8,145 matches
-
târziu fiind câteva luni (noiembrie 1940 - ianuarie 1941) și director al publicației. De la începutul anului 1934 până în 1938 susține cronica literară în emisiuni radiofonice. Îi ies de sub tipar volumele Mențiuni critice (I-V, 1928-1946), Dictando divers (1940) și Jurnal de lector completat cu Eminesciana (1944), îngrijește și prefațează ediția Opere de Mateiu I. Caragiale (1936), în această perioadă începând să pregătească monumentala ediție Opere de Mihai Eminescu (I-VI, 1939-1963). În 1940 i s-a decernat Premiul Național pentru literatură. După
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
critice, București, I-V, 1928-1946; Itinerar sentimental, București, 1932; Dictando divers, București, 1940; E. Lovinescu (în colaborare cu Serban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu), cu o schiță biobibliografică de Anonimus Notarius [E. Lovinescu], București, 1942; Jurnal de lector completat cu Eminesciana, București, 1944; Mențiuni de istoriografie literară și folclor, București, 1957; Alte mențiuni de istoriografie literară și folclor, I-III, București, 1961-1967; Opere, vol. I-IV, București, 1966- 1971, vol. V-XII, îngr. Dumitru D. Panaitescu, București, 1972-1983
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
, Horea (9.XII.1973, Buntești, j. Bihor), critic și teoretician literar. Urmează Liceul „Avram Iancu” din Brad (1988-1992) și Facultatea de Litere a Universității „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-engleză (1992-1996). Lector în cadrul aceleiași facultăți, din 2001 este și director al revistei „Echinox”. Debutează cu critică literară în revista „Steaua” (1994; Premiul pentru debut în publicistică al Asociației Scriitorilor din Cluj), iar prima carte, micromonografia Cristian Popescu, îi apare în 2001, fiind
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
În 1949 devine asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Litere din Iași, după ce, între 1947 și 1949, predase limbile română, franceză și rusă la gimnaziul din Dărmănești și la Școala Normală de Fete din Bacău. Cariera universitară (lector - 1953, conferențiar - 1969, profesor - 1976) este mărturia vocației didactice, bazată în egală măsură pe o excelentă comunicare cu studenții și pe o susținută activitate de cercetare în domeniul istoriei literare. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea „Dacia
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
nr. 13 din Zalău (1976-1980), metodist și bibliotecar la Oradea (1980-1990), redactor la revista „Familia” (1990) și redactor-șef la „Gazeta de Vest” din Oradea (1991-1992). Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureș, iar din 1992 lector la Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. În 2003 își ia doctoratul în filologie, cu teza Experiență revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează cu critică literară în „Echinox” (1973
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
XII.1995, București), slavist. După absolvirea în 1935 a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, s-a specializat în slavistică prin stagii în Bulgaria, Polonia (1932-1935) și Cehoslovacia (1942-1949), când predă limba și literatura română - întâi ca lector, apoi ca profesor invitat - la Universitatea „J. A. Comenius” din Bratislava. Aici și-a susținut teza de doctorat - Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de apus: slovaca și ceha - și a participat, împreună cu alți slaviști din România și
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
istoric literar. Este fiica Angelei Omăt (n. Alexandrescu), funcționară, și a lui Vasile Omăt, expert contabil. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene (1970). După încheierea studiilor funcționează ca lector la Editura Minerva, iar din 2002 este angajată cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Debutează în 1969 la „România literară”, colaborând în continuare și la „Echinox”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
introductive la traduceri din beletristica universală (la René, Atala și Aventurile ultimului Abencérage de Chateaubriand, la Domnișoara de Maupin de Théophile Gautier) și la lucrări de teorie literară (Oscar Walzel, Conținut și formă în opera poetică). Din 1977 a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam, unde, după ce s-a stabilit în Olanda, în 1983 devine profesor asociat la Catedra de literatură comparată și în 1987, profesor la Facultatea de Știința Comunicării. Cele două sinteze despre romanul
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
