alobrogilor: — Salve, amice. Sprijinit cu o mână de oblâncul șeii, Balamber, care vorbea destul de bine galoromana, îi răspunse cu zâmbetul cel mai prietenos cu putință: - Salutare. La drept vorbind, nu credeam că locurile astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drumurile imperiului, asigurându-i legături comerciale eficiente și deplasări rapide ale armatelor; acum, însă, era cu totul abandonată. Corpul de gardă era constituit dintr-o duzină de gărzi tinere și indolente, care abia înțelegeau galoromana și încă și mai puțin latina. Ba mai mult, neținând seama că el, care avusese mamă și doică burgundă, le înțelegea perfect dialectul, lăsaseră să le scape comentarii dușmănoase, făcute cu jumătate de gură, la adresa lui - asta până în momentul când îl văzuseră conversând dezinvolt în burgundă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăcerea. Ochii atenți și cercetători ai hunilor zăboviră îndelung asupra lui, fără ca vreunul din ei să spună ceva. în sfârșit Balamber, aruncând în spate osul pe care tocmai îl terminase de curățat, îi zâmbi cordial. — Salve, romanule! îi spuse în latină, ștergându-și gura unsă cu dosul mâinii; îi făcu semn apoi să se așeze în fața sa. Sebastianus se supuse în tăcere. — Mi s-a spus că numele tău e Aulus Sebastianus. Zic bine? — Da. Iar tu ești Shudian-gun . Un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fapt am realizat purul adevăr.Limba română se află la un Înalt nivel stilizată În timp ce gramatica, efectiv mă delectează...!” Gică Popescu, interveni. „Limbajul românnesc nu a fost din todeauna astfel vorbit. Dealungul anilor, cărturarii noștri i-au adus Îmbunătățiri combinând latina cu slava, dându-i forma modernă a zilelor noastre”. Atena se simți datoare să complecteze. „În cursurile școlii primare și mai târziu În clasele de liceu, am luat cunoștință În afară de limba latină, cu unele noțiuni elementare a felului de exprimare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stocată de domnul Sammler era spulberată, se părea. Ușa din dos dădea spre scara de serviciu, unde mirosul fierbinte de incinerare izbucnea din ghenă, hârtie carbonizată, mațe de pui și pene arse. Măturătorii portoricani aveau tranzistoare la care cânta muzică latino. Ca și cum ar fi fost alimentate cu aceste ritmuri săltărețe dintr-o sursă universală inepuizabilă, ca razele cosmice. — Ei, tată, cum merge? Cum merge ce? — Lucrarea. H.G.Wells? — Ca de obicei. — Oamenii Îți răpesc prea mult timp. Nu citești destul. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
meniu, dorea să citească doar anume scriitori religioși ai secolului al treisprezecelea - Suso, Tauler și Meister Eckhart. Având peste șaptezeci de ani, Îl interesau puține În afară de Meister Eckhart și de Biblie. Pentru acestea nu-i trebuiau cititori. Citea scrierile În latină ale lui Eckhart la biblioteca publică de pe microfilm. Citea predicile și „Instrucțiunile spirituale” - câteva propoziții pe rând - un paragraf de germană veche - prezentate ochiului său bun la mică distanță. În timp ce Margotte dădea cu aspiratorul prin camere. Evident dând majoritatea scamelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset. În primii lui ani ca refugiat, el și cu un alt evreu neamț, angajați la depozitul Macy’s, Își făceau slujbă unul altuia, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe Shula acum ani de zile În New Rochelle, cum cobora scările În cămașa de noapte, și nu era puștoaică, avea vreo douăzeci și șapte de ani sau cam așa ceva, Îngenuchease În hol În fața tuturor și se ruga. Vorbea În latină? În orice caz, cămașa aia de noapte tare era transparentă. Credeam că Încearcă să te calce pe nervi cum o făcea pe creștina. Era ca să te facă să te simți prost, nu, Într-o casă evreiască? Ditai evrei, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]