2,513 matches
-
parcurgi vei fi aceeași ființă unduindă, căci nu te vei dezice de Pascal, dar sigur te vei undui altfel, după regulile unor alte alchimii culturale. Vei vedea cu alți ochi firul de iarbă al lui Whitman, albatrosul lui Baudelaire și lebăda lui Mallarmé, căci ai călătorit în Thelema, școala ideală a fratelui Ioan, pe care o recomandă tuturor Rabelais și ai înțeles că ecuația lui Comenius, "să învețe toți, despre toate, cu totul", ți se potrivește. Ai fost, ar spune Vasile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nouă cu entuziasmul pedagogic pe care îl celebra Augustin. Și este firesc să fie așa, deoarece, sînt sigur, în șirul de suflete ce și-au ales destinul în "Republica" lui Platon, după ce Agamemnon a vrut să fie vultur, iar Orfeu lebădă, aștepta undeva și Ion Gh. Stanciu, care dorea să fie doar un simplu profesor. Și a devenit cu adevărat Profesorul care a arătat multora drumul spre Arcadia. Profesorul care a întins mereu și oricui mîna pentru a se urca în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
luminat”, piatra de mormânt pe care o asociază poate eronat lui Radu Negru figurează un centru spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale și planetare”heptagonul și steaua cu 12 colțuri închisă într-un cerc situat in vârful coloanei. Lebăda cu cap de femeie este „simbol hiperborean, apolinic și primordial”, încadrat în castelul de aur. Digresiunea noastră subliniază ideea că Evul Mediu românesc nu a fost unul întunecat și barbar, ci s-a lăsat pătruns și de spiritul artistic occidental
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
credeți ! Ei vînd și cumpără, vînînd doar prada ! În brațele grecești, oricînd, Nădejdea-și pune azi Ellada. Latinul furt și turca oaste, Vai, scutu-i sparg, i-aduc năpaste ! . . . Pe marmuri, sus, la Sunium Mă duceți, ca să plîng cu valul, Ca lebăda să cînt acum, Murind și părăsindu-și malul, Căci nu mă-ndur în țară sclavă ! Vărsați-mi cupa, că-i otravă ! 14 Pe lîngă apelurile la adresa categoriilor educate ale cetățenilor lui, guvernul britanic avea motive practice de a intra în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de excese, eram singur. Nu putuse Înțelege ca generozitățile mele să rămână nerăsplătite. DEȘI EROU SENTIMENTAL CAPABIL DE EFUZIUNI, DEVOtamente și generozități romantice față cu femeile, de parcă aș fi fost mâ nat spre ele ca purtat pe unde providențiale de lebăda mistică a lui Lohengrin, cavalerul În armură albă de argint din poemul wagnerian - nici una Însă din aceste frumoase ale mele de odinioară nu m-au răsplătit, precum Elsa de Brabant, cu acele priviri de gratitudine și recunoștință de care au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
birjar cu cheia grea de la roata trăsurii și jelit (cum n-o să fie nimeni [dintre noi] jelit) de sutele acestea de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre el ca un stol de lebede În furtună, peste maidanul cu panorămi și „distracții americane“. Ani de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a Cântecului lui Victor Ta lianu, cântec de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-am povestit lui țumpi pasiunea mea pentru Infante, mi-a spus: „De ce n-am fost eu copilul acela?“ Drăguț. Pentru mine singura soluție este să planez deasupra, precum lebăda în nori. Câtă afectație! Cât zâmbet! Mi-e teamă să nu alunec în melodramă. Cred că lui Mihai am să-i fixez o întâlnire ori duminică, ori numai săptămâna viitoare, așa, cam pe joi, adică peste o săptămână... Iar eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele pline cu vin rubiniu și cupe măiestre din cel mai fin cristal de Murano îi așteptau cu brațele deschise pe neînfricații consumatori ai sângelui Domnului. "Râuri dă lapte dulce pă vale Curg acolo și dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