Șaguna” din Brașov (1940-1946) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1947-1951). A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatura Universală și Editura Univers din 1952 până în 1975, când devine lector la Centrala Editorială. Debutează în 1952 cu traduceri din literatura maghiară, la „Viața românească”, iar primele poezii îi apar în 1966, în „Luceafărul”. Colaborează cu versuri, proză, însemnări critice și traduceri la „România literară”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Orizont”, „Transilvania”, „Secolul
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
Între 1972 și 1977 este muzeograf coordonator la Muzeul „Mihai Eminescu” din Botoșani, ocupându-se de constituirea patrimoniului casei memoriale, apoi, tot la Botoșani, secretar literar și director la Teatrul de Păpuși „Vasilache” (1977-1986) și la Teatrul „Mihai Eminescu” (1986-1990), lector de limba engleză la Camera de Comerț și Industrie și la Colegiul universitar al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, redactor-șef al revistei „Junimea Moldovei de Nord”. În 1995 urmează un program de perfecționare la Centrul de Studii Internaționale
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
Buzău și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura spaniolă. Este doctor în filologie, un capitol al tezei de doctorat devenind, prin amplificare, studiul monografic Pe urmele lui Ion Marin Sadoveanu, publicat în 1988. Funcționează ca lector, apoi conferențiar la Catedra de limbi străine a Institutului de Construcții din București. Colaborează la „România literară”, „Limbă și literatură”, „Magazin istoric” ș.a. Cartea scrisă de N. despre Ion Marin Sadoveanu e o monografie completă, substanțială, bazată pe examinarea întregii
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
Intrând în învățământ, la Institutul Pedagogic, apoi la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, parcurge toate treptele didactice, fiind și decan (1983-1988). Din 1991 a trecut la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
2003. Andrș, Lelord, 1999. Van Rillaer, 1992. ∗ Sarah Mary-Rabine: Asistentă în psihiatrie, ULB a profesorului P. Verbanck la Bruxelles. Évelyne Mollard: Doctor în psihologie la Spitalul de neurologie din Lyon, centrul de terapie a anxietății condus de Dr. Cottraux, și lector la Universitatea Lyon-I, DIU în TCC. American Psychiatric Association, 2003. Aproximativ o treime până la jumătate dintre subiecții cu un diagnostic de tulburare de panică în cadrul populației generale suferă de agorafobie. Sursele de ajutor sunt adesea denumite "obiecte contrafobice". Klein
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-și învingă reținerile, este acceptarea ideii de a prezenta un model imperfect: pacienții nu au ce face cu un model perfect! ∗ Christophe Andrș Psihiatru, secția clincă-universitară de la Spitalul Sainte-Anne din Paris. Fost vice-președinte al Asociației franceze de terapie comportamentală și lector la Universitatea Paris X. Este util să explicăm pacientului, în termeni care îi sunt accesibili, informațiile teoretice prezentate în aceast capitol, astfel încât să-și poată cunoaște mai bine boala și să dobândească un sentiment de comprehensiune și de control, favorabil
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
programul terapeutic este încă "experimental" (Bouvard, 2003). Vezi Bouvard, 2003, și două articole în engleză: Bouvard, Milliery și Cottraux, 2004 și Cottraux, Bouvard, Milliery, 2005. ∗ Jean Cottraux Psihiatru clinician, director al secției de tratament al anxietății la CHU din Lyon, lector la Universitatea Lyon-I și directorul diplomei în terapii comportamentale și cognitive. ∗ "Nici soarele nici moartea nu pot fi privite cu insistență". La Rochefoucauld De Mey și Raguin, 2004. Frueh și al., 2005. Loftus, 1994. American Psychiatric Association, 1994. American
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
la Caransebeș și o continuă, din 1949 la București, unde urmează Liceul nr. 7 (1954-1956) și Facultatea de Filologie, secția germană-engleză (1956-1961). După absolvire este redactor la Editura Academiei (1961-1962), documentarist la revista „Contemporanul”, iar din 1964, asistent și ulterior lector de literatura engleză la Universitatea din București până în 1977, când părăsește definitiv țara. Își ia doctoratul în literatura comparată la University of California, San Diego (1971), cu o teză consacrată idilei și publicată cu titlul Micro-Harmony. The Growth and Uses
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
când părăsește definitiv țara. Își ia doctoratul în literatura comparată la University of California, San Diego (1971), cu o teză consacrată idilei și publicată cu titlul Micro-Harmony. The Growth and Uses of the Idylic Model in Literature (1977). Funcționează ca lector de limba și literatura română la School of Slavonic and East-European Studies din Londra (1973-1974) și la University of California din Berkeley (din 1975). Se stabilește în Statele Unite ale Americii, unde este lector de literatură engleză la University of Cincinnati
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Idylic Model in Literature (1977). Funcționează ca lector de limba și literatura română la School of Slavonic and East-European Studies din Londra (1973-1974) și la University of California din Berkeley (din 1975). Se stabilește în Statele Unite ale Americii, unde este lector de literatură engleză la University of Cincinnati (1978-1979) și ulterior, din 1993, profesor de literatură la Catholic University of America din Washington DC, ocupând și alte poziții științifice: consultant al unor edituri, fundații și centre de cercetare, component al unor
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
la București (1936-1940). Activează ca profesor suplinitor la școli din Râmnicu Sărat, Târgu Jiu, Turnu Severin și București, profesor la licee din Slatina (1945-1948, 1951-1961, 1962-1974), la școlile elementare din Oporalu (1948-1951) și Ipotești (1961-1962), județul Olt. A mai fost lector la Institutul Central de Perfecționare a Personalului Didactic din Craiova (1974-1977). Și-a luat doctoratul în științe filologice la Universitatea din București, cu teza Conceptul etnofolcloric în scrierile lui Dimitrie Cantemir (1978). I-au apărut culegeri de poezie populară, descântece
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
dansatoare la Teatrul Alhambra din București, și a lui Vlad Niculescu, artist plastic, fondatorul secției de „artă a metalului” la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română la Universitatea din București, lucrează ca lector la Editura Minerva (1973-1979). În 1969 debutează cu poezii la revista „Luceafărul”, colaborând în continuare la „Viața românească”, „Orizont”, „Ateneu”, „Steaua”. În 1976 publică antologia Basmele călătoriilor în timp, însoțită de un eseu despre paradoxul temporal în basmul fantastic. În
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
ale spiritului generației optzeciste. După terminarea studiilor are o existență precară: ghid ONT, vânzător de librărie, profesor navetist, funcționar la Uniunea Scriitorilor. După 1990 e ales secretar al Uniunii Scriitorilor, îndeplinind și funcția de redactor la revista „Contrapunct”, funcționează ca lector de limba și literatura română la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier, apoi devine președinte al Societății Euromedia, specializată în importul de publicații franceze. I s-au acordat mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor (1979, 1983, 1986), Premiul „Ion Creangă” al
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
o metaforă rafinată, trimițând la cotidianul disecat cu luciditate ironică. În narațiunile din Efectul de ecou controlat „mișcarea epică” se eliberează și se adâncește. Autorul iese din text, încearcă să îl explice sau să îl „ascundă”, oricum să-și provoace lectorul, să îl seducă și să îl facă părtaș la cunoașterea mai de aproape a realității. Aici stilul lui I.L. Caragiale se pliază, programatic, peste o lume mediocră și veselă. Și cele unsprezece povestiri foarte scurte din Amendament la instinctul proprietății
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1961-1966). Lucrează ca profesor în comuna Dăbâca (1966-1968), ghid la Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea (1969), inspector cu probleme de teatru la Comitetul pentru Cultură și Artă al județului Cluj (1970-1972). Ulterior va fi lector la Editura Dacia, până în 1994, când este ales președinte al Asociației Sindicale a Scriitorilor din Cluj-Napoca. Detașat consilier diplomatic în Ministerul Afacerilor Externe, îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural Român din Budapesta (1996-1998), funcție pe care o reocupă prin
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
Roman Vodă” din Roman, absolvit în 1967, și Facultatea de Istorie-Filosofie, secția psihopedagogie specială, secundar limba și literatura română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1970-1974). Profesoară și directoare (1990-1998) la Liceul pentru Deficiențe de Vedere din Cluj-Napoca, din 1992 este lector asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Catedra de psihopedagogie specială. Publică versuri începând din 1967, în revista „Școala nouă” a liceului din Roman, apoi în suplimentul „Condeie nemțene” al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Între acest moment și anul
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]