putea ajuta. Ce-ar fi putut să facă? Spunea tot timpul rugăciuni, ne mângâia și ne încuraja. Mai mult ce putea face, săraca? ...Era dimineață. Mă îndreptam spre școală pe cărarea de zăpadă bătătorită, mai mult pe poante, așa, ca lebedele rusului Ceaikovski, ca și cum aș fi executat un fragment coregrafic dintr-un libret conceput special pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o dramă cu rezonanțe biblice. Din hornurile școlii se înălțau firave fuioare de fum cenușiu spre înălțimile amețitoare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
extremă delicatețe. Plus o idee care nu îmi dă pace, și anume aceea că a fost "descoperirea" mea, iar atunci când și-a dat seama de potențialul erotic pe care îl are, totul s-a sfârșit. Rățușca cea urâtă a devenit lebădă și a plecat în lume. Ce rămâne din toată istoria noastră este o imensă nostalgie, care acum se va adăuga nostalgiei anilor de studenție, perioadă în care am cunoscut-o. "Adoptarea unui veșmânt modern este un semn de integrare într-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
La fel când scrii despre mitocănie. 28 februarie 2005 În cadrul jurnalului de seară canadian, imagini cu lacul Léman sub furtună. Vântul (celebrul vânt genevez care îngheață carnea pe oase, la bise) a modelat sculputuri de gheața pe pasarele și poduri, lebede fugare etc. Tot imaginarul elvețian, "paradisul" pierdut. Un pumnal în inimă. Și, tot în cadrul acestui jurnal, se vorbește de sindromul imigrantului en bonne santé. Se pare că în toate țările din lume imigranții, mai ales cei proveniți din țările sărace
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
categoric grefele cardiace, iar ’Osservatore Romano se pronunță în favoarea lor, - un turist francez piere acoperit de lava unei erupții de slabă intensitate a vulcanului Stromboli, - doi turiști britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de țigări, cu baterii, plasat în leagănele și pătuțurile pruncilor, care anunță mamele printr-un semnal sonor că scutecele sunt ude înainte ca nou-născutul să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Săpunul lui Leopold Bloom (ediția I, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; ediția a II-a, 2007), Sexagenara și tânărul (ediția I, 2000; ediția a II-a, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Fasanenstraße 23 - O vară la Berlin (2001), Lebăda cu două intrări (2004) -, precum și a poemului-roman Fetița cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvântul). A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Fr. Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müler, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sprîncenelor, rotunjimea fermă a sînilor sau pasul ei de domnișoară ? Tot n-o puteți vedea. Dacă ai încerca să reconstitui femeile din elementele oferite de cei care „le cîntă“, ai ajunge la niște rezultate monstruoase : un gît lung, ca de lebădă, un păr bogat și negru ca noaptea, două buze foarte roșii, suspendate undeva, între păr și gît, plus un sîn marmorean și o gleznă gracilă. Cum ai putea să iubești un asemenea obiect ? Ei bine, am să spun doar atît
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se intercalau și ceva versuri - Flori târzii, Parfum de spini - dintr-o dată l-am simțit că rămâne doar în ale poeziei. Și-am tot primit și citit, recunosc, cu plăcere, aforisme și poeme în Trompeta cu surdină, Gânduri diamantine, Cântecul lebedei, Poeme pentru veșnicie, Testament, Clipe de infinit, Duminică, Dincolo de timp... Dincolo de timp era cel de-al șaptelea volum de poezie a lui Vasile Fetescu și sunt sigur că are în pregătire altul, dar surprinzător pentru mine, și poate și pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit și modestă ca o floricică. Își ridică ochii spre el, flutură din gene de parcă toate astea ar copleși-o și în clipa aceea se simțea ca o lebădă albă pe masa unui bucătar. Fuseseră pe rând la baie, dar mai întâi fusese ea. Se spălă cu mult săpun, apoi se șterse cu un prosop alb imaculat din lenjeria lui. Se cercetă într-o oglindă și părea o mașină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu pioșenie slujba Bobotezei. Când intra în casa pe care și-o cumpărase, îi părea atât de caldă, ca sânu unei mame și dulce ca un cub de zahăr scânteind în soare. Perna, proaspăt înfățătă și înfoiată în fulgi de lebădă o strângea la piept că o mamă pruncul său și îi dădea o senzație de nedescris. Așternutul patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când soarele strălucește peste ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit venea ușor și pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cutreieram cu ea magazinele, cînd, deodată, se oprește și-mi arată: Ia uită-te și vezi ce frumoasă-i vaza aceea, parcă e un gît de pasăre. Dacă mama ar fi avut mai multă cultură, ar fi spus "gît de lebădă".) Ți-o cumpăr, zice ea, s-o ai cînd ai să fii la casa ta. E un lucru fin și-o să stea cu cinste printre cărțile tale. Ia citește pe hîrtia de lîngă ea și spune-mi cît face... Șase sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pas, e patul cu cuvertura mototolită... cum de mă mai suportă femeia asta și nu mă dă afară?! Înainte de-a mă căsători, spune Cristina, ocolindu-mi privirea, scriam și eu. Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors o lebădă; / S-a-ntors din drumuri lungi de ape și de stele, / Mai albă decît ieri și mai bogată cu un fulg", recit eu versurile citite demult, în studenție, acum vreo opt-nouă ani, urmărit în gînd multă vreme de zîmbetul senin de pe copertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
opresc: Nu, nu-i o soluție, îmi zic. Ar trebui să-mi fac un ceai de mentă..." Privirea mi se plimbă peste cărțile din colț, lîngă calorifer, unde știu că-s cele din colecția debutanților; acolo este și Dimineața unei lebede; aș vrea s-o caut, să mai citesc un vers, să-mi îmbăt privirea cu zîmbetul fragil al autoarei, dar las plăcerea asta pe altădată... "Cine era oare femeia în pardesiul acela deschis, care s-a oprit pe scări în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o duminică. Atunci i-am făcut fotografia asta. O visez de multe ori noaptea. Aș vrea s-o visez și-n noaptea asta, s-o reîntîlnesc în vis, să-i pot spune că magnoliile din vaza ca un gît de lebădă sînt pentru ea singura care le merită pe deplin... Închid ochii și-mi duc brațul peste frunte, gîndindu-mă la mama și la ramul de magnolii... Parcă o văd pe mama surîzîndu-mi, bucuroasă că a primit flori... Apoi îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rânduiala, curățenia și perfecta ordine disciplinată din ea: toate lucrurile sunt la locul lor; mi se pare că această realizare este urmarea încrederii pe care mi o acorzi; măcar de ar dura, măcar de n-ar fi un cântec de lebădă! Iubita mea, îți scriu toate astea din superstiție; mi se pare că, dacă nu ți-aș scrie totul, tot ce pot să-ți scriu, firul viitorului nostru s-ar rupe - și nu vreau să se întâmple asta din vina mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
funcția mea, și atunci am lăsat jos creionul, fără să-mi mai iau notițe, dar am fost interpelată: „Doamnă, luați-vă notițe, asta e ceva ce vă privește pe dumneavoastră“. Credeam că activitatea mea care începuse luni fusese cântecul de lebădă, dar nu, era doar un frumos început. Mâine, 8-1 cursuri, 1-2½ mitingul UAER „Uniunea Antifascistă a Elevilor din România“. Apoi lozinci: adevăruri aforistice sau Îndemnuri. Eu am găsit două: „Tineret! Suntem sufletul nou al Țării“ și „La drum nou, suflet
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
caz de război acolo. Sunt convinsă că Occidentul a pierdut partida și comunismul va domni peste toată lumea cel puțin cât capitalismul și burghezia. Ei sunt cei mai puternici. [...] Anul ăsta casa a avut un suflet. Să fie oare cântecul de lebădă? Mouette, trebuie să ne dezvățăm să ne mai atașăm de lucruri, așa cum vor să ne dezvețe de dragostea excesivă în familie. A trebuit, draga mea, ca în pragul tragic al bătrâneții mele să învăț să silabisesc ura, să calc cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